miercuri, 14 decembrie 2011

greutatea listei

O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente. I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci. Si, aveau si sapte copii  care trebuiau hraniti. Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul.
Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
-Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.
Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau. 

Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
Bacanul raspunse parca in sila: 
-Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: 
-Da, domnule.
-O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.

Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata. Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind:
-Nu-mi vine sa cred!

Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.. .

Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa: "Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale!"

Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse:
-A meritat toti banii! 
Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.

5 comentarii:

denisia spunea...

Nu am trecut de ceva vreme... blogul meu e "dus"... trebuie sa schimb sablon ca e stricat si ala... nu am nimic bun pe acolo...

Imi place ce am gasit aici...

Cella spunea...

Mie mi-era dor de tine ...
Stii?

denisia spunea...

Stiuuuuu... dar nu mai am drag de blog si nu prea intru... imi dadea o eroare la imagini, acu e intors pe dos cu totul... sablonoul trebuie schimbat... o sa caut unul... mai vin in vizita

mitica spunea...

Multumiri Cella pentru inca o povestire frumoasa si potrivita pentru aceste vremuri...

Cella spunea...

De fiecare data imi dau lacrimile cand o citesc.
Ma bucur ca ti-a placut si ca s-a potrivit situatie tale ... si nu numai.