duminică, 22 aprilie 2012

adu-ţi degetul aici!

"Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didimus“(Geaman), nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalţi ucenici i-au zis: 
– L-am văzut pe Domnul! 
Dar el le-a zis: 
– Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!
26 După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când uşile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: 
„Pace vouă!“
27 Apoi i-a zis lui Toma: 
– Adu-ţi degetul aici şi priveşte-Mi mâinile! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea! Şi nu fi necredincios, ci credincios!
28 Toma I-a răspuns: 
– Domnul meu şi Dumnezeul meu!
29 Isus i-a zis: 
– Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut!" Ioan 20:24-29

Imi place de Toma. Ma regasesc in el, in modul cum pune la indoiala, vrea sa vada, vrea sa fie el sigur si apoi va crede. Insa ma topeste modul Lui Isus de a-l trata pe Toma. 

Toma se pare ca avea treaba in duminica invierii. Nu a fost cu ucenicii cand Isus li s-a aratat. Se intalneste cu ei si afla ca li s-a aratat Isus. Cred ca povestea ultimelor zile l-a afectat foarte tare pe Toma de reactioneaza asa. A vazut ca Iuda e cel ce L-a vandut.
Posibil sa fi vazut cum Petru se leapada.
El insusi a stat ascuns.
I-a vazut pe ceilalti disparand in noapte ...

Un soi de neincredere a pus stapanire pe el desi ii stia de mai bine de trei ani. Fusesera impreuna cu Isus, ascultasera aceleasi cuvinte, vazusera minunile ... mancasera din painea si pestii inmultiti. Si nu numai o singura data ...

Acum voia sa vada el, sa atinga ranile, sa auda vocea, sa simta prezenta fizica a Lui Isus ca sa creada. 

Isus vine in mijlocul lor, usile erau incuiate, nu bate nimeni la usa, nu descuie nimeni usa, nu e deschis nici un geam, nu sparge / rupe nimeni unul si dintr-odata aude o voce cunoscuta "Pace voua!". Se duce la Toma si ii spune: "– Adu-ţi degetul aici şi priveşte-Mi mâinile! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea! Şi nu fi necredincios, ci credincios! " 

Toma sunt aici! Eu in carne si oase. Iti stiu indoielile, vad ca te lupti cu tine, cu sentimentele tale, cu parerile despre ceilalti, cu aparitiile ingerilor si vrei sa le conexezi cu mine insa Eu sunt Viu! Verifica! Pune degetul e mainile Mele, priveste-le. Pune mana aici unde coasta a fost strapunsa de sulita. Sunt Eu! Lasa neincrederea! Nu o lasa sa iti copleseasca mintea, inima, sufletul. Sunt Eu! Crede asta!

Toma e coplesit. Stia profetiile, stia ca Mesia va veni, fusese cu El trei ani de zile ... durerea si povestea ultimelor zile erau gata gata sa il dea peste cap. Dar acum e langa Isus. Acum crede ca El e Isus, e Mesia, E viu, e Cel asteptat, e Cel inviat, e Domnul lui si Dumnezeul lui. 

Nu cred ca raspunsul lui a fost a unuia indiferent caruia i s-a clarificat ceva. Cred ca s-a apucat de plans recunoscand ca Isus e Domn si Dumnezeu. Cred ca s-a rupt bariera neincrederii ce crestea vazand cu ochii. Cand Isus a pus punctul pe I spunandu-i sa nu fie necredincios ci credincios ... atunci a realizat si el unde se afla, atunci a stiut ca nimeni nu avea cum sa afle ce e in sufletul, mintea si inima lui.

Nu stiu daca a pus degetul pe cicatrici, nu stiu daca a atins coasta Lui Isus ...
Stiu insa ca acolo Toma primeste vindecarea de neincredere, primeste raspuns, primeste certitudinea faptului ca Scripturile s-au implinit la punct si virgula.

Fizic nu L-am vazut pe Isus, nu eram acolo, dar stiu prin credinta ca Isus e viu, ca El e Mesia, ca El a implinit legea nu a anulat-o, ca El e Calea, Adevarul si Viata. El e Cel ce a rupt lanturile necredintei din sufletul si inima mea atingandu-mi cu degetul Sau fiinta.

Duminica Tomei nu e o duminica ironica, una in care Toma e vorbit de rau, in care a ajuns de rasul lumii. In acea duminica Toma a vazut pe Isus viu insa L-a recunoscut ca Domn si Dumnezeu, i-a recunoscut dumnezeirea. A fost ziua cand i-a cazut valul de pe ochi si a vazut Lumina, Adevarul, Cuvantul ... 

4 comentarii:

Livius spunea...

"...pentru ca M-ai vazut ai crezut. Ferice de ceice n-au vazut si au crezut"
Ioan reia si dezvolta intamplarea, pentru ca, uite, vine una ca tine si zice "eu nu am vazut" (1Ioan1:1-4). Legatura noastra cu Domnul este tot atat de trainica precum a fost a lui Toma, pentru ca si noua ni s-a aratat Domnul in multe feluri. Dupa Pavel, si mie.

cella profiri spunea...

Fizic nu L-am vazut ca Toma insa prin credinta L-am vazut. Insa ... asa cum spuneati, L-am vazut in diferite alte moduri ...

Moduri de care Toma habar nu avea ;)

Clau spunea...

Frumos mod de a privi lucrurile, optimist si uman, nu m-am gandit niciodata la varianta asta, dar imi place, ma ridica.

cella profiri spunea...

apoi tu Clau ... tot trebe sa ne schimbam, nu? ;))