cand nu Il mai simt ...

Imi plac provocarile, schimbarile si descoperindu-l pe Isus pas cu pas imi doresc a fiu ca El, atenta, blanda, sa acord incredere, sa iubesc, sa iert ca El. Si ... ma rog sa iubesc ca El sau asa cum imi place sa spun sa fiu "a bandage of love". Imi surade ideea de a fi un bandaj de dragoste, deja imi imaginez ce fain e ...
Dar ma trezesc brusc si instantaneu intr-o ceata densa, Dumnezeu de care eu vreau sa ma apropii nu mai e, Il chem si nu imi raspunde ... am atata nevoie de El acum. Doamne, unde esti? Acum am nevoie de Tine, nu vad unde sa merg, nu aud nimic, simturile mele nu te detecteaza ...
Ai zis ca esti cu mine la fiecare pas .... dar nu esti aici ... si e ceata, e furtuna, nimeni nu ma intelege, nu inteleg ce e cu toata lumea, nimic nu imi place, .... nu pot nici macar sa ma rog si daca o fac ma simt ca o ipocrita .... Cum poti sa spui ca ma iubesti cand nu esti aici langa mine?
Si ma lupt cu El, il iau la intrebari, astept raspunsuri ... si e atat de chinuitor, ma simt singura ... nu mai am putere sa lupt ...
Vreau sa imi cer drepturile, vreau sa ii reamintesc cat ma doare jignirea adusa de X sau Y, sa ii cer sa faca dreptate asa cum ii zic eu si ACUM, nu in timpul Lui, vreau sa imi spuna ce buna si desteapta sunt, sa ma aprobe ...
Il caut cu disperare si nu e. Oare totul e doar o iluzie? Am innebunit? Mintea imi joaca feste? Iau Biblia si citesc ... nimic nu se prinde de mine. Doamne, Tu mi-ai zis ca esti un Dumnezeu al dragostei. Si acum cand am nevoie de dragoste, Tu nu esti aici.
Imi amintesc de Isus, de cruce si de rugaciunea facuta pe cruce: "Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac".
Tu te-ai rugat sa fiu iertata pentru ca ma iubeai si ma iubesti. Eu vreau sa devin ca Tine, a bandage of love ... dar fara sa invat sa iubesc. Imi cer drepturile, nu vad pe altii din cauza marimii eului meu. Altii? ... acum sa imi rezolv problema mea.
Ca sa devin asemenea Tie trebuie sa invat lectia de la cruce. Trebuie sa invat sa iubesc.
Si ce este dragostea? Atata se vorbeste de ea, e afisat despre ea peste tot, pe toate gardurile insa ... ce este? E un sentiment? Pai ieri simteam ca te iubesc, astazi insa nu ... asta inseamna ca dragostea pentru tine aproapele meu, nu mai e, nu?
Dragostea este o decizie, o actiune. Decid sa iubesc. Si daca maine nu simt, decizia mea de a iubi ramane. Si ajungand sa iubesc, iert, accept, ma jertfesc ... adica dragostea mea implica actiuni.
Nu imi ramane altceva de facut decat sa iubesc oricare ar fi costul in iertare, acceptare. Privita prin prisma dragostei, dreptate e de fapt orgoliul ranit ....
Nu am crezut ca doare sa ierti, sa trec peste mine, sa tac in loc sa zic cateva ... dar din momentul in care am renuntat la autocompatimire, la a-mi plange de mila si a decide sa iubesc indiferent de cost, ceata ce parea de nepatruns a inceput sa se risipeasca, incet ... incet apare soarele ...
Printre lacrimi de durere, de bucurie Te vad si te intreb: "Unde ai fost? Nu ti-a pasat?" Raspunsul Tau a fost bland: am fost cu tine in tot acest timp, dar dincolo de cuvinte, de sentimente, emotii.
Am invatat sa nu il percep pe Dumnezeu prin sentimente si emotii sau cuvinte pentru ca sunt schimbatoare, naucitoare si am mai invatat ca atunci cand vine noaptea neagra a inimii, Tatal cauta in mine semnatura lui Isus pentru a o face sa straluceasca ...
Nu am ajuns sa iubesc ca El, sa fiu ca El, nu sunt perfecta ... sunt in proces si ma astept si la alte nopti negre dar stiu ca oricat de greu, de negru, de bulversant ar fi El e cu mine ... facand sa straluceasca in mine semnatura Lui ...

metanoia ... sau paranoia?

"Metanoia inseamna o transformare a eului meu interior. Adica descoperim ca relatia personala cu Isus Hristos nu este un set de lucruri permise si interzise si ca tocmai am intrat intr-un nou proiect de viata, de prioritati, de schimbare a ierarhiei valorilor, Isus Hristos nu e numai Mantuitor ci devine Domn.
Paranoia este caracterizata prin frica, suspiciune, iluzii elaborate si autoamagire, implica mai degraba un dezechilibru emotional decat mental. Paranoia spirituala este o fuga de Dumnezeu si de adevaratul nostru eu. Este o incercare de a scapa de responsabilitatea personala. E tendinta de a evita pretul uceniciei si de a cauta o cale de scapare din fata cerintelor Evangheliei. Paranoia spiritului este o incercare de a nega realitatea lui Isus astfel incat sa ne raportam comportamentul la ratiune si sa ne alegem propria cale."
Privind realista la viata mea .... traiesc tensiunea dintre metanoia si paranoia, dintre fidelitate si tradare.
Ca sa traiesc metanoia, viata mea trebuie sa il aibe pe Hristos in centru - adica sa traiesc conform standardelor lui. Sa traiesc asemenea Lui, sa iubesc oamenii la fel ca el, sa imi fie mila, sa vad dincolo de aparente, sa iert in loc sa judec, sa caut pacea in locul razbunarii, a urii, sa aduc alinare, speranta, sa trec de mirosuri, atitudini, masti .... sa iubesc pe cei pe care lumea nu da nici doi bani ...
Si daca spun ca Hristos e in centru si ca il urmez pe El, atunci unde imi e bucuria? Bucuria data de iertarea pacatelor, de vindecarea sufleteasca, de faptul ca Dumnezeul triunic a facut un plan de salvare pentru omenire, pentru mine. Planul a fost ca Isus sa paraseasca cerul, sa vina pe pamant, sa fie om insa in acelasi timp Dumnezeu, sa traiasca aici, sa invete ce e setea, foame, sa simta arsita soarelui. Isus, om si Dumnezeu a murit pentru mine pe crucea de pe Golgota ca eu sa pot ajunge la Dumnezeu Tatal. Eu am murit odata cu El in Joia mare si inviat odata cu El in acea dimineata de duminica, doar asa am devenit un om nou, liber ....
Insa bucuria omului liber unde e? Ingrijorari, poveri, dureri, tradari, neiertari, nemultumiri se tin scai de mine, impiedecandu-ma sa ma uit la El.
Isus nu ne-a promis ca urmandu-l imi va da case, iahturi, ca viata va fi un sejur in statiuni de lux. Nu, ne-a spus ca vom avea necazuri, dureri, boli, vom sti ce e tradarea insa ... ne-a promis ca El e cu noi, adica e cu mine la fiecare pas.
Daca analizez asa ... ma ia disperarea .... simt ca lupt in zadar ... ca traiesc paranoia ...
Dar ma uit la ucenici, au fost langa Isus 24 din 24, l-au ascultat, l-au vazut face-to-face, au simtit mana Lui pe umarul lor si ... in Gradina Ghetsimani au fugit rupand pamantul, l-au negat, s-au ascuns, s-au incuiat in case, unul din ei l-a vandut. Si ce face Isus? Dupa inviere ii judeca? Nu. Ii primeste cu aceeasi dragoste, le linisteste inimile, ii mangaie.
Chiar daca in loc de metanoia traiesc paranoia, Isus e langa mine cu aceeasi dragoste, ma vrea la El, ma aduce in comunitatea celor ce la fel ca mine ... traiesc aceasta continua tensiune. Intre ei ma simt sprijinita, incurajata ....
Nu pot face o mixtura intre aceste doua concepte, aceste doua batalii, nu pot amesteca alb cu negreu ... nu pot trai gri - aceasta stare nici nu exista.
Ce trebuie sa fac? Sa ma intorc la cruce, sa il las pe Hristos sa isi puna semnatura in mine si ... sa incep aventura schimbarii.
Vreau sa traiesc metanoia.

nebunia a inceput ... la cruce

Traiesc pe pamant intr-o lume plina cu probleme, suferinta, dependente, impatimiti de droguri, pornografie, cumparaturi, orfani, batrani abandonati in aziluri, razboaie, morti, accidente .... . Asta e realitatea zilei de azi fie ca o ignor sau nu.
Ca sa traiesc trebuie sa ma ghidez dupa un set de valori ... dar unde le gasesc. Ma uit in jur: banii, puterea, imoralalitatea, inselaciune, ... toate intr-o viteza uimitoare, ametitoare. Eu sunt chemata la o viata de simplitate, la o viata morala, curata, sa imi iubesc semenul ca pe mine insumi ...
Zilnic aud de crime, razboaie, oameni mutilati de bombe, gloante, morti, vaduve, orfani ... vieti distruse. Am devenit imuni. Unde se intampla toate astea? In tara X. Aaaa, e prea departe de mine ... nu sunt afectat sau ... si asa planeta e cam populata ... e corect ca unii sa moara. Dar nu gandesc ca acolo sunt oameni ca mine, cu visuri, sperante cu dor de viata, cu nevoi .... Unde e dragostea, compasiunea pentru aproapele? Ca sa nu mai vorbesc ca nu ma rog pentru ei ...
Imoralitatea inceputa cat de devreme. E ok sa fii imoral, face bine la sanatate e ceea ce ni se comunica in presa (oricare ar fi ea), la doctor, la prieteni .... Dar ... daca e atata de sanatoasa de ce atatia mor de tot felul de boli? De ce e atata sclavagismn sexual?
Puritate? Ce e aia? Esti de moda veche si bunica era moderna.
Isus a revolutionat lumea cu doua porunci: "Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau, cu toata puterea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti" - Marcu 12:29 - 31.
Sa il iubesc pe Dumnezeu cu toata fiinta mea si pe aproapele meu ca pe mine insumi. Eu trebuie sa stabilesc cine este Dumnezeul meu adica poate fi Dumnezeu sau banii, puterea, materialismul, cariera si orice lucru sau fiinta pe care iubesc mai mult decat orice. Si pe aproapele meu ca pe mine insumi. Cine e aproapele meu? E cel din familia mea, cel din clasa mea, din birou, unde lucrez, e doamna de la toneta din colt, e copilul ce la prima ora a dimineatii vinde timid flori si e atata de adormit incat nici nu vede bine banii, e cersetorul ce iese din canal, e soldatul ce isi apara tara, e cel ce imi sparge casa .... si lista continua.
"Dar cum sa ii iubesc? E ok sa il iubesc pe Dumnezeu cu toata puterea, cugetul, sufletul insa cum sa il iubesc pe X sau Y? Habar nu ai ce mi-a facut ....". Si, habar nu am dar porunca ramane valabila.
Cand te intalnesti cu Isus la cruce si ii dai Lui povara ta cu tot ce tine de ea, devii transformat, alt om, alte valori .... una din ele e dragostea.
Nu am ajuns sa iubesc pe toti ca pe mine insumi, cu unii e mai greu ca trebuie sa ii iert, pe unii mi-as dori sa ii uit insa ... chemarea de a-i iubi ramane.
Poruncile date de Isus cu mai bine de doua mii de ani in urma revolutioneaza si azi iar eu am decis sa ma las revolutionata ....
Pot sa spun ca il iubesc pe Dumnezeu cu toata mintea, puterea si sufletul insa daca nu sunt capabil sa imi iubesc aproapele sunt o mincinoasa si toata viata mea e o intreaga inselatorie. Pot sa daruiesc bani pentru constructii de biserici, case, orfelinate, pot sa dau banii fara sa ma uit la cifra, pot sa fiu faimoasa ... dar daca nu am dragoste nu sunt nimic(1 Corinteni 13).
Pentru multi pare o nebunie iar eu prefer sa fiu nebuna de dragul Lui si nu uit ca am in mine semnatura Lui si anume crucea.
Crucea e locul de unde am inceput sa fiu nebuna pentru El.

Il cunosc?

Ca sa fii crestin, ca sa te numesti crestin trebuie sa ai o relatie personala cu Isus Hristos, sa crezi in El. Si ... asta o stiu insa .... Il cunosc?
Mi-a fost greu sa admit sa am facut din El o teorie, o filosofie, mi-a placut sa ma complac in idei complicate, in temeni sofisticati. Dar Isus, cel ce a murit pentru cruce nu a murit sperand sa devina o filosofie.
Apoi e mai usor sa ai un crucifix cu un Christ crispat sau nu pe o cruce, din aur, argint sau ... orice alt material scump. E usor de cumparat, usor de atins, ... usor de intretinut.
Insa Isus cel ce a murit pe Crucea de pe dealul Golgotei nu e o filosofie, nu e un obiect. El este o persoana, este viu. El a murit pentru mine, ca sa am viata. El a murit pentru ca ma iubeste.
El a venit sa aduca speranta in viata mea, sa aduca vindecare, ma invita sa ii dau trecutul meu cu tot ce tine de el, poveri, dureri, nelinisti, ura, ironie ... tot. Acolo sus, pe Golgota El a luat totul asupra Lui pentru a-mi da mie eliberare.
Imi e mai usor sa traiesc cu poverile mele, sa merg taras, sa ma plang, sa nu scap nici o amaraciune, nici o durere, sa le car dupa mine, sa fiu istovita. E ca si cum facand asta prin puterile mele ajut la salvarea mea. Cred ca sunt inteleapta ducandu-mi bagajul pe zi ce trece mai mare. Mi-am pus dopuri in urechi, ochelari de cal sau si mai rau ... mi-am legat ochii si nu vad langa mine pe Isus ce e gata sa ia povara, sa ma elibereze, sa imi lege ranile, sa imi dea vindecare si toatea astea de ce le-ar face? Pentru ca ma iubeste.
Oare de ce pare atata de irationala dragostea Lui? Oare cuvantul dragoste, iubire si-a pierdut atata din semnificatie incat nici macar nu mai facem distinctia intre dragostea Lui Dumnezeu si ... ceea ce cu atata nonsalanta ni se prezinta in mii de imagini incendiare a fi dragoste?
Pare irational, sofisticat, greu de acceptat insa ... eu vreau sa il cunosc pe Isus ca Persoana, nu o filosofie, nu un obiect.
Pot parea demodata, ciudata, "baba" sau cum voi fi catalogata dar ceea ce stiu e ca povara mea o poarta El, ca sunt iubita asa cum nimeni nu a facut-o vreodata, mi-a dat vindecare, eliberare. Sunt libera!
Il cunosc? Da, ne-am intalnit la cruce ...

semnatura lui Hristos

Imi place sa fiu crestina, imi place ca sunt un copil al Tatalui, imi place sa vorbesc de har, de dragoste ... dar foarte des uit de un pas important si anume .. de cruce. Si nu ma refer aici la cea de pe varful Omu, de pe biserici, din cimitire sau cea agatata de lantisor.
E vorba de crucea unde a murit Isus.

Ca sa imi vad valoare, sa imi stiu identitatea trebuie sa ajung din nou la cruce. Si nu numai sa ma uit de departe si ... sa contemplu ... wow minunat. E nevoie sa ma apropii, e nevoie sa ajung la piciorul crucii si .... se aude un geamat .... ridic ochii si ochii mei intalnesc cea mai patrunzatoare privire. Fata celui pe de cruce e atat de tumefiata, parul ii e plin de sange si ii e lipit de obraji, cateva fire ii vin in ochi. Pe cap are o cununa de spini si ... nu e numa asezata ... e infipta. Ma uit rapid si descopar ca mainile nu ii sunt numai legate de lemnul crucii ci piroane mari ii sunt batute in palme ... capetele acestora se vad indoite pe partea cealalta a crucii si imi cobor privirea ... trupul e sfasiat, e numai sange, praf ... transpiratie ... haina e rupta si picioarele .... o, nu si in ele sunt batute piroane ...
Dar simt cum sunt privita si ... ridic privirea cu o intrebare muta pe buze. Sunt invaluita in privirea acestui crucificat ce se roaga Tatalui Sau sa fiu iertat, ce a ales sa vina pe pamant, sa traisca ca mine si ca altii, sa suporte caldurile, furtunile de nisip din pustie, a ales sa ia toate pacatele mele si ale omenirii si sa moara pentru ele. Jerta Suprema ce ma aduce curata, fara pacat in fata Tatalui - a Dumnezeului Sfant. Si toate astea pentru ca m-a iubit si ma iubeste.
Si incet incet ... lacrimile curg incep sa curga, sunt iubita ... , sunt iubita asa cum nu a facut-o nimeni pana atunci si nici de atunci incoace, nu imi reproseaza nimic si imi ridic privirea sa vad din nou fata celui crucificat si intalnesc plina de dragoste si simt cum povara, durerea, nelinistea, frica dispar rand pe rand si in loc se asterne pace, iubire ....
Impreuna cu Hristos am murit si eu. Impreuna cu El, am inviat si eu. Asa am devenit om nou.
Si am in mine, in inima mea un semn lasat de Isus .... imi place semnul asta ca e semnatura Lui. Semnul acesta e ... crucea. Ea ma ajuta sa nu uit ca valoarea mea e data de jertfa Lui, ca orice ar fi El e cu mine ....
Pot intra in prezenta Lui Dumnezeu fara sa mor, pot oricand sa ii vorbesc si ... ingerii se uita uimiti ... ei stiu povestea mea ... trecutul meu, ei stiu ca un pacatos nu poate intra in prezenta lui Dumnezeu si se asteapta sa mor ... dar eu scot si le arat certificatul meu de libera trecere semnat de Hristos la cruce si sunt lasata sa intru .... si ingerii privesc cum Tatal se ridica de pe tron si ma ia in brate.
Aici e locul meu, in bratele Lui ... e locul de unde nu vreau sa mai plec.

de la Haran la Canaan

A avea credinta ... e un dar si fiecare din noi l-am primit fie ca vrem sau nu sa credem. Daca Isus m-ar intreba astazi: Cine crezi tu ca sunt Eu? I-as spune: Fiul Lui Dumnezeu, Domnul, Mantuitorul meu, Stanca in care ma ascund.
In momentul in care am crezut in El, viata mea s-a schimbat. Dintr-o data am realizat ca nu mai am acelasi set de valori, nu mai conta ce era important inainte. Isus mi-a facut invitatia sa il urmez si calatoria asta in care sunt invitata e ca cea a lui Avraam cand a fost chemat sa plece din Haran iar haranul era o cetate pagana iar Avraam era un om bogat insa asculta de chemarea lui Dumnezeu si pleaca si .... ceea ce stia era ca trebuie sa plece insa ... nu stia unde. Dar ... in ciuda faptului ca pare nebunesc, Avraam a decis sa il creada pe Dumnezeu si sa se increada in El.
La fel sunt invitata si eu, sa imi parasesc Haranul si sa merg spre Canaan. Nu mi se da o harta, indicii, puncte de reper. Ceea ce trebuie sa fac este sa las in urma trecutul, sa ies din comoditate si ascult de El. Nu stiu drumul, nu stiu daca la urmatoarea intersectie va fi stanga sau dreapta. Nu stiu daca nu ma asteapta boli, necazuri. munti de escaladat. Vor fi oameni ce vor sa ma "ajute" sa inteleg ca e o nebunie, ca ... e riscant, ca ... locul meu e cu ceilalti, ca asa a trait si mama si tata, ca e sigur in "turma".
Dar ... eu am invatat sa ascult de El si in momentul cand am plecat din Haranul meu, El mi-a promis ca e cu mine la orice pas, imi va trimite ajutor cand sunt in nevoie, ma va face ajutor pentru cei in nevoie.
Avraam este trecut in lista marilor eroi pentru credinta pe care a avut-o iar eu ... am decis sa fac la fel ca el. Nu stiu unde merg, mi-am parasit Haranul si am plecat la drum. Instructiunile le primesc la fiecare pas si ... ca sa le primesc inseamna ca stau de vorba cu Dumnezeu, ca am invatat sa ii deosebesc vocea, ca petrecem timp impreuna, ne bem cafea amandoi in zorii zilei ... cand inca e liniste ....
Si daca ma intreaba Isus acum: Cine crezi Tu ca sunt? ii raspund: partenerul meu de drum, calauza, eliberatorul meu (mi-a platit toate datoriile, toate pacatele si m-a eliberat de toate lanturile, mi-a dat certificatul de OM liber), prietenul meu si dragostea mea.
Sunt pe drum ...

"luati jugul Meu asupra voastra"

"Luati jugul meu asupra voastra, caci jugul Meu e bun si sarcina Mea e usoara".

Intodeauna am gandit ca e interesant versetul asta (interesant de regula spui cand nu esti de acord sau nu ai o opinie clara si ... trebuie sa spui totusi ceva). Cum adica sa iau jugul? Adica ce eu sunt vita? Iapa? Sau oricare animal ce il pui la jug?
Insa recent am auzit o explicatie care ... mi-a rasturnat toata ideea mea de jug, de cel ce ia jugul, de cel ce ma invita la acelasi jug.
In vremea lui Isus se inhama la jug o vita batrana, cu experienta si una tanara. Erau puse impreuna ca vita batrana sa o invete pe cea tanara cum sa mearga in jug, cum sa reactioneze la hopuri si danburi, la poveri, cum sa stea in jug .... adica sa o mentoreze. Si ... asta nu e tot. Cel ce avea de gand sa injuge vita batrana la acelasi jug cu cea tanara, isi lua animalele si mergea la tamplar, ca sa le ia dimensiunile si sa il faca exact, adica perfect pentru acea pereche.
Cand Isus ne invita sa luam jugul, El de fapt ne spune "vino aici langa Mine, Eu car greutatea, stiu drumul, stiu hopurile si danburile, locurile cu iarba, stiu tot. Tu numai vino langa Mine, uita-Te la Mine, invata de la Mine. Tu nu trebuie sa duci nimic. Povara ta o duc eu. Pe drumul pe care ai de mers, mergem impreuna".
Acceptand "jugul", accept sa il am mentor pe Isus. Accept ca El sa imi duca povara si in acelasi timp aleg sa nu ma mai zbat de nebuna, bocindu-ma cat e de greu. Trebuie doar sa stau linistita in jug, El duce povara mea. Accept mustrarea lui. Insa langa El, invat ritmul Lui, ascult bataile inimii Lui si ... dupa o vreme realizez ca ... si a mea bate in acelasi ritm cu a Lui, ca drumul pe unde merge El e mai bun decat pe unde coclaurile pe unde voiam eu sa mergem.
Doamne, vin bucuroasa sa iau jugul, stiu ca e pe masura mea, e perfect pentru mine insa ceea ce ma ajuta cel mai mult e ca in drumul pe care merg Tu esti langa mine oricat de greu ar fi drumul sau povara sau intemperiile sau necazurile ...

vreau sa fiu Barnaba

Stiu ca nu e cel mai important dintre ucenici, ca nu e dintr-o bucata ca Petru, ca nu a vorbit despre dragoste ca Ioan, ca nu a fost "necredincios" ca Toma .... .
Barnaba a fost ucenicul mentor. El a fost cel care l-a luat cu el pe Saul devenit Pavel, l-a crescut, l-a invatat ce stia el. Sa nu uitam ca Pavel era un invatat, era un intelectual insa dupa ce a stat la picioarele lui Gamaliel, Pavel a stat la ale lui Barnaba.
Cand ajung in Atena, oamenii credeau ca Barnaba e Jupiter, de aici deduc ca era un barbat inalt, bine facut si stim despre Pavel ca nu era atata de inalt si chipes insa stia sa vorbeasca. Imi place ca Pavel sta langa Barnaba si ... daca lumea se schimba auzindu-l predicand pe Pavel plin de Duh Sfant, sa nu uitam ca in spatele lui era Barnaba.
Si ... Pavel ajunge matur, trece consiliul de la Ierusalim si hotarasc sa mearga sa viziteze bisericile, dar Barnaba vrea sa ia cu ei pe Marcu. Marcu fusese cu ei insa la un moment dat se opreste in Pamfilia - nu ni se spune de ce. Are loc un schimb de pareri destul de radicale insa legatura dintre cei doi nu se rupe si fiecare pleaca in cate o parte iar Barnaba il ia cu el pe Marcu.
Este a doua oara cand Barnaba isi pun in joc reputatia, relatiile, cunostintele pentru a creste pe cineva langa el.
Ce devine Marcu? Un om de incredere, un ajutor pentru Pavel, un om care duce Evanghelia mai departe.
Barnaba era un om cu inima pentru oameni, el vedea potentialul din ei, vede ce in mod normal multi nu vad. Ii ia langa el pe cei de care lumea fuge, pe cei pe care altii ii resping, in care se pare ca nu poti avea incredere. Si .... oamenii acestia ies transformati din "scoala" lui.
Ma intreb ce discutii aveau, ce provocari le facea, cat ii iubea?
Multumesc tuturor celor ce au fost si sunt Barnaba pentru mine, celor ce m-au ridicat cand nu aveam nici o sansa, nu meritam.
Doamne, imi doresc sa vad acolo unde nu mai e speranta, sa iubesc ce nu mai pare de iubit, sa cresc ce pare uscat, sa ridic ce e smuls din radacini, sa fiu o Barnaba a zilelor noastre.

"nu judeca ca sa nu fii judecat"

Am auzit de atatea ori mii de predici, judecata, razbunarea sunt a Domnului insa ... nu am gandit mai mult de atata, nu stiu de ce.
Dar azi ... am inteles ca in momentul cand judec, iau locul Domnului, il dau pe El deoparte si ... "rezolv" eu problema. Indrept degetul spre X, Y sau Z si ... judec. Dar cum ar fi daca Domnul insusi impreuna cu ingerii ar spune TOT despre mine folosind imagini si sunete?
Nu judeca. E o porunca spusa de Isus.
E posibil sa am dreptate in ceea ce zic, e posibil ca cel judecat chiar sa fie vinovat de ceea ce zic. Dar cat bine fac judecand? Judecand, ii stric reputactia celui judecat, il ingrop uneori fara sanse de salvare de multe ori. Ajuta cu ceva judecata mea? Ajuta pe cel ce aude sau pe cel pe care il judec? Daca raspunsul e NU la ambele intrebari, ma rog sa TAC.
Ma rog Domnului sa ma ierte pentru spiritul de dreptate si judecata, pentru ce am distrus si sa ma ajute sa il las pe El sa isi faca treaba.