duminică, 21 iunie 2009

vreau sa fiu Barnaba

Stiu ca nu e cel mai important dintre ucenici, ca nu e dintr-o bucata ca Petru, ca nu a vorbit despre dragoste ca Ioan, ca nu a fost "necredincios" ca Toma .... .
Barnaba a fost ucenicul mentor. El a fost cel care l-a luat cu el pe Saul devenit Pavel, l-a crescut, l-a invatat ce stia el. Sa nu uitam ca Pavel era un invatat, era un intelectual insa dupa ce a stat la picioarele lui Gamaliel, Pavel a stat la ale lui Barnaba.
Cand ajung in Atena, oamenii credeau ca Barnaba e Jupiter, de aici deduc ca era un barbat inalt, bine facut si stim despre Pavel ca nu era atata de inalt si chipes insa stia sa vorbeasca. Imi place ca Pavel sta langa Barnaba si ... daca lumea se schimba auzindu-l predicand pe Pavel plin de Duh Sfant, sa nu uitam ca in spatele lui era Barnaba.
Si ... Pavel ajunge matur, trece consiliul de la Ierusalim si hotarasc sa mearga sa viziteze bisericile, dar Barnaba vrea sa ia cu ei pe Marcu. Marcu fusese cu ei insa la un moment dat se opreste in Pamfilia - nu ni se spune de ce. Are loc un schimb de pareri destul de radicale insa legatura dintre cei doi nu se rupe si fiecare pleaca in cate o parte iar Barnaba il ia cu el pe Marcu.
Este a doua oara cand Barnaba isi pun in joc reputatia, relatiile, cunostintele pentru a creste pe cineva langa el.
Ce devine Marcu? Un om de incredere, un ajutor pentru Pavel, un om care duce Evanghelia mai departe.
Barnaba era un om cu inima pentru oameni, el vedea potentialul din ei, vede ce in mod normal multi nu vad. Ii ia langa el pe cei de care lumea fuge, pe cei pe care altii ii resping, in care se pare ca nu poti avea incredere. Si .... oamenii acestia ies transformati din "scoala" lui.
Ma intreb ce discutii aveau, ce provocari le facea, cat ii iubea?
Multumesc tuturor celor ce au fost si sunt Barnaba pentru mine, celor ce m-au ridicat cand nu aveam nici o sansa, nu meritam.
Doamne, imi doresc sa vad acolo unde nu mai e speranta, sa iubesc ce nu mai pare de iubit, sa cresc ce pare uscat, sa ridic ce e smuls din radacini, sa fiu o Barnaba a zilelor noastre.

Un comentariu:

vyky spunea...

- Barnaba, omul care a incurajat pe altii, a fost un om exceptional al lui Dumnezeu. El a fost omul din spatele altora, omul care i-a lansat pe altii in lucrarea lui Dumnezeu.
-Barnaba i-a fost alaturi lui Pavel si, prin sustinerea sa, Pavel a ajuns marele apostol al neamurilor. -Barnaba a acceptat sa fie in plan secund tocmai ca Pavel sa lucreze la dimensiunea pe care Dumnezeu i-a dat-o in lucrarea la care l-a chemat.
-Barnaba a fost alaturi de Biserica din Antiohia si, prin harul lui Dumnezeu, implicarea lui in lucrarea Bisericii a condus la o extindere a lucrarii spirituale, nebanuite la inceput.- Barnaba a stiut sa se bazeze pe harul si lucrarea lui Dumnezeu pentru ca El, sa se manifeste prin
lucrarea Lui in Biserica.-Barnaba a fost alaturi si de Ioan Marcu. Desi Ioan Marcu s-a demonstrat
la inceput nepotrivit pentru lucrarea lui Dumnezeu, Barnaba a vazut in el ceea ce urma sa devina el in viitor, prin lucrarea harului Sau in el.
Putem spune ca a meritat ca Barnaba sa se implice in lucrarea lui Dumnezeu in felul in care el s-a implicat. Rezultatele faptului ca a stat alaturi de acesti oameni, sustinandu-i cu jertfa si dragoste, au fost exceptionale – lucrarea impresionanta a lui Pavel, extinderea lucrarii
misionare a Bisericii din Antiohia, lucrarea lui Ioan Marcu.
Merita oare sa ne investim in altii? Merita sa fim alaturi de altii care la inceput par a fi fara viitor? Cand privim la Barnaba putem spune ca merita. Cand, ca si Barnaba, ne uitam la ce planuri are Dumnezeu cu cei
care in acest moment nu par a fi oameni de valoare, atunci intr-adevar merita sa ne investim in altii. Dumnezeu, in harul Sau, poate face lucrari mari prin cei care se pun in totalitate la dispozitia Lui-in concluzie tot harul iti apartine sa fii precum Barnaba -Maranata-