Vreau să învăț din istorie!

Israel ajunge în Canaan.
Iosua e mort și înmormântat.
Amnezia sau Alzheimer-ul erau instalate cu drepturi depline în luptătorii din Israel. Domnul, prin Moise și Iosua le-a dat o listă cu popoare care trebuiau eliminate (Judecători 1-10). Ei vor însă să fie emancipați și nu elimină popoarele ci îi fac sclavi ... la început. Mai apoi căsătoriile mixte devin normalitate, idolii încep să răsară ca ciupercile după ploaie și duc poporul în idolatrie.

Neascultarea, căsătoriile mixte și idolatria aduc poporul Israel din cotropitor în cotropit.

Domnul ridică judecători care îi eliberează pentru o vreme. Dar uitarea iar își face efectul. Generație după generație repetă aceeași greșeală.

Cumva, ei își știau istoria. Văd că Ghedeon nu era străin de istoria poporului său. Îngerul Domnului îi apare, vorbește cu el, îi ascultă rugăciunile. Poporul este eliberat. Numai că Ghedeon face un efod care duce poporul iar in idolatrie.

Geneza, Exod, Levitic, Numeri, Deuteronom și Iosua m-au fascinat cu povestea poporului, cu modul în care aleg să asculte în ciuda a tot și toate. Ajung în Judecători și ... parcă e vorba de alt popor.

Dar mă uit și la mine. Neascultarea și încăpățânarea nu și-au pierdut rădăcinile. Necredința bântuie. Idolatria vrea să mă acapareze subtil și abia perceptibil. Dacă nu îmi verific cu Scriptura viața, o iau pe ulei și acționez la fel ca poporul din vremea judecătorilor.

Am decis să fiu atentă, să ascult, să cer Domnului să îmi arate pe unde sunt, dacă sunt bine. Dacă descopăr idei ce nu sunt în concordanță cu Scriptura, să mă pocăiesc și să mă întorc la Domnul.

Generație după generație, poporul ajunge în robie.

Vreau să învăț din istorie. Chiar vreau să învăț! Nu vreau să repet istoria!