marți, 15 martie 2016

a umblat în căile tatălui său

Am ajuns cu cititul în 1 Cronici însă Iosia nu-mi dă pace. E fiul lui Manase si nepotul lui Ezechia. Despre Ezechia știu că:
"3. El a facut ce este placut inaintea Domnului, intocmai cum facuse tatal sau David.

4. A indepartat inaltimile, a sfaramat stalpii idolesti, a taiat Astarteile si a sfaramat in bucati sarpele de arama pe care-l facuse Moise, caci copiii lui Israel arsesera pana atunci tamaie inaintea lui: il numeau Nehustan.

5. El si-a pus increderea in Domnul Dumnezeul lui Israel; si dintre toti imparatii lui Iuda, care au venit dupa el sau care au fost inainte de el, n-a fost niciunul ca el.

6. El s-a alipit de Domnul, nu s-a abatut de la El si a pazit poruncile pe care le daduse lui Moise, Domnul.

7. Si Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit in tot ce a facut." 2 Regi 18
Iar despre Manase aflu că:
"2. El a facut ce este rau inaintea Domnului, dupa uraciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

3. El a zidit din nou inaltimile pe care le daramase tatal sau, Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a facut un idol al Astarteii, cum facuse Ahab, imparatul lui Israel, si s-a inchinat inaintea intregii ostiri a cerurilor si i-a slujit.

4. A zidit astfel altare in Casa Domnului, macar ca Domnul spusese: "In Ierusalim Imi voi pune Numele."

5. A zidit altare intregii ostiri a cerurilor in cele doua curti ale Casei Domnului.

6. Si-a trecut pe fiul sau prin foc; se indeletnicea cu ghicirea si vrajitoria, si a tinut la el oameni care chemau duhurile si ghiceau viitorul. A facut din ce in ce mai mult ce este rau inaintea Domnului, maniindu-L.

7. A pus idolul Astarteii, pe care-l facuse, in Casa despre care Domnul spusese lui David si fiului sau Solomon: "In Casa aceasta si in Ierusalim, pe care l-am ales din toate semintiile lui Israel, vreau sa pun pentru totdeauna Numele Meu.

8. Nu voi mai muta piciorul lui Israel afara din tara pe care am dat-o parintilor lui, numai sa aiba grija sa implineasca tot ce le-am poruncit si toata Legea pe care le-a dat-o robul Meu Moise."

9. Dar ei n-au ascultat; si Manase a fost pricina pentru care s-au ratacit si au facut rau mai mult decat neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel."

"19. Amon avea douazeci si doi de ani cand a ajuns imparat si a domnit doi ani la Ierusalim. Mama sa se chema Mesulemet, fata lui Harut din Iotba.

20. El a facut ce este rau inaintea Domnului, cum facuse tatal sau, Manase; 21. a umblat in toata calea in care umblase tatal sau, a slujit idolilor carora slujise si tatal sau si s-a inchinat inaintea lor; 22. a parasit pe Domnul Dumnezeul parintilor sai si n-a umblat in calea Domnului."

Apare pe scena Iosia "2El a facut ce este bine inaintea Domnului si a umblat in toata calea tatalui sau David; nu s-a abatut de la ea nici la dreapta, nici la stanga."

Mai mereu găsesc expresia a umblat în căile tatălui său sau în căile împăraților. Urmăresc patru generații și văd că:
- Ahaz a făcut ce este rău înaintea Domnului
- Ezechia a făcut ce este bine înaintea Domnului
- Manase a fost un fel de "culme" a răutății
- Amon a făcut ce este rău înaintea Domnului
- Iosia face ce este bine înaintea Domnului

Nu toți copiii calcă pe urmele părinților în ceea ce privește credința și încredințarea.

Cum au fost căile părinților mei?
Au urmat ei pe Domnul?
Eu ce aleg?

2 comentarii:

Violeta spunea...

Cella,

Credinta este un fel de antidot. Un fel de lumina care te calauzeste, te umple de vlaga, te ajuta in deznadejde si suferinta. Ne infrumuseteaza viata si ne dirijeaza spre un scop nobil. Conteaza oare daca predecesorii mei sau ai tai au fost sau nu credinciosi? Socotesc ca alegerea noastra importă si e cea pe care ne-o asumam si dupa care vom fi judecati la un moment dat.
"Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri." (Matei 10, 32-33)
In rest ganduri numai de bine, cu drag.

cella spunea...

Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. (Evr.11:1)

Ideea mea e ca credinta nu se mosteneste. Aleg sa cred si sa ma incred in Dumnezeu. E o alegere personala.

Multumesc de urare si de comentariu!