luni, 29 iunie 2009

metanoia ... sau paranoia?

"Metanoia inseamna o transformare a eului meu interior. Adica descoperim ca relatia personala cu Isus Hristos nu este un set de lucruri permise si interzise si ca tocmai am intrat intr-un nou proiect de viata, de prioritati, de schimbare a ierarhiei valorilor, Isus Hristos nu e numai Mantuitor ci devine Domn.
Paranoia este caracterizata prin frica, suspiciune, iluzii elaborate si autoamagire, implica mai degraba un dezechilibru emotional decat mental. Paranoia spirituala este o fuga de Dumnezeu si de adevaratul nostru eu. Este o incercare de a scapa de responsabilitatea personala. E tendinta de a evita pretul uceniciei si de a cauta o cale de scapare din fata cerintelor Evangheliei. Paranoia spiritului este o incercare de a nega realitatea lui Isus astfel incat sa ne raportam comportamentul la ratiune si sa ne alegem propria cale."
Privind realista la viata mea .... traiesc tensiunea dintre metanoia si paranoia, dintre fidelitate si tradare.
Ca sa traiesc metanoia, viata mea trebuie sa il aibe pe Hristos in centru - adica sa traiesc conform standardelor lui. Sa traiesc asemenea Lui, sa iubesc oamenii la fel ca el, sa imi fie mila, sa vad dincolo de aparente, sa iert in loc sa judec, sa caut pacea in locul razbunarii, a urii, sa aduc alinare, speranta, sa trec de mirosuri, atitudini, masti .... sa iubesc pe cei pe care lumea nu da nici doi bani ...
Si daca spun ca Hristos e in centru si ca il urmez pe El, atunci unde imi e bucuria? Bucuria data de iertarea pacatelor, de vindecarea sufleteasca, de faptul ca Dumnezeul triunic a facut un plan de salvare pentru omenire, pentru mine. Planul a fost ca Isus sa paraseasca cerul, sa vina pe pamant, sa fie om insa in acelasi timp Dumnezeu, sa traiasca aici, sa invete ce e setea, foame, sa simta arsita soarelui. Isus, om si Dumnezeu a murit pentru mine pe crucea de pe Golgota ca eu sa pot ajunge la Dumnezeu Tatal. Eu am murit odata cu El in Joia mare si inviat odata cu El in acea dimineata de duminica, doar asa am devenit un om nou, liber ....
Insa bucuria omului liber unde e? Ingrijorari, poveri, dureri, tradari, neiertari, nemultumiri se tin scai de mine, impiedecandu-ma sa ma uit la El.
Isus nu ne-a promis ca urmandu-l imi va da case, iahturi, ca viata va fi un sejur in statiuni de lux. Nu, ne-a spus ca vom avea necazuri, dureri, boli, vom sti ce e tradarea insa ... ne-a promis ca El e cu noi, adica e cu mine la fiecare pas.
Daca analizez asa ... ma ia disperarea .... simt ca lupt in zadar ... ca traiesc paranoia ...
Dar ma uit la ucenici, au fost langa Isus 24 din 24, l-au ascultat, l-au vazut face-to-face, au simtit mana Lui pe umarul lor si ... in Gradina Ghetsimani au fugit rupand pamantul, l-au negat, s-au ascuns, s-au incuiat in case, unul din ei l-a vandut. Si ce face Isus? Dupa inviere ii judeca? Nu. Ii primeste cu aceeasi dragoste, le linisteste inimile, ii mangaie.
Chiar daca in loc de metanoia traiesc paranoia, Isus e langa mine cu aceeasi dragoste, ma vrea la El, ma aduce in comunitatea celor ce la fel ca mine ... traiesc aceasta continua tensiune. Intre ei ma simt sprijinita, incurajata ....
Nu pot face o mixtura intre aceste doua concepte, aceste doua batalii, nu pot amesteca alb cu negreu ... nu pot trai gri - aceasta stare nici nu exista.
Ce trebuie sa fac? Sa ma intorc la cruce, sa il las pe Hristos sa isi puna semnatura in mine si ... sa incep aventura schimbarii.
Vreau sa traiesc metanoia.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Dumnezeu nu ne mangaie ca sa ne faca sa ne simtim confortabil, ci pentru a ne invata sa fim mangaietori pentru altii. Acolo unde nimeni nu sufere, nimanui nu-i pasa.

Cella spunea...

eu o iau ca pe confort psihic :d mangaierea Lui Dumnezeu.
Daca am trecut prin incercari, necazuri pot sa mangai pe altii, daca nu ... nu am ce sa spun .. . sunt doar vorbe goale si prefer sa tac decat sa ranesc mai tare.