"Luati jugul meu asupra voastra, caci jugul Meu e bun si sarcina Mea e usoara".
Intodeauna am gandit ca e interesant versetul asta (interesant de regula spui cand nu esti de acord sau nu ai o opinie clara si ... trebuie sa spui totusi ceva). Cum adica sa iau jugul? Adica ce eu sunt vita? Iapa? Sau oricare animal ce il pui la jug?
Insa recent am auzit o explicatie care ... mi-a rasturnat toata ideea mea de jug, de cel ce ia jugul, de cel ce ma invita la acelasi jug.
In vremea lui Isus se inhama la jug o vita batrana, cu experienta si una tanara. Erau puse impreuna ca vita batrana sa o invete pe cea tanara cum sa mearga in jug, cum sa reactioneze la hopuri si danburi, la poveri, cum sa stea in jug .... adica sa o mentoreze. Si ... asta nu e tot. Cel ce avea de gand sa injuge vita batrana la acelasi jug cu cea tanara, isi lua animalele si mergea la tamplar, ca sa le ia dimensiunile si sa il faca exact, adica perfect pentru acea pereche.
Cand Isus ne invita sa luam jugul, El de fapt ne spune "vino aici langa Mine, Eu car greutatea, stiu drumul, stiu hopurile si danburile, locurile cu iarba, stiu tot. Tu numai vino langa Mine, uita-Te la Mine, invata de la Mine. Tu nu trebuie sa duci nimic. Povara ta o duc eu. Pe drumul pe care ai de mers, mergem impreuna".
Acceptand "jugul", accept sa il am mentor pe Isus. Accept ca El sa imi duca povara si in acelasi timp aleg sa nu ma mai zbat de nebuna, bocindu-ma cat e de greu. Trebuie doar sa stau linistita in jug, El duce povara mea. Accept mustrarea lui. Insa langa El, invat ritmul Lui, ascult bataile inimii Lui si ... dupa o vreme realizez ca ... si a mea bate in acelasi ritm cu a Lui, ca drumul pe unde merge El e mai bun decat pe unde coclaurile pe unde voiam eu sa mergem.
Doamne, vin bucuroasa sa iau jugul, stiu ca e pe masura mea, e perfect pentru mine insa ceea ce ma ajuta cel mai mult e ca in drumul pe care merg Tu esti langa mine oricat de greu ar fi drumul sau povara sau intemperiile sau necazurile ...
4 comentarii:
...stii care e cel mai greu lucru alaturi de Isus?...-"Tu nu trebuie sa duci nimic. Povara ta o duc eu. Pe drumul pe care ai de mers, mergem impreuna".
....-mai curand prefer sa fiu eu cel ce transpira;in concluzie rastignirea eului e zilnica si purtarea jugului e o necesitate permanenta ,multumesc ptr alesele cuvinte si -ti doresc bucurie in slujire si fericita sa fii in partasie cu alesii Domnului -Maranata-
da,frumooooos,numai ca eu in practica chiar daca stiu ca Dumnezeu trage alaturi de mine ,dar,cind vin probleme ma agit si i-au singura jugul ,merg repede sa se rezolve ,bineinteles ca obosesc,dupa care ma opresc si intreb de ce asa? Dar in dragostea Lui Dumnezeu prin Duhul Sfint vine si imi sopteste,Eu sunt aici si sunt gata sa-ti duc povara dar lasa-ma,si atunci incep sa merg in ritmul Lui.Slava Domnului,ca El nu ne laas chiar daca noi uneori o luam prea repede,El sta si asteapta,asta m-a fascinat tot timpul ca Dumnezeu are rabdarea necesara pentru fiecare.Curaj pe mai departe si Domnul sa te binecuvinteze.Cu dragoste Magda
e interesant ce ai spus si fain, numai ca nu mi se pare ortodoxa faza cu "nu trebuie sa faci nimic". Domnul Isus ne cere sa facem multe lucruri. Prin faptul ca spune ca jugul e usor inseamna ca totusi trebuie sa il caram. A fi alaturi de Domnul Isus inseamna sa mergem acolo unde vrea El si sa caram ceea ce ne da El de carat. Viata alaturi de Isus nu e tocmai placuta firii, dar cu gandul la Cel ce a murit pentru noi putem face multe lucruri mari. Domnul sa te binecuvinteze.
Buna Aline,
"nu trebuie sa faci nimic" adica nu trebuie sa stii drumul, sa stii greutatile ce vin, sa te sfortezi sa Te plac, sa te dai de ceasul mortii cosmetizat pana in gat numai ca Eu sa Te iubesc.
El e Tata si eu copilul, mergem impreuna. Eu ma tin de bagaj, El il cara si cand ajungem la destinatie voi spune ca amandoi am carat bagajul, nu ca eu mai mult i-am ingreuiat drumul cu mofturile si scancetele mele ...
O zi de har iti doresc!
Trimiteți un comentariu