Unii ar spune că Ţelophad a fost un om nefericit pentru că a avut cinci fete şi nici un băiat. Analizez puţin comportamentul şi atitudinea celor cinci fete şi descopăr că au avut un tată înţelept, iubitor şi credincios Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov.
S-a investit cu toată puterea şi pasiunea în cele cinci fete ale lui. Le-a văzut frumoase, demne, deştepte şi valoroase. Le-a arătat încredere şi le-a învăţat cum să vorbească, cum să îşi rezolve problemele, cum să îşi ceară drepturile.
Dar dincolo de asta, le-a vorbit despre Dumnezeul lui, al părinţilor lui.
Nu a fost un lider ca Moise.
Nu a fost preot ca Aaron.
Nu a stat în Cortul Întâlnirii ca Iosua.
Nu a avut curajul şi tăria lui Iosua şi Caleb.
Însă în casa lui a fost tată şi preot. Şi-a învăţat fetele să Îl iubească pe Dumnezeul în care el s-a încrezut. Şi mai mult de atât, să creadă şi să se încreadă în promisiunile pe care Dumnezeul le-a făcut poporului Israel.
Fetele acestea sunt mândre de tatăl lor. Nu vor ca numele lui să piară din Israel. Iau atitudine şi îşi cer drepturile. Ţin la istoria familiei lor.
Mi se spune că îmi place să dezgrop morţii. Însă vreau să ştiu istoria familiei mele. Vreau să ştiu a cui sunt, cu cine semăn şi mă asemăn şi mă distrez când descopăr aceleaşi gusturi şi gesturi la rudele mele, sau aceleaşi semne distinctive.
Ţefophad parcă a fost frate cu tata. Am fost crescută la fel!
Ce moştenire cer de la Domnul?
Am curajul să o cer?
Las amintirea numelui tatălui meu să piară ...?
S-a investit cu toată puterea şi pasiunea în cele cinci fete ale lui. Le-a văzut frumoase, demne, deştepte şi valoroase. Le-a arătat încredere şi le-a învăţat cum să vorbească, cum să îşi rezolve problemele, cum să îşi ceară drepturile.
Dar dincolo de asta, le-a vorbit despre Dumnezeul lui, al părinţilor lui.
Nu a fost un lider ca Moise.
Nu a fost preot ca Aaron.
Nu a stat în Cortul Întâlnirii ca Iosua.
Nu a avut curajul şi tăria lui Iosua şi Caleb.
Însă în casa lui a fost tată şi preot. Şi-a învăţat fetele să Îl iubească pe Dumnezeul în care el s-a încrezut. Şi mai mult de atât, să creadă şi să se încreadă în promisiunile pe care Dumnezeul le-a făcut poporului Israel.
Fetele acestea sunt mândre de tatăl lor. Nu vor ca numele lui să piară din Israel. Iau atitudine şi îşi cer drepturile. Ţin la istoria familiei lor.
Mi se spune că îmi place să dezgrop morţii. Însă vreau să ştiu istoria familiei mele. Vreau să ştiu a cui sunt, cu cine semăn şi mă asemăn şi mă distrez când descopăr aceleaşi gusturi şi gesturi la rudele mele, sau aceleaşi semne distinctive.
Ţefophad parcă a fost frate cu tata. Am fost crescută la fel!
Ce moştenire cer de la Domnul?
Am curajul să o cer?
Las amintirea numelui tatălui meu să piară ...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu