credinciosia este rasplatita

Elisei îi zisese femeii pe al cărei fiu îl înviase: „Scoală-te şi pleacă din ţară împreună cu familia ta şi locuieşte pe unde vei putea, pentru că Domnul a hotărât să vină o foamete de şapte ani peste ţară şi ea a şi început.“
Femeia a făcut îndată aşa cum îi spusese omul lui Dumnezeu. A plecat împreună cu familia ei şi a locuit în Filistia timp de şapte ani.
La sfârşitul celor şapte ani femeia s-a întors din Filistia şi a venit să facă regelui o rugăminte pentru casa şi pământul ei.
Regele tocmai vorbea cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, şi-i zicea: „Istoriseşte-mi, te rog, toate isprăvile făcute de Elisei!“ Chiar în momentul în care Ghehazi îi istorisea regelui cum a înviat Elisei un mort, a intrat femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei, ca să facă o rugăminte regelui pentru casa şi pământul ei. Şi Ghehazi a zis:

 „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam şi acesta este fiul ei, care a fost înviat de Elisei!“
Regele a întrebat-o pe femeie şi ea i-a istorisit totul. Apoi regele i-a dat un slujbaş, zicându-i: 

„Să i se înapoieze tot ce a fost al ei, împreună cu tot venitul pământului ei, din ziua în care a părăsit ţara şi până acum!“ 2 Regi 8:1-6

Din nou intra pe scena istoriei femeia din Sunem insa de data asta nu e intr-o perioada fericita. E nevoie sa isi paraseasca casa, rudele, pamantul si sa plece la Filisteni, sa isi scape viata. Sta acolo sapte ani. La filisteni ploua, este recolta, au de dat si evreilor pe bani buni ... ei n-au treaba cu foametea. Aceasta afecteaza numai Israelul. Si este urmare a neascultarii fata de Cuvantul Domnului.

Sunamita se intoarce acasa insa ... e socata. Rudele ei cu care se impaca atata de bine pe vremuri, acum nu mai sunt atata de prietenoasa. Foametea ce au indurat-o le-a amarat inima. Independenta Sunamitei .... de cam duce pe apa sambetei. Pamantul ii fusese confiscat de stat, casa la fel .... sotul ii murise. A ramas doar ea si fiul ei. 

Unde sa se duca? Elisei acum parca a disparut de pe scena? Cand au intrat in Israel, Dumnezeu le-a dat la fiecare familie cate o bucata de pamant si acre era mostenit de urmasii familiei, nu se instraina, nu se vindea. Acum acesta ii fusese confiscat de stat. Unde sa se duca? La cine sa apeleze? Sotul ei ar fi trebuit sa se duca sa faca plangere pentru repunere in drepturi insa acesta era mort, ingropat ...

Unii comentatori spun ca evenimentul aceasta ar avea loc inainte de asediul din Samaria, inaite de vindecarea lui Naaman pentru ca regele nu ar sta in prezenta unui lepros. Dar, sa nu uit ca modul de a construi cetatile, casele, zidurile nu era la fel ca in zilele noastre. Zidurile cetatii erau mari, late, groase ... incapeau doua sau trei care unul langa altul .. mai late ca o sosea cu doua benzi de circulatie.

Ioram, regele Israelului este fiul lui Ahab. Acesta avea o curte larga, frumoasa ... ii placusera gradinile si avea amenajata una spatioasa, unde isi primea oamenii pe care nu ii invita in palat. Mai stiu ca persecutia religioasa fusese crunta pe timpul lui Ahab si nici acum nu era mai putin frumoasa. Preotii disparusera din israel, profetii invatau mai pe ascuns despre Domnul si consecintele ascultarii ii ducea la moarte.

Pentru ca regele avea drept de judecator in tara, cred ca in ziua in care Sunamita vine la rege, acesta era pe scaun afara ascultand plangerile oamenilor. Bolnavii la cine sa se duca sa ii verifice daca preotii nu mai erau ...? Regele ii putea controla in locul preotilor. Ghehazi nu era un necunoscut pentru rege. Si chiar avea chef sa asculte povesti, sa asculte despre minunile pe care le face Dumnezeul Lui Israel cu copiii sai. Si ce daca le povestea Ghehazi ?... cu atat mai mult au impact, cu cat acesta este lepros pentru ca nu intelesese pe cine slujeste, cine este Dumnezeul in slujba caruia intrase si crezuse ca il poate trage pe sfoara.

Dumnezeu insa stia ca Sunamita va ajunge in Samaria in acea zi, ca are o plangere justitiara cu care vine la rege, ca are nevoie de ajutor mai presus de puterile ei si ale regelui care numa darnic nu era. Regele tocmai auzise povestea ei, cum ii fusese daruit de Dumnezeu acest copil, cum a murit si inviat .... si acum o vede pe femeie si pe baiat in carne si oase. Nu era numai o poveste de-a lui Ghehazi ci era o realitate care era in fata lui.

Sumanita vine la rege sa isi spuna off-ul. Neamurile ei nu mai erau atata de plini de dragoste ca in trecut cand se simtea in siguranta intre ei. Pamantul ii fusese luat, casa data altora .... vine sa i se faca dreptate. Femeia asta, fara nume, traieste o viata de credinta si dedicare. Il cunoaste pe Dumnezeul Lui Israel, traieste minunile pe care El le face in viata, casa ei. Naste un fiu desi ea era era sterila si avea un sot in varsta, copilul moare insa este inviat de Ilie si ea crede ca ce ii fusese dat de Dumnezeu va trai. Crede ca Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov e viu, aduce viata acolo unde nu mai e nici o sansa. Vine la rege sa isi aduca plangerea si vad cum Dumnezeu orchestreaza lucrurile in asa fel incat sa primeasca pamantul si casa si nu numai atat. In cei sapte ani, pamantul ei fusese folosit, se scosese profit pe el iar regele da ordin sa i se dea si acest profit inapoi. Sa i se dea tot acestei femei.

Sunamita nu l-a vazut pe Dumnezeu, traia in Israel pe vremea cand poporul preferase sa se inchine idolilor decat Lui Dumnezeu, religia oficiala in tara era cea idolatra, nu cea in Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov. A preferat sa creada in Dumnezeu chiar de suna nebuneste, chiar de isi risca viata. 

A ales sa creada in El si a vazut minunile in ea, in bratele ei, in casa ei ... pe pamantul ei. 

A ales sa creada promisiunile Lui Dumnezeu facute poporului ei. Ea facea parte din popor, deci si ei personal.

Aleg ca si Sunamita sa cred ce promite Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov. 

Aleg sa cred ca Christos Isus e Fiul Lui Dumnezeu.

Aleg sa cred ca Duhul Sfant este in mine.

Aleg sa cred ca Dumnezeu este Triunic: Tata, Fiu si Duh Sfant.

Aleg sa cred nu pentru ca vrea sa vad minuni ci pentru ca vreau sa fiu fericita.

Vaa'ni B'chasd'cho batajti; yaguel libi bishu'ateja. Ashira HaShem ki gamal'alay.

And as for me, I have trusted in your goodness; my heart rejoices in your salvation. I will sing to HaShem it has helped me generously.

Cat despre mine, am încredere în bunătatea Ta; mi se bucură inima în mântuirea Ta.Voi cânta Domnului care m-a ajutat cu generozitate.