Cu douăzeci de ani în urmă, cam pe vremea asta, citeam cartea“Viaţa condusă de scopuri”. Cartea începe cu o provocare mai amplă. Timp de patruzeci de zile să se trezeşti mai dimineaţă ca să citeşti din Scriptură, să te rogi – eventual să îţi scrii rugăciunea într-un jurnal.
Mie îmi plac provocările,
aşa că am acceptat. Mi-am spus că patruzeci de zile nu e mult, voiam să văd ce
iese. Au trecut douăzeci de ani, şi eu am păstrat obiceiul format atunci. Aleg
să mă trezesc mai dimineaţă ca să am mintea limpede, să citesc, să mă rog.
Uneori, citesc, mă
rog, şi parcă în mintea mea e o ceaţă groasă. Văd cuvintele, le citesc, şi ele
cu încăpăţânare rămâm acolo pe hârtie. Recitesc, şi cuvintele tot pe pagini au
rămas, nu ajung la mine... Mă rog, şi simt că rugăcinea nu se ridică deasupra
cârlionţilor mei...
Problemele cu
care mă confrunt, supărările, decepţiile, trădările îmi ajută creierul să stea
în ceaţă. Şi cu toate acestea, aleg să pun alarma mai devreme, să mă ridic din pat,
să fac o cafea tare, să mă aşez în locul meu de citit, să citesc, să îmi pun
mintea la treabă, să mă rog, să studiez.
Rutina aceasta a
devenit stil de viaţă.
Îmi vine îm minte
prima poruncă din Scriptură, “creşteţi”. Să cresc în înălţime, mărime, numeric, avuţie, dar este şi o
creştere în pricepere, în înţelepciune, în răbdare, în dragoste, în cunoaşterea
Celui care m-a creat. Nu găsesc nicăieri scris “opriţi-vă din a mai creşte”. Ci
găsesc îndemnul este sub altă
formă: stăruiţi, cugetaţi, căutaţi, bateţi, cercetaţi, luaţi ce vi se pare bun.
David este mai plastic şi spune că sufletul lui tânjeşte după Dumnezeu.
Trendul în care trăim este să cucerim lumea, să facem
lucrurile noi, să explorăm, să eliminăm rutina. Dar tocmai rutina ne ajută să
cucerim lumea, să descoprim sau să facem lucruri noi, să explorăm şi să
cunoaştem ce ne înconjoară, să Îl cunoaştem pe Cel ce ne-a creat, pe Cel ce
Singur face minuni, pe Cel ce vine când Îl chem, pe Cel veşnic.
În seara aceasta, poporul evreu celebrează Bucuria
Scripturii – Simchat Tora. Am bucuria de a avea Cuvântul, de a-l citi în limba
română, de a citi povestea Lui Dumnezeu cu omenirea, de a şti despre planul şi
planurile Sale, de a şti intenţiile Lui cu privire la mine şi la omenire.
“Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc au o minte sănătoasă, şi
slava Lui ţine in veci.” Psalmul 111:10
Înţelepciunea, mintea sănătoasă, şi creşterea sunt legate de
Domnul. Rutina de a citi Cuvântul mă scoate din rutina de a mă îngrijora, de a
frământa în disperare ideile şi gândurile care îmi fură pacea, bucuria şi
mulţumirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu