Ziua aceasta este o zi a veştilor bune

Nu stiu de unde, cand si cum, de la cine mi-am insusit ideea ca promisiunile din Vechiul Testament sunt pentru cei din timpurile lor. Ok, unele erau generale, erau si pentru vremurile noastre. In rest ... e istorie. Ce stiau parintii mei e invechit, numai bun de dat la gunoi ... noi cei nascuti mai tarziu am rupt gura targului cu desteptaciunea noastra, am reinventat roata ... nu conteaza ca roata era inventata demult ... nu era ca a noastra.

Cititul Bibliei e bun ... pentru cunostinta generala, asa zice Scriptura si trebuie sa asculti. Trebuie sa mergi la biserica ... face bine sa cunosti oamenii, sa fii in comunitate, sa mai cunosti lume, sa ai cu cine schimba doua cuvinte. Si am trait viata asa crezand ca e bine ... Mi-am dat tot interesul insa ma simteam atata de ipocrita, sfasiata interior de numa ....

Doamne vezi ... Tu esti vinovat ca eu ma simt asa. Nu fac eu ce zici Tu? Nu merg eu la biserica, Casa Domnului? Ba da. Nu citesc? Ba da ...

De ce mergeam la biserica, adunare, Casa Domnului? Pentru ca ma vedeam cu unul si cu altul, schimbam impresii, mai schimbam o vorba cu cei cunoscuti, mai vedeam tendintele modei in ce priveste imbracamintea, incaltamintea, tunsorile ... mai auzeau o muzica buna ... puteai comenta predicile, dupa terminarea programului, normal ...

Golul meu se adancea, durerea era mare, teribila ...

Provocarea acestui an a fost sa cred fiecare cuvant scris in Biblia mea, in scrisoarea de dragoste lasa de Dumnezeu omenirii, adica si mie.
Sa cred ca ceea ce spune El e valabil si pentru mine personal. Pentru Cella care traieste in 2011si citeste Biblia.
Sa cred ca acele cuvinte scrise cu multe mii de ani inainte au aceeasi valabilitate si azi.
Sa cred ca Dumnezeu face ferestre in cer pentru mine.
Sa cred ca El aduce focul pe altarul meu daca eu cred in El asa cum a crezut Ilie.
Sa cred ca El e creatorul acestui Univers ce mie mi se pare atata de vast si despre care El spune ca il tine in palma Sa. Pai daca Universul e atata de mare, cat de mare este palma Sa?
Sa cred ca El stie soarta fiecarui fir de par de pe capul meu ... si al fieccarui om de pe Pamant.
Sa cred ca El stie fiecare gand al meu dinainte de a-l gandi eu, stie mersul fiecarei celule din corpul meu, nimic nu se misca fara ca El sa stie. Si, mie mi se pare incredibil .... insa daca El asa spune, eu sa cred.

Si da, pare ca si cum mi s-ar fi spalat creierul.
Si da ... pare ca am luat-o pe ulei din diferite cauze economice, fizice, emotionale, mentale ... Asa s-a spus despre toti oamenii Lui Dumnezeu.

In textul de ieri citeam ca patru leprosi care locuiau la poarta cetatii Samaria, pe inserat, decid sa plece. Adica erau oricum in afara cetatii, nu aveau voie sa locuiasca cu cei neatinsi de lepra si decid sa se predea arameilor ... Mureau de foame la poarta cetatii Samariei insa arameii poate ca ii lasau in viata. Descopera ca tabara arameilor e goala. Toti fugisera. Elisei facuse cu vreo cateva ore in urma o afirmatie nebuneasca pentru acel moment, pentru acea situatie. Afirmatia aceea nu era din capul lui Elisei, nu era facuta de foame si frica. Elisei era slujitorul Domnului si Domnul ii daduse o proorocie pe care el o spune in auzul batranilor si a slujitorului regelui.

Slujitorul nu da doi bani pe ce spune Elisei. Batranii erau acolo pentru ca ajunsesera la concluzia ca singura salvare o au la Dumnezeu. Asa ca s-au adunat la casa slujitorului Domnului sa se roage, sa strige la Dumnezeu pentru indurare si ajutor.

Leprosii nu stiau de proorocie, de promisiunea facuta de Dumnezeu prin Elisei. Sunt primii care traiesc pe viu implinirea promisiunii. Gasesc mancare, bautura, haine .... Dupa ce de doua ori isi ascund provizii, decid ca "Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veştilor bune. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până în zori, vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să anunţăm la palat!“

Dumnezeu a imprastiat armata arameilor, i-a facut sa lase totul si sa fuga rupand pamantul. Fiecare cuvant din promisiunea Lui se implineste. Servitorul regelui Ioram traieste pe propria piele ce i-a spus Elisei. Ferestrele in cer au aparut. Nu cum a crezut el, nu cum si-ar fi putut inchiui el.

Daca Dumnezeu imi promite ceva, eu ce fac? Cred, actionez si vorbesc prostii ca si slujitorul regelui?

Chiar daca suna nebunesc pentru cei din jurul meu, chiar de ar spune ca-s de dus la cei "veseli", eu am decis sa cred fiecare cuvant si promisiune. Decizia asta aduce cu ea schimbari majore in mine, daramarea conceptiilor si ideilor luate de ici si de colo. Ma provoaca sa citesc Biblia nu ca pe un ziar, nu ca pe ceva ce trebuie citit ci ca pe o carte in care sa vad ce promisiuni mai are Domnul pentru mine, ce bucurii ma mai asteapta.

Ziua aceasta este o zi a vestilor bune. Au spus leprosii atunci si o pot spune si eu. Prin Christos Isus, Mesia, Yeshua Ha Maschia am primit iertarea de pacate, viata vesnica. Prin credinta in jerfta de pe cruce primesc Duhul Sfant care ma invata ce sa fac, cum sa fac, cum sa cred, ce sa fac cu ceea ce cred, cum sa ma pregatesc pentru intalnirea cu Tata. Cum sa ma pregatesc pentru a merge ACASA.

Nu se termina totul aici. "Ziua aceasta este o zi a veştilor bune. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până în zori, vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să anunţăm ...!“