duminică, 15 aprilie 2012

Pace voua!

E inca noapte, zorii zilei inca se lasa asteptati! A plouat ieri si azi noapte si e rece insa cand am deschis fereastra am auzit cateva pasari ce sigur stau pitite pe undeva cantand si planuind pe cine, unde si cum sa incante azi.

Dar ma gandesc la o alta zi de duminica! O zi ce se voia linistita, plina de pace .... Soldatii fusesera platiti sa pazeasca un mormant. In sfarsit s-au linistit fariseii, saducheiii, carturarii si cei ce L-au dat la moarte pe Cel ce le tulburase linistea acestor Sarbatori. Doar Pilat umbla prin propriul palat si cere apa sa-si spele mainile...

Ceva e ciudat! Se cutremura pamantul! Oooh, soldatii oricat ar bea si ar fi platiti tot oameni sunt si frica le e imprimata in maduva .... Insa ca si cum nu ar fi de ajuns, in fata lor apar doi .... ingeri. Si au simtit cum li se inmoaie picioarele si cad .... Ce s-a mai intamplat dupa? .... nu mai stiu ...

Piatra de la intrarea mormantului e data la o parte? Dar cine a dat-o, se intreaba Maria Magdalena si cealalta Marie. Salome, tu ce crezi? Voi ce ziceti? Dar unde e trupul Lui Isus? Oare nu e de ajuns cat de mare ne e suferinta? Chiar pana aici trebuiau sa ajunga preotii, fariseii, carturarii, saducheii si toti care L-au dat la moarte? Oare chiar trebuiau sa ii ia trupul? Ce pot sa faca cu el?

„Nu vă temeţi! Ştiu că Îl căutaţi pe Isus, Care a fost răstignit! 6 Nu este aici, pentru că a fost înviat, aşa cum a spus! Veniţi şi vedeţi locul unde fusese pus 7 şi apoi duceţi-vă repede şi spuneţi-le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morţi! Şi iată că El merge înaintea voastră în Galileea! Acolo Îl veţi vedea!» Iată că v-am spus lucrul acesta!“ Matei 28:5-7

Nu L-au luat fariseii si ceilalti... I-am acuzat degeaba ... Stai! Cum ai zis? E viu! A inviat? Si merge in Galileea? Adica de acolo de unde suntem noi? Ne asteapta ACASA? Fetelor haideti ACASA! Isus e viu! Ne asteapta ACASA! Asa cum a promis! Daaaaaa, acum mi-amintesc .... 

E Viu! E Viu! E viu!

Alearga inapoi in cetate. Trebuie sa le spuna ucenicilor, sa impacheteze si cat pot de repede sa ajunga in Galileeia. Dupa ce aud vestea, Ioan si Petru parca au trecut prin usa aia ... 

Apare Ioan, n-are curaj sa intre ci doar se uita in mormant ca sa constate ca e gol. Din urma vine gafaind de la atata efort si emotii si Petru. Nu-i mai pasa de nimic... intra in mormant pe langa Ioan si se opreste in mijlocul lui. Pe fata i se citesc emotiile trecand de la o stare la alta. Retraieste ultimele zile si mai degraba ar prefera sa fie amnezic .... Ia in mana stergarul, fasiile de panza ... se uita la ele, observa ca sunt asezate ca si cum Cel crucificat Le-ar fi paturit si asezat cu grija ... nu le-ar fi lasat vraieste in urma Lui.

Mormantul e gol ... fasiile sunt acolo .. El nu e ... Femeile vorbesc despre ingeri ... Parca nu stim ca din cauza durerii poti avea halucinatii? .... Dar halucinatii in grup? Si toate au vazut acelasi lucru? .... Doamne, ce se intampla?

Petru isi framanta mintea, inima ... e in fierbere. Eu care ma dadeam mare si tare mi-a fost teama sa recunosc ca Il stiu. Multimea m-ar fi omorat cu pietre ... asa de furioasa era. Dar totusi ... eu am fost cu El. Am mancat din aceeasi paine, am impartit impreuna sete, foame, vant, furtuni, am fost martor la miracole, la discutii, am fost pe munte cand au coborat Moise si Ilie .... 
Ce-a fost cu mine?
Oioioioi! Ce-am facut? 
Si daca e mort si i-au furat trupul iar femeile halucineaza?
Cum as putea sa-mi cer iertare?

Palatele somitatilor sunt in fierbere ... soldatii s-au trezit si s-au sfatuit sa plece de langa un mormant gol. Ar rade de ei si ciorile daca i-ar vedea strajuind un mormant gol. De la apartia ingerilor ei nu mai stiu nimic. Dar cine ii va crede ca au venit ingerii? Cine ii va crede ca aratau ca fulgerul si ca aveau haine albe?

Li se dau bani grei sa spuna ca au dormit ... Oare astia ce ne dau banii cred ca lumea e asa proasta? Oare lumea asta nu stie ca un soldat ce adoarme in timpul slujbei e omorat fara drept de apel? Noi sa spunem ca am adormit? Chiar toti am adormit?

Incet, incet se lasa seara ... inca nu au plecat in Galileea. Usile sunt incuiate ... mintile le iau foc ... sufletele sunt ca intr-un razboi si ... nici o discutie cu logica nu poate avea loc ... fiecare are o furtuna in mintea si inima lui ...

Deodata aud o voce cunoscuta! "Pace voua!" (Ioan 20:19) Se infioara cu totii! 
E Isus! 
E viu! 
E adevarat! 
Ii vad coasta strapunsa ... pot vedea cicatricea ... vad mainile strapunse ... 
Dar e viu! 
E viu! 
Traieste! 
Ne-a zis ca asa va fi! 
E adevarat! 
El e Mesia! 
E Domnul!

8 comentarii:

costica h. spunea...

nu mai este mimic de comentat, va multumesc pentru mesaje si
doar ne atasam;
Adevarat ca a inviat!

cella profiri spunea...

Amin!

kis spunea...

Hristos a inviat!

Anikó spunea...

Adevarat a inviat!

cella profiri spunea...

Kis,

Adevarat a inviat!

cella profiri spunea...

Aniko,


Amin! E viu!

tibi spunea...

Adevărat A Înviat!
Bine te-am regăsit, Cella.
Pacea sufletească şi bucuria deplină să-ţi inunde inima ta cea mare.

cella profiri spunea...

Bine ai revenit Tibi!

Multumesc de urare ;) si sa dea Domnul ca si inima ta sa se largeasca in dragostea Celui Inviat!