Intrarea triumfală în Ierusalim Luca 19 : 28-40
28 După ce a spus aceste lucruri, a pornit în frunte, îndreptându-se spre Ierusalim.
29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, 30 spunându-le:
28 După ce a spus aceste lucruri, a pornit în frunte, îndreptându-se spre Ierusalim.
29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, 30 spunându-le:
„Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi, în timp ce intraţi în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l!
31 Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegaţi?»,
31 Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegaţi?»,
să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el!»“
32 Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus. 33 În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii acestuia i-au întrebat:
32 Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus. 33 În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii acestuia i-au întrebat:
– De ce dezlegaţi măgăruşul?
34 Ei au răspuns:
34 Ei au răspuns:
– Domnul are nevoie de el!
35 Şi l-au adus la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele peste măgăruş şi L-au aşezat pe Isus deasupra lui. 36 În timp ce El mergea, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
37 Când S-a apropiat deja de povârnişul dinspre Muntele Măslinilor, toţi cei din mulţimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38 Ei ziceau:
35 Şi l-au adus la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele peste măgăruş şi L-au aşezat pe Isus deasupra lui. 36 În timp ce El mergea, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
37 Când S-a apropiat deja de povârnişul dinspre Muntele Măslinilor, toţi cei din mulţimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38 Ei ziceau:
„Binecuvântat este Împăratul Care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!“
39 Unii dintre fariseii din mulţime I-au zis:
39 Unii dintre fariseii din mulţime I-au zis:
– Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!
40 El a răspuns:
40 El a răspuns:
– Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga!
41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea.
42 El a zis:
41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea.
42 El a zis:
„Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43 Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile! 44 Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“
Vreau sa Il intampin pe Regele Regilor si ... imi caut haina cea mai buna a sufletului s-o astern inaintea Lui. Daca nu fac asta, atunci pietrele vor incepe sa vorbeasca!
8 comentarii:
Mai auzi vreo piatra strigand, Cella? Eu mai aud doar zgomotul lor surd si infundat in timp ce trag tarana sa ma acopere. Cei cu pietrele imi par a fi ucenicii... Din pietrele lor nu-mi mai pot construi castelul si prin crapaturile lui nu-mi mai patrunde lumina.
Citeam dimineata un comentariu si ... cred ca stii engleza asa ca ti-l postez aici ;)
"Whether men praise Christ or no he will, and shall, and must be praised (Luke 19:40): If these should hold their peace, and not speak the praises of the Messiah's kingdom, the stones would immediately cry out, rather than that Christ should not be praised. This was, in effect, literally fulfilled, when, upon men's reviling Christ upon the cross, instead of praising him, and his own disciples' sinking into a profound silence, the earth did quake and the rocks rent. Pharisees would silence the praises of Christ, but they cannot gain their point; for as God can out of stones raise up children unto Abraham, so he can out of the mouths of those children perfect praise." http://chatbible.com/luke/19-28.asp
Nu va fi nevoie sa srtige pietrele, pentru ca Domnul prin Duhul Sfant misca inimile oamenilor, de isi deschid gurile larg, mai mult, fac si lucruri neobisnuite, se dezbraca si isi arunca hainele pe jos, si altele de acestea. Explozia de bucurie si exuberanta este determinata de Cel Caruia I Se Indreapta.
Glorie fie adusa Domnului ca ne-a ales si pe noi sa fim din cei care il laudam.
Katia deocamdata aud pietrele vii strigand. Cand insa ele vor tacea ... pietrele vor striga.
Si, fratele Livius are dreptate. Chiar daca avem de gand sa mutim sau sa o luam pe aratura ... Duhul Domnului va gasi, schimba, dez-muti oameni care sa aduca slava si glorie Lui Dumnezeu.
Imi doresc insa sa fiu o piatra vie, una care striga din toata inima la intrarea Regelui regilor in Ierusalim: Binecuvantat sa fie Cel ce vine in Numele Domnului!
Pietrele vorbesc oricum, Cella. Chiar și pe limba lor, chiar și numai pentru ele...
Oana ai dreptate. De la ele pot sa vad maiestra Domnului, creativitatea ... puterea si multe altele.
Insa cand poporul isi uita Creatorul ... pietrele incep sa Il laude.
Daca ajunge piatra sa strige, primii loviti - imi imaginez ca astfel "striga" piatra si nu altfel, ar trebui sa fie slujitorii Cuvantului, nu? "Mi-a strigat o piatra-n frunte..." :) "Tsipa-i o piatra asteia pentru ca in loc de Cuvantul Domnului vorbeste prostii proprii si personale." :) Stii cum se spune in Ardeal "tsipa apa aia afara!" adica "arunca apa aia afara!" Divagatii... si nu prea.
Katia,
habar nu am cine va fi primul lovit sau al doilea. Important e ca eu nu vreau sa ajung sa strigele pietrele pentru mine sau sa le provoc la strigare ...
Fiecare da socoteala de ceea ce a "tzipat" sau aruncat sau chiar tipat in si sau la altii
Trimiteți un comentariu