"18 Totuşi DOMNUL aşteaptă să vă arate îndurare.
19 Da, popor al Sionului, care locuieşti în Ierusalim, nu vei mai plânge! El se va îndura de tine când îţi va auzi strigătul de ajutor; imediat ce te va auzi, îţi va răspunde.
20 Deşi Stăpânul vă va da pâinea necazului şi apa suferinţei, învăţătorii voştri nu se vor mai ascunde, ci ochii voştri îi vor vedea. 21 Iar dacă vă veţi întoarce fie spre dreapta, fie spre stânga, veţi auzi înapoia voastră o voce, spunând: «Aceasta este calea! Mergeţi pe ea!»
22 Atunci vă veţi pângări idolii placaţi cu argint şi imaginile acoperite cu aur; le veţi împrăştia ca pe nişte zdrenţe murdare, zicându-le: «Afară cu voi!»
23 El va da ploaie seminţei pe care o semeni în pământ, iar rodul pământului va fi gustos şi din abundenţă. În ziua aceea turmele voastre vor paşte pe păşuni întinse; 24 boii şi măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreţ sărat, care a fost vânturat cu lopata şi cu furca. 25 Pe fiecare munte semeţ şi pe orice deal înalt vor curge pârâuri, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea. 26 Luna va străluci ca soarele, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică, aşa cum este lumina a şapte zile, în ziua când DOMNUL va tămădui pe poporul Său zdrobit, tămăduindu-i rănile făcute de loviturile Lui. " Isaia 30:18-26
Totuşi El Se ridică să vă arate milă.
Căci DOMNUL este un Dumnezeu al dreptăţii!
Binecuvântaţi sunt toţi cei ce nădăjduiesc în El!
19 Da, popor al Sionului, care locuieşti în Ierusalim, nu vei mai plânge! El se va îndura de tine când îţi va auzi strigătul de ajutor; imediat ce te va auzi, îţi va răspunde.
20 Deşi Stăpânul vă va da pâinea necazului şi apa suferinţei, învăţătorii voştri nu se vor mai ascunde, ci ochii voştri îi vor vedea. 21 Iar dacă vă veţi întoarce fie spre dreapta, fie spre stânga, veţi auzi înapoia voastră o voce, spunând: «Aceasta este calea! Mergeţi pe ea!»
22 Atunci vă veţi pângări idolii placaţi cu argint şi imaginile acoperite cu aur; le veţi împrăştia ca pe nişte zdrenţe murdare, zicându-le: «Afară cu voi!»
23 El va da ploaie seminţei pe care o semeni în pământ, iar rodul pământului va fi gustos şi din abundenţă. În ziua aceea turmele voastre vor paşte pe păşuni întinse; 24 boii şi măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreţ sărat, care a fost vânturat cu lopata şi cu furca. 25 Pe fiecare munte semeţ şi pe orice deal înalt vor curge pârâuri, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea. 26 Luna va străluci ca soarele, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică, aşa cum este lumina a şapte zile, în ziua când DOMNUL va tămădui pe poporul Său zdrobit, tămăduindu-i rănile făcute de loviturile Lui. " Isaia 30:18-26
Traiesc in secolul "instant". Mi-ar placea sa am raspunsuri la rugaciune instant, sa ma teleportez instant unde mi se nazare mie. Insa ... nu se poate. Daca stau sa ma gandesc nici macar cafeau nu se face instant, nici apa nu se incalzeste instant ... e numai o iluzie.
Domnul asteapta sa imi arate indurare. Cum adica Domnul asteapta? Adica eu vreau totul instant si El asteapta sa ma calmez, sa ma linistesc ca sa isi arate indurarea fata de mine? Asteapta sa imi treaca de instant? Asteapta sa imi invat lectia ca sa se indure de mine. Si ... nu pot pricepe de ce insa lectiile Lui nu mi le insusesc instant, nu vreau sa ascult instant, eu vreau insa explicatii si negocieri instant.
Textul asta ma provoaca cu cateva lucruri. Prima data, ma readuce cu picioarele pe pamant aducandu-mi aminte ca totul se petrece in timpul Domnului si nu in al meu, ca nu e totul instant cum mi-as dori eu, ca El se indura de mine si imi arata asta cand stie El ca trebuie si nu cand vreau eu. Apoi El are mila de mine si imi arata asta. Ma binecuvanta daca am incredere in El.
Increderea in Domnul aduce binecuvantare nu numai in viata mea ci si asupra pamantului unde vietuiesc. Insa increderea, ca si in vremea lui Isaia, provoaca in mine un proces de vindecare. Profetii, vazatorii, proorocii acelei vremi trebuiau sa se ascunda de popor, trebuiau sa isi apere viata pentru ca spuneau Cuvantul Domnului. Cand poporul incepe sa isi puna increderea in Domnul, acesta aude din stanga, dreapta, fata si spate ca e bine, ca aceasta e calea pe care trebuie sa mearga. Apoi incepe sa ii vada pe vazatori si profeti. Acum profetii si vazatorii sunt in siguranta ... poporul vrea sa auda ce spune Domnul, vrea sa Il asculte, sa Il urmeze. Primul lucru pe care il fac e sa isi distruga idolii de aur si argint si sa Il recunoasca pe Dumnezeul lui varaam, Isaac si Iacov ca Dumnezeu al lor si sa Il urmeze, asculte.
Ca sa ajunga aici a fost nevoie de suferinta, robie, necaz, durere. Inima lor a trebuit sa sufere umilinte crase ca sa isi aminteasca de Dumnezeul lor. Cand insa se intorc cu toata inima la Domnul, atunci vine izbavirea, iesirea din robie si binecuvantarea. Insa nu numai ca Domnul da binecuvantare daca ma incred in El ... El vindeca ranile facute de El. Expresia asta imi coplesteste inima ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu