colinde si in valea plangerii

Ieri si azi dupa amiaza am fost cu colinda. Un grup micut cu inima mare. Ne-am facut reguli: sa nu intram in case, sa nu stresam oamenii la care mergem, provocandu-i sa cumpere sau sa pregateasca cate ceva de mancare, sa nu luam bani si ... mai erau cateva. Ne-am gandit noi cam pe la cine sa mergem i nsa mai era un loc unde am fost si anul trecut si de care eu ... fugeam.

Anul asta insa a fost cu capac. Colindam la una din fetele care era cu noi cand mama ei ne roaga sa mergem  la spital la un cumnat de-al ei care de la o meningita agravata e acum paralizat de la gat in jos. Isi mai misca putin mainile si degetele de la picioare. Ni s-a spus ca de la portar la director s-a vorbit si avem aprobare sa mergem. La intrare erau doua doamne si un domn foarte sobri ca sa nu spun acri si care nu ne-au raspuns la salut. Atmosfera de sus din saloanele spitalului insa era alta. Cand am ajuns doamnele asistente au deschis usile toate saloanele de pe palier si ne-au rugat sa cantam in hol ca sa auda toti bolnavii nu numai unul. Am cantat ... apoi am intrat in salon si fata domnului radia, trecuse de tristete, s-a bucurat sa ne vada desi nu ne stia. Am realizat ca eu il stiu pe sotul fiicei lor insa in acel moment mi-am adus aminte de un verset care Isus le spune ucenicilor ca vor urma persecutii insa chiar daca parintii, fratii, surorile lor ii vor alunga sau parasi, ei vor avea in lume mai multi frati si surori (acum nu-mi amintesc versetul si referinta). Acolo pe patul spitalului era un frate de-a nostru, nu un strain, nu cunostinta cuiva. Christos ne-a facut frati, la cruce.

Si am ajuns la locul de care ma temeam. Un centru de ingrijire pentru bolnavii de cancer in faza terminala. Cand am inceput sa cantam imediat s-au ivit lacrimile in ochii celor cazati acolo ... M-a impresionat foarte mult o batrana care cu greu s-a aplecat si a scos vreo patru lei ca sa ni-i dea ... ca doar asa se da la colindatori. Erau si doi domni care nu puteau vorbi dar care insa s-au fortat sa ramana seriosi si sobri.

Ce sa le spui? Sa le urezi Sarbatori fericite si la multi ani cand moartea sta langa ei mangaindu-i pe crestet? Asta e o urare de spus cand vizitezi bolnavi de cancer in diferite zone ale corpului, cu atacuri cerebrale pe deasupra, sonde pozitionate prin diverse pozitii si cu diferite culori in pungile de la capat ....  In unele saloane dupa ce cantam, efectiv nu mai aveam cuvinte ... Urarea pentru ei era: "Sa va asculte Domnul rugaciunile si sa Il lasati sa va mangaie."

Cineva dintre noi a spus ca acolo la centru ar trebui sa mergem mai des si s-a uitat la fata mea disperata. Am tras cat am putut sa nu intru in saloane, sa stau deoparte insa acelasi indemn la fiecare salon... "Cella intra tu prima ca tu stii ce sa zici si ... zici bine."

Ma cred si ma dau viteaza insa uitandu-ma la ei am realizat ca intr-o fractiune de secunda pot ajunge ca ei. Daca pot haladui, merge sa colind, canta, vorbi, gandi, ma pot duce la baie, am simturile intacte si nu stau cu pampers pe mine e har .... har din belsug. Si har inseamn cadou ce nu poate fi platit, nu are pret .... Pretul L-a platit Christos pe crucea de pe Golgota.