Vin perioade in viata cand lucrurile nu merg cum trebuie, cand parca totul merge in deriva, cand orice ai face e considerat de ceilalti "prost", cand sanatatea parca pleaca, cand nu te mai intelegi pe tine si pe ceilalti ... Dumnezeu pare distant, tacut, de neatins. Iar cerul pare inchis, ferecat, zavorat, de neclintit. Mai mult de atat, povesti de ti se ridica parul in varful capului ajung la urechile tale, neincrederea in ceilalti creste precum mareea si loveste zidul si asa subtire al increderii in semenii de aproape si nu numai ...
Nimic ... dar parca absolut nimic nu merge. Parca totul e impotriva. Te lupti sa crezi, sa Il auzi pe Dumnezeu, sa Il vezi, sa Il simti si ... tacere.
Am o intrebare ce o adresez Domnului din cand in cand: ce rost am eu pe pamantul asta? Ma simt ca si contemporanii lui Isaia. Robia era la o aruncatura de bat ... insa venind spre ei cu viteza maxima. Isaia le spunea ceva ce parea irealizabil, ireal. Tot ce avusesera pana atunci se duce pe apa sambetei. Intr-o clipita din stapani ajungeau cei mai de jos sclavi ... pusi la cele mai penibile slujbe, primind porunci intr-o limba ce nu o cunosteau. Nu cred ca ei nu se intrebau: ce rost am pe lumea asta?
Nu am nici o indoiala ca am un rost. Intrebarea nu e menita sa fie acuzatoare ci doar sa ceara lamuriri. Si ... interesant e ca daca o urmaresc in timp, ea are un raspuns mai amplu o data cu trecerea timpului. La 16 ani aveam un rost, la 20 imaginea era mai mare, la 25 mai multe se concretizau ... acum altele s-au adaugat, esenta insa e la fel.
Nu-i rolul meu sa schimb lumea, sa o fac sa se invarta in jurul meu, visurile despre vedetism au murit din fasa. Si totusi, ce rost am eu? Studiind Isaia, am gasit ce asteapta Domnul de la mine cand viata pare usoara si frumoasa si cand trec prin perioade cu intrebari sufocante. Isaia 30:"18 Totuşi DOMNUL aşteaptă să vă arate îndurare. Totuşi El Se ridică să vă arate milă. Căci DOMNUL este un Dumnezeu al dreptăţii! Binecuvântaţi sunt toţi cei ce nădăjduiesc în El!"
Chiar de nu inteleg vremurile, cand nu pricep de ce vin durerile, necazurile, suferintele sa am incredere in El.
Chiar de cerul pare de arama sau plumb, eu sa am incredere in El.
Chiar daca nu inteleg sa cred ca El abia asteapta sa imi arate indurare, mila, sa imi faca dreptate si sa ma binecuvante.
"Binecuvântaţi sunt toţi cei ce nădăjduiesc în El"
Adica binecuvantati sunt cei ce se incred in El in ciuda a toti si toate.
Dar asta e greu!
Daca vreau sa raman intreaga atunci decid sa am incredere in El chiar daca nu inteleg carare pe care acum trebuie sa merg, necazurile care lovesc din plin, suferintele ce par a ma strivi, deziluziile ce parca alta usa nu mai gasesc ....
Nu ma incred in El ca sa fiu binecuvantata ci ma incred in El pentru ca in El mi-am gasit Tatal, Salvarea, Mantuirea, iertarea, eliberarea, rostul, implinirea ....
Ma-ncred in El!
Nimic ... dar parca absolut nimic nu merge. Parca totul e impotriva. Te lupti sa crezi, sa Il auzi pe Dumnezeu, sa Il vezi, sa Il simti si ... tacere.
Am o intrebare ce o adresez Domnului din cand in cand: ce rost am eu pe pamantul asta? Ma simt ca si contemporanii lui Isaia. Robia era la o aruncatura de bat ... insa venind spre ei cu viteza maxima. Isaia le spunea ceva ce parea irealizabil, ireal. Tot ce avusesera pana atunci se duce pe apa sambetei. Intr-o clipita din stapani ajungeau cei mai de jos sclavi ... pusi la cele mai penibile slujbe, primind porunci intr-o limba ce nu o cunosteau. Nu cred ca ei nu se intrebau: ce rost am pe lumea asta?
Nu am nici o indoiala ca am un rost. Intrebarea nu e menita sa fie acuzatoare ci doar sa ceara lamuriri. Si ... interesant e ca daca o urmaresc in timp, ea are un raspuns mai amplu o data cu trecerea timpului. La 16 ani aveam un rost, la 20 imaginea era mai mare, la 25 mai multe se concretizau ... acum altele s-au adaugat, esenta insa e la fel.
Nu-i rolul meu sa schimb lumea, sa o fac sa se invarta in jurul meu, visurile despre vedetism au murit din fasa. Si totusi, ce rost am eu? Studiind Isaia, am gasit ce asteapta Domnul de la mine cand viata pare usoara si frumoasa si cand trec prin perioade cu intrebari sufocante. Isaia 30:"18 Totuşi DOMNUL aşteaptă să vă arate îndurare. Totuşi El Se ridică să vă arate milă. Căci DOMNUL este un Dumnezeu al dreptăţii! Binecuvântaţi sunt toţi cei ce nădăjduiesc în El!"
Chiar de nu inteleg vremurile, cand nu pricep de ce vin durerile, necazurile, suferintele sa am incredere in El.
Chiar de cerul pare de arama sau plumb, eu sa am incredere in El.
Chiar daca nu inteleg sa cred ca El abia asteapta sa imi arate indurare, mila, sa imi faca dreptate si sa ma binecuvante.
"Binecuvântaţi sunt toţi cei ce nădăjduiesc în El"
Adica binecuvantati sunt cei ce se incred in El in ciuda a toti si toate.
Dar asta e greu!
Daca vreau sa raman intreaga atunci decid sa am incredere in El chiar daca nu inteleg carare pe care acum trebuie sa merg, necazurile care lovesc din plin, suferintele ce par a ma strivi, deziluziile ce parca alta usa nu mai gasesc ....
Nu ma incred in El ca sa fiu binecuvantata ci ma incred in El pentru ca in El mi-am gasit Tatal, Salvarea, Mantuirea, iertarea, eliberarea, rostul, implinirea ....
Ma-ncred in El!
Imagine preluata de pe Facebook - MiYah Music
4 comentarii:
AMIN Cela ...pfff sunt exact in aceeasi stare ..Thanks..:* Ma incred in EL pentru ca este TATAL meu si IL iubesc.
E bine ca nu-s singura in starea asta ;))
Cred ca e bine sa citesti Psalm 46 versetul 10 si 11. Sunt multe locuri din Scriptura care sunt potrivite pentru starea ta, dar acesta are un strigat: "Opriti-va..."
Punandu-ti mereu, si atatea intrebari, nu faci altceva decat sa mentii o stare de alerta care nu este necesara.
O povestioara din Biblie (Luca 10 ) spune despre exuberanta ucenicilor, dar Domnul neimpresionat de starea lor ii indeamna la schimbare. Nu degeaba putin mai tarziu le spune "Va dau Pacea Mea, dar nu cum o da lumea..."
Mediteaza la aceste lucruri si vei fi ajutata sa intelegi de ce poporul din timpul lui Isaia nu se putea bucura de pace.
Am citit si-o sa meditez ... insa intrebari tot am sa imi pun ;)).
Trimiteți un comentariu