numele cui îl leg de Domnul?

 De mulţi ani frământ ideea de binecuvântare.

Cine pe cine binecuvântă?

Ce este o binecuvântare?

Eu pot binecuvânta pe cei de lângă mine?

În afară de Dumnezeu, cine mă mai binecuvântă?

Sunt cu Noe, a ieşit din arcă, cultivă pământul şi creşte animale. Umblă cu Dumnezeu şi îşi binecuvântă doi dintre băieţi. Celui mai mic curiozitatea vulgară i-a adus blestem pentru unul dintre urmaşii lui, şi urmaşii acestuia.

“Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, …

Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet”. Geneza 9:26-27

Enoh a umblat cu Domnul.

Noe a umblat cu Domnul.

Noe învaţă multe din această umblare cu Domnul şi leagă Numele Lui Dumnezeu de numele unuia dintre copiii lui. Celuilalt îi dă binecuvântarea belşugului, a relaţiilor, a întinderilor.

Ce binecuvântări rostesc pentru cei de lângă mine?

Numele cui drag mie îl leg de al Domnului?

Nu pot să nu mă întreb, îl vede cineva pe Domnul în viaţa mea în aşa fel încât să spună, “Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Ceraselei!”?

Mă simt binecuvântată?

prima zi de școală!

Prima zi de școală, revenirea la școală, un nou început, colegi noi, profesori noi, școală nouă sau altă sală de clasă... E un alt început!

Emoțiile sunt normale. Aș fi anormală dacă nu aș avea emoții în această zi! Alte fețe de cunoscut și iubit, alte perspective de analizat, alte povești de auzit...

Pentru că stau cu Noe de ceva vreme, încep să văd viața prin povestea lui de viață. Primul gând dimineață a fost că acest nou început e ca și intrarea în arcă. Agitație, aglomerație, emoții, așteptări despre care voi descoperi că sunt nerealiste. Nu sunt singură în arcă, sunt cu ai mei. Prin ai mei înțeleg familia, colegii, prietenii, vecinii.

Va suna un clopoțel, ușa arcii vacanței se va închide și va începe o nouă aventură.

Nu sunt în controlul acestei noi aventuri. Eu sunt aici să lucrez ceea ce deja știu să fac, să învăț să manageriez situații noi, să mă las purtată de valuri, să simt că amețesc de la atâta dans pe ape. Unele dintre cunoștințele pe care le voi învăța, mi se vor părea plictisitoare și nefolositoare. Dar acest exercțiu de a le analiza, memora, învăța, mă va ajuta să conexez informațiile mai târziu, îmi vor deschide noi orizonturi și abilități în viață. Voi citi cărți noi, voi descoperi oameni noi lângă mine, oameni pe care credeam că îi cunosc, dar voi realiza că nu le știam decât suprafața, coperta.

Un an într-o arcă/școală poate părea o veșnicie. Mă rog să nu ies din arcă fără să se fi prins ceva de mine, fără să nu fi iubit mai mult pe cei lângă care am fost așezată, fără să nu mă fi investit în ei sau fără să îi fi lăsat pe ei să se investească în mine.

Rugăciunea mea pentru acest nou început este să mă ajute Domnul să văd oamenii cu și prin ochii Lui, să îi ascult cu urechile Lui și să îi iubesc cu inima Lui. Să-mi curățe inima, ochii, urechile și ființa și să mă ajute să iubesc ca El. Scriptura spune că dacă iubesc, ceilalți vor ști că sunt a Lui.

Sunt invitată de El să urc în arca Lui, să stau și să fiu cu El în această aventură/călătorie de învățare, formare, salvare. Nu sunt doar eu cu El, mai sunt oameni lângă mine. Nu i-a pus degeaba lângă mine!

Îmi doresc o călătorie prin acest nou an școlar transformatoare!

Vă doresc și vouă, indiferent de statutul pe care-l aveți, părinte, copil, bunic, educator, profesor să vă lăsați modelați, transformați, iubiți, provocați, descoperiți, vulnerabili. Suntem împreună în această călătorie cu un scop.

Un an rodnic vă doresc!

vino în arcă!

Suntem invadați cu știri despre calamitățile care se întâmpla pe la noi, sau prin lume. Citesc în comentarii destul de des întrebarea, unde este Dumnezeu? De ce nu intervine? Unii ajung și la concluzia că dacă nu intervine, nu există.

Studiez acum un text despre o calamitate care a schimbat cursul omenirii, despre potop.

Noe a trebuit să strângă provizii pentru animale și pentru familia lui. A cosit și a depozitat fân, cereale de diverse soiuri pentru animale. Nevastă-sa, împreună cu nurorile au cultivat și strâns legume, le-au conservat și depozitat.

Lumea nu era puțină pe atunci, știrile circulau, se știa despre ceea ce făcea acest om. Noe și familia lui au trebuit să răspundă întrebărilor. Ce e cu această construcție, de ce o faci, cine ți-a spus să o faci, ce e aia ploaie, ești nebun? Cum să construiești o arcă, barcă și tu să nu locuiești lângă mare? De ce cosești și pui iarba uscată în această construcție? De ce aduni mâncare pentru voi? Cât crezi că va dura ploaia? Cine va strânge animalele?

Noe a răspuns tuturor dar nu s-a lăsat clintit în încredințarea lui, a încheiat lucrările, a pus totul în arcă, animalele au venit singure la arcă, în pereche, în numărul care trebuia.

Apoi Domnul l-a chemat în arcă. Traducerea Cornilescu spune "Intră în corabie, tu și toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.” M-am uitat și peste traducerile din ebraică și aflu că acolo e o chemare, o invitație, “Vino în arcă...”.

Unde era Dumnezeu? În arcă așteptând familia lui Noe, dar și pe tronul Său împărățind.

“Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu potopul, și Domnul împărățește în veci pe scaunul Lui de domnie.” Psalmul 29:10

Vin necazuri, probleme, încercări, pierderi și suferințe. Mă simt uitată de Dumnezeu, simt cerul ferecat întrebărilor și rugăciunilor mele. Scriptura însă îmi arată din nou și din nou că Dumnezeu este cu mine, în “arca” mea. El este Suveran, pe tron, nu este agitat că acolo plouă torențial sau că celulele mele au luat-o pe arătură, sau că… . El este cu mine.

El are o arcă pregătită pentru mine, mă cheamă, mă invită să urc în ea, mă asigură că va fi cu mine, că mă salvează. 

reality show - Noe și familia lui

Îmi placea cartea Geneza, cartea începuturilor. Mă fascinează procesul creației de câte ori mă întorc sau mă gândesc la el. Dumnezeu poruncește și lucrurile apar. Doar pe om îl modelează, apoi îi suflă suflare de viață în nări și pune Duhul Lui în el. După fiecare zi a creației, Dumnezeu se uită peste cele create și spune că sunt bune și foarte bune.

L-am admirat și invidiat pe Enoch care a umblat cu Domnul 300 de ani, după care Domnul l-a luat la El. Călătoria prin cartea Geneza m-a adus la strănepotul lui Enoch, la Noe. Despre el ni se spună că: Noe a umblat cu Domnul. Mai mult de atât, aflu că Noe era “un om nerihănit și fără pată între cei din vremea lui”.

Au trecut peste 1000 de ani, ajung în Geneza 6 și citesc că “Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.”,

“Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pământ și iată că pământul era stricat; căci orice faptură își stricase calea pe pământ.”

Tot ce făcuse Domnul bun s-a stricat…

Într-o astfel de lume, a umblat cu Domnul Enoch și Noe…

Cei doi au ales să umble cu Domnul în ciuda a tot și toate.

Scriptura ne spune că Dumnezeu vede omul, vede pământul, alege un om, îi vorbește, și dă o hotărâre care va schimba cursul omenirii.

Noe este cel ales. De ce el? Pentru că el umbla cu Dumnezeu. Pentru că era dornic să asculte. Și nu numai atât, să și facă ceea ce i se spune.

Nu cred că Noe era inginer constructor naval, tâmplar, architect, zoolog, îngrijitor de grădină zoologică, dietician, master chef la conservarea mâncării, dar a făcut tot ce-i poruncise Domnul. Și a construit o arcă, a învățat ce mănâncă animalele și a strâns hrană pentru fiecare dintre ele, a conservat mâncarea pentru ei.

Nu plouase până atunci pe pământ!

Îmi închipui că era pus în toate pamfletele vremii, era ironizat în tot felul. Nici familia lui nu a fost scutită de râsetele celor din jur.

Noe împreună cu băieții lui au ales lemnul de gofer, l-au măsurat, îmbinat, cioplit și șlefuit. Apoi au strâns smoala, au pus-o la topit și fiert, au vopsit arca. Era o construcție lungă de 150 metri, lată de 25 metri și înaltă de 15 metri, etajată și compartimentată.

Nevasta lui Noe și nurorile ei au învățat să gătească, să conserve legumele și să le depoziteze. Au învățat să aleagă vasele pentru depozitarea mâncării, câtă sare să folosească pentru conservare, temperatura și locurile cele mai bune pentru depozitare.

Anotimpurile nu apăruseră încă, ploaie nu fusese pe pământ.

Pentru ceilalți totul era anapoda tot ceea ce făcea familia lui Noe, se uitau la ei ca la un reality show. Credeau că e o comedie pentru ei.

În ciuda a tot și toate, Noe a ales să asculte de Dumnezeu și să umble cu El. Ascultând s-a perfecționat în domenii despre care nici nu se gândise, și a făcut istorie.

Enoch a umblat cu Dumnezeu, și El l-a luat!

Cartea Geneza în anul 2023 are alt înțeles. Uneori citeam textul, și pentru că îl știam, nici nu-mi mai puneam mintea la contribuție. Știam povestea încă din perioada intrauterina, ce mai putea fi nou?

Am ajuns la Enoch. Viața acestui om este sintetizată în câteva versete. Dar știam și de el, știam cât a trăit cu Dumnezeu, a născut fii și fiice, și a murit.

“Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; și a născut fii și fiice.”

“Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.”

Textul Scripturii repetă că Enoh a umblat cu Dumnezeu.

A umbla înseamnă a te deplasa, a merge din loc în loc, a merge, a se purta.

Enoch nu s-a dus în pustie, nu s-a izolat ca să umble cu Dumnezeu. Textul ne spune că după nașterea primului copil, a început să umble cu Dumnezeu. După asta, timp de 300 de ani a mai născut fii și fiice, și apoi Dumnezeu l-a luat.

Omul acesta a umblat cu Dumnezeu în timp ce ara, grăpa, semăna pământul, în timp ce-și păștea turmele, mulgea vacile, oile și caprele, dădea de mâncare păsărilor din curte, în timp ce aducea apă pentru casă, în timp ce își iubea nevasta și făceau copii… în timp ce trăia.

Adam avea 623 de ani când s-a născut Enoch. Bănuiesc că au avut timp să povestească, să afle despre cum venea Dumnezeu în răcoarea dimineții și se întâlnea cu Adam și Eva, cum a fost când au mâncat din fructul oprit, cum a fost când au realizat ce au făcut, ce au simțit, ce reacție au avut Adam și Eva când au descoperit că Abel a fost ucis de Cain. Ce promisiune le-a făcut Dumnezeu în grădina Edenului, dacă au crezut că Cain va fi sămânța promisă, dacă Set le-a adus mângâiere, cum era munca în grădina Edenului …

300 de ani, Enoch a ales să Îl caute pe Dumnezeu în răcoarea dimineții, să povestească cu El, să îi știe inflexiunile vocii în susurul blând, să Îl deosebească în foșnetul copacilor și în vuietul vântului…

A umblat cu Dumnezeu în fiecare zi și Dumnezeu l-a luat la El.

După ce Dumnezeu l-a luat pe Enoch, bănuiesc că rudele și oamenii care îl cunoșteau l-au căutat în locurile unde știau că stă de vorbă cu Dumnezeu, în peșteri sau văgăuni, în locuri îndepărtate, au dat sfoară-n țară, l-au așteptat să revină.

Avea doar 365 de ani când Dumnezeu l-a luat și el nu s-a mai văzut. La urma urmei, era om tânăr…

Enoch a ales să umble cu Dumnezeu și Dumnezeu l-a luat.

Nu pot să nu mă întreb, eu cu cine umblu?