Cel Minunat

Ieri am fost la Piatra Neamt. Imediat ce am iesit din Iasi, ne-a inconjurat ceata. Nu eram tot timpul in ea ci erau ca niste nori care ne inconjurau. Pana dupa Roman numai printre "nori" am mers si ... m-am gandit la Psalmul 139. Mi-a fost mai usor, plastic, sa ma gandesc ca asa ma inconjoara Domnul. Oriunde as fi mers, era ceata. Acelasi lucru e si cu Domnul. Nicaieri nu ma pot ascunde de El, nu pot fugi departe de El.

Am iesit din ceata cu un sentiment adanc al prezentei Domnului ... am iesit la / in soare. Dupa amiaza am mers undeva pe munte si imaginile sunt de acolo.

Ieri, efectiv am putut admira manifestarea Lui Dumnezeu in natura, multitudine de culori, nuante, miros de brad, rasina ... Atributul Minunat ii apartine lui Isus si ieri am vazut cat de minunat e El in natura, insa si in oameni.

La intoarcere, am zarit ca o minge rosie pe cer. O bucata din ea era acoperita ca si cum ar fi avut o geana sau o plapumioara. Era luna ... Tot drumul am admirat-o! Mandra, suava, rosie, frumoasa ....

Ca si David, am rostit "paharul meu este plin de da peste El".