joi, 25 iunie 2009

semnatura lui Hristos

Imi place sa fiu crestina, imi place ca sunt un copil al Tatalui, imi place sa vorbesc de har, de dragoste ... dar foarte des uit de un pas important si anume .. de cruce. Si nu ma refer aici la cea de pe varful Omu, de pe biserici, din cimitire sau cea agatata de lantisor.
E vorba de crucea unde a murit Isus.

Ca sa imi vad valoare, sa imi stiu identitatea trebuie sa ajung din nou la cruce. Si nu numai sa ma uit de departe si ... sa contemplu ... wow minunat. E nevoie sa ma apropii, e nevoie sa ajung la piciorul crucii si .... se aude un geamat .... ridic ochii si ochii mei intalnesc cea mai patrunzatoare privire. Fata celui pe de cruce e atat de tumefiata, parul ii e plin de sange si ii e lipit de obraji, cateva fire ii vin in ochi. Pe cap are o cununa de spini si ... nu e numa asezata ... e infipta. Ma uit rapid si descopar ca mainile nu ii sunt numai legate de lemnul crucii ci piroane mari ii sunt batute in palme ... capetele acestora se vad indoite pe partea cealalta a crucii si imi cobor privirea ... trupul e sfasiat, e numai sange, praf ... transpiratie ... haina e rupta si picioarele .... o, nu si in ele sunt batute piroane ...
Dar simt cum sunt privita si ... ridic privirea cu o intrebare muta pe buze. Sunt invaluita in privirea acestui crucificat ce se roaga Tatalui Sau sa fiu iertat, ce a ales sa vina pe pamant, sa traisca ca mine si ca altii, sa suporte caldurile, furtunile de nisip din pustie, a ales sa ia toate pacatele mele si ale omenirii si sa moara pentru ele. Jerta Suprema ce ma aduce curata, fara pacat in fata Tatalui - a Dumnezeului Sfant. Si toate astea pentru ca m-a iubit si ma iubeste.
Si incet incet ... lacrimile curg incep sa curga, sunt iubita ... , sunt iubita asa cum nu a facut-o nimeni pana atunci si nici de atunci incoace, nu imi reproseaza nimic si imi ridic privirea sa vad din nou fata celui crucificat si intalnesc plina de dragoste si simt cum povara, durerea, nelinistea, frica dispar rand pe rand si in loc se asterne pace, iubire ....
Impreuna cu Hristos am murit si eu. Impreuna cu El, am inviat si eu. Asa am devenit om nou.
Si am in mine, in inima mea un semn lasat de Isus .... imi place semnul asta ca e semnatura Lui. Semnul acesta e ... crucea. Ea ma ajuta sa nu uit ca valoarea mea e data de jertfa Lui, ca orice ar fi El e cu mine ....
Pot intra in prezenta Lui Dumnezeu fara sa mor, pot oricand sa ii vorbesc si ... ingerii se uita uimiti ... ei stiu povestea mea ... trecutul meu, ei stiu ca un pacatos nu poate intra in prezenta lui Dumnezeu si se asteapta sa mor ... dar eu scot si le arat certificatul meu de libera trecere semnat de Hristos la cruce si sunt lasata sa intru .... si ingerii privesc cum Tatal se ridica de pe tron si ma ia in brate.
Aici e locul meu, in bratele Lui ... e locul de unde nu vreau sa mai plec.

Un comentariu:

vyky spunea...

Lucrul pe care nu-l inteleg multi este ca
nu este suficient sa-ti atarni o cruciulita la gat,
ci ca trebuie sa te asezi tu insuti pe o cruce a pocaintei.