cuvinte și imagini, muzică și povești

 Vreo doi ani de zile, am tot căutat informații despre rădăcinile mele, rădăcinile credinței străbunicii mele paterne, ale bunicilor, ale părinților, și implicit a credinței mele. Nu cred că am moștenit credința lor. Am verificat la sânge tot ceea ce mi s-a spus, am pus la îndoială totul, am cercetat și apoi am decis de una singură ce să cred, în cine să mă încred.

Abia intrasem în adolescență când am decis să Îl las pe Isus Christos să îmi fie Domn și Mântuitor personal. De-a lungul vremii, am tot verificat ceea ce cred, sunt atentă, și în alertă, ca credințele mele să fie aliniate la Cuvânt, la Scriptură.

Biserica unde am crescut a împlinit anul trecut 100 de ani. Dar am celebrat Centenarul în ultimele două zile.

Am mai scris despre bunicul Armașu, sau T al meu. Mare parte din copilărie am petrecut-o în casa lor. Iar bunicul era plin de povești. În fiecare seară, lua Biblia cu imagini, în ritualul nostru, și îmi spunea povestea biblică din imagine, iar în mintea mea imaginea și informația prindeau viață ca-ntr-un film.

Am crescut cu povești, cu glasul scăzut al bunicului, cu inflexiunile vocii dând ghes imaginației mele de copil.

Din aceste zile de sărbătoare, o imagine mă va urmări multă vreme.

Am invitat orchestra adunărilor din Bârlad și Vaslui ca să acompanieze cântările noastre. La un moment dat, în orchestră ceva mi-a atras atenția. O copilă, până în doi ani, sau pe acolo, era în brațele bunicii ei. Copilă stătea în poala bunicii liniștită, în timp ce bunica cânta la mandolină. Se vedea clar că această fetiță petrecuse mult timp acolo, în acea poală. Se vedea clar că știa că nu are voie să se foiască, să se miște, să își ceară cine știe ce drepturi atunci când bunica ei cânta.

Fetița asta a crescut și va crește în această atmosferă. Muzica vibrează în ființa ei pentru că ea crește în spatele mandolinei, pe sunetele ei.

Găsesc scris în Scriptură, “Povestiți copiilor voștri despre lucrul acesta, și copiii voștri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma! ” Ioel, 1:3

Adina Blejeru, mulțumesc Domnului că acest verset a prins viață și o altă semnificație urmărindu-ți reacțiile împreună cu nepoțica ta. Mulțumesc Domnului că ai ales să povestești... cântând.

Fotografiile le-am primit de la Adina Blejeru.