Am auzit recent o poveste, și de atunci mă tot gândesc la ea. Povestea aceasta are loc pe la începutul anilor 1980.
În satul unde eu m-am născut, la una dintre familiile din
biserică, locuia un orb. Îmi amintesc că am fost cu bunicul T (Constantin Armașu) la el acasă. Am
fost să în vizităm pe Moșu. Numele lui era Ioan (Ion) Coșeru, dar cred că toată
lumea îl știa de Moșu.
Bunicul îl vizita des pentru că erau de aceeași vârstă,
fuseseră împreună la școală în clasa I. Vederea Moșului s-a deteriorat grav
după clasa I și pe la 12 ani a orbit total, ca urmare a tifosului. Așa că Moșu
nu și-a mai continuat școala.
Stătea la familia nepoatei lui – tanti Ileana Mircea,
avea camera lui și făcea treabă prin curte. Avea tot felul de unelte pe care le
mânuia și cărora le știa locul cu precizie. Știa drumul către biserică fără
ajutor din partea nimănui, știa texturile gardurilor, porților și denivelările
drumului.
Era un om credincios, cu o memorie bună. Se ruga mult!
Moșu rămânea acasă, copiii plecau la scoală iar adulții erau
cu treburile lor. Cineva însă era prin preajmă, ca să îl supravegheze. Numai că
Moșu a îmbătrânit și era prea mult ca să mai meargă la biserică. Bătrânii sau
membrii bisericii mergeau și îl vizitau. Iar el îi aștepta cu mare drag. Îi
recunoștea după glas, de departe.
La biserică, cineva a adus o cântare nouă. Bineînțeles că
s-a repetat cântarea și unii au învățat-o pe de rost. Unul dintre aceștia era
fiul nepoatei Moșului, Didi Mircea.
Săptămâna următoare, prin curte, Didi îl aude pe Moșu
cântând melodia învățată de ei duminică la adunare. A intrat la Moșu în cameră
și îl găsește pe acesta cântând cu mare bucurie melodia. A așteptat ca Moșu să
termine de cântat și l-a întrebat de unde știe melodia. Nu fusese la biserică! Deci
nu avea de unde să o știe. Și în acele zile... chiar nu fusese nimeni să îl
viziteze.
Moșul îi răspunde calm că noaptea trecută au fost la el
trei frați, le-a spus numele celor trei și a precizat că aceștia au stat cu el
până târziu. Unul dintre cei trei era Neculai Antochi, unul dintre bătrânii
bisericii. Aceștia au citit din Scriptură, s-au rugat și au cântat cu el. De la
ei știa el această melodie.
Didi îl ascultă cu atenție și realizează că de fapt toți
cei trei frați nominalizați erau plecați ACASĂ! Le auzise numele celor trei
povestite prin casă. Neculai Antochi nu mai era printre cei vii de prin anul
1962.
Cum a învățat totuși Moșu acea cântare?
Eu cred că au fost trei îngeri veniți să-l încurajeze pe
Moșu și să-i întărească credința.
Altă explicație nu găsesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu