sa zidesc sau sa daram?

"În al cincilea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, în timp ce Iehoşafat era rege al lui Iuda, a început să domnească Iehoram, fiul lui Iehoşafat, regele lui Iuda. El era în vârstă de treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. El a umblat în calea regilor lui Israel, făcând ce este rău înaintea Domnului, aşa cum a făcut familia lui Ahab, deoarece soţia sa era chiar o fiică a lui Ahab.

Totuşi Domnul nu a dorit să nimicească Iuda, de dragul lui David, robul Său, fiindcă îi promisese că-i va da, pentru totdeauna, o lumină lui şi urmaşilor lui.

Pe vremea lui Iehoram, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a ales propriul său rege. Atunci Iehoram a trecut în Ţair împreună cu toate carele lui. Edomiţii îl înconjuraseră, pe el şi pe conducătorii carelor, dar el s-a sculat în toiul nopţii şi a scăpat din încercuire, iar armata lui s-a retras. Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Tot în aceea perioadă s-a răsculat şi Libna.
Celelalte fapte ale lui Iehoram şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?(2 Cronici 21) Iehoram s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. În locul său a început să domnească Ahazia, fiul său." 2 Regi 8:16-24

Despre Iehosafat ni se spune ca a fost un rege bun, ca nu a fost ca ceilalti regi ai lui Iuda, ca a umblat in caile Domnului insa in timpul sau inaltimile nu au fost distruse, oamenii se inchinau si idolilor (1 Regi 22:41-50). El a facut insa niste greseli care aveau sa coste Iuda cu varf si indesat. A facut alianta politica cu Israel prin casatoria fiului sau Iehoram cu Atalia fiica lui Ahab si a Izabelei. Alianta asta ca fiul sau sa fie numit ca unul din regii lui Israel.

Am studiat contextul istoric de atunci insa ... nu m-am putut departa de faptul ca Atalia a avut o influenta nefasta asupra sotului sau. Crescuse in casa lui Ahab si a Izabelei, in casa in care se adunau 950 de preoti si profeti ai lui Baal si ai Astarteei. Femeia asta crescuse vazand cum oamenii se inchina la idoli, cum se fac sacrificii pentru idoli, cum se ajunge in transa prin tot felul de lovituri pe care ti le aplicai singur ca sa iti raspunda Baal. Bunatatea, multumirea, facerea de bine, dreptatea nu aveau acelasi inteles ca pentru Iehoram. 

Nu sunt fan al femeii din Proverbe 31, idealul feminin din punctul de vedere al barbatilor, insa cred ca o femeie isi poate zidi casa sau isi poate darama tot ce are in mainile ei. Iehoram a fost coregent cu tatal sau vreme de cinci ani (853-848 B.C) si apoi a fost rege singur opt ani (848 - 841). La 32 de ani, dupa cinci ani de coregenta, te-ai astepta sa urmeze exemplul tatalui sau insa influenta nevestei isi pune amprenta cu o rapiditate uimitoare. Alege sa urmeze idolatria nevestei sale si taraste poporul din Iuda in idolatrie.

Regele era tras la raspundere pentru comportamentul poporului si nu invers. El era cel care dadea tonul inchinarii. La el statea preotimea, in casa lui stateau inteleptii poporului, langa el ar fi trebuit sa stea slujitorii Domnului. Insa ... ia-i de unde nu-s. Departarea de Dumnezeu, de legea si promisiunile Lui nu aduc lucruri bune in viata, casa si locul unde traiesti. Iar daca esti rege si poporul are parte de influenta nefasta a credintei tale.

Dumnezeu nu distruge Iuda pentru ca a promis lui David in 2 Samuel 7:12-13 "Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi adăugat la strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşultău, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări domnia.
El va zidi Numelui Meu o casă, şi Eu îi voi întări pe vecie tronul domniei lui." Promisiunea asta il viza pe Mesia, Christos, Isus, Yeshua Ha Mashia. 

Ce influenta am eu in casa mea? Cui ma inchin? Lui Dumnezeu sau ... ideii de Dumnezeu? Il stiu pe Dumnezeu? Ce stiu despre El? Daca in casa parintilor mei au fost idoli, eu ii aduc in casa unde intru facand ravagii? Sau caut sa imi zidesc casa? Caut sa am fericire, bucurie, implinire in casa mea? 

Aud mereu ca ceea ce cred e o chestiune personala. Insa nu e adevarat. Ceea ce cred determina personalitatea, modul in care iau deciziile, in care actionez, in felul cum vad viata si moartea. Nu pot sa spun ca am un sertar in care tin credinta si ea e treaba mea proprie si personala. Credinta face parte integranta din viata mea ca vreau sau nu sa cred asta. 

Ce cred influenteaza viata mea, a familiei mele indiferent daca sunt casatorita sau nu, a locului unde lucrez, a comunitatii in care traiesc, o orasului si tarii mele.