Am ajuns să fac din nemulţumire un idol?

Am decis să recitesc în pasaje mici primul capitol din cartea ""Doamne, schimbă-mi atitudinea (până nu e prea târziu) de James MacDonald. Studiind cartea asta e ca şi cum sunt într-o operaţie de extirpare a formaţiunilor canceroase înrădăcinate în mine.

" Cei ce se alipesc de idoli deşerţi s-au lipsit de îndurarea de care ar fi putut avea parte" Iona 2:8 

Murmurarea şi nemulţumirea mea au devenit idoli? Asta când s-a întâmplat? Şi de ce sunt nemulţumită? De vreme? De calitatea unor produse sau servicii? De gustul unei mâncări? De atitudinile unora sau altora? De orice? Oricând? Oriunde? De oricine? 

Am ajuns să mă închin nemulţumirii?

Am ajuns să fac din nemulţumire un idol?

Am ajuns să fac din murmurare un idol? Să mă închin cu idolul în braţe?

Orişicât aş vrea să neg asta, oricât aş vrea să mă îndreptăţesc ... trebuie să recunosc că nemulţumirea şi murmurarea parcă îmi curg prin vene. Nu ştiu când mi-au intrat în sânge însă le văd spumegând cu viteză prin mine. 

Ce spune Dumnezeu despre asta? 

Dacă citesc Scripturile, văd că Dumnezeu pedepseşte murmurarea şi nemulţumirea cu moartea. 

"După o vreme poporul a început să se plângă în auzul Domnului că-i merge rău; Domnul a auzit şi s-a aprins de mânie. Focul Domnului s-a aprins împotriva lor şi a mistuit o parte din marginea taberei." Numeri 11:1

"10 Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui şi la intrarea cortului lui. Atunci mânia Domnului s-a aprins foarte tare; Moise a înţeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău. " Numeri 11:10

"Dar în timp ce carnea le era încă între dinţi, înainte să o mestece, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o mare urgie." Numeri 11:33

"9 Mânia Domnului s-a aprins împotriva lor şi El S-a îndepărtat. " Numeri 12:9

"4. Domnul a zis lui Moise: "Strange pe toate capeteniile poporului si spanzura pe cei vinovati inaintea Domnului in fata soarelui, pentru ca sa se intoarca de la Israel mania aprinsa a Domnului."" Numeri 25:4

"13 Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când toată generaţia care făcuse rău înaintea Lui a murit.
14 Şi iată că acum vă ridicaţi voi, copii de păcătoşi, şi luaţi locul părinţilor voştri ca să aprindeţi şi mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel." Numeri 32:14

O vreme m-am îmbătat cu apă rece, cu o scuză de doi lei. Mi-am spus că ce e în Vechiul Testament e istorie, nu-mi foloseşte deloc. Auzisem şi eu la alţii scuza asta, mi-a plăcut şi îmi trăiam viaţa cu ea. Numai că am descoperit că nu e aşa. 

"11 Aceste lucruri li s-au întâmplat lor pentru a ne servi nouă drept exemple şi au fost scrise pentru a ne avertiza pe noi, cei peste care urmau să vină sfârşiturile veacurilor. " 1 Corinteni 10:11

Nu primesc ceea ce cer, nu am ceea ce îmi doresc, nu îmi e viaţa cum vreau eu. 

Durerile, încercările, necazurile sunt parte din viaţa mea. 

Părinţii mei nu mi-au dat tot ce am cerut, am vrut sau mi-am dorit. M-au pedepsit, mustrat, certat. Asta însă nu înseamnă că am avut părinţi denaturaţi ci asta înseamnă că m-au iubit şi le-a păsat de mine. Dacă primeam tot ce îmi dorea inima, deveam o răzgâiată şi nu aş fi preţuit nimic. 

Am descoperit că Dumnezeu mă iubeşte cu mult mai mult decât părinţii mei. Şi dacă nu primesc ce vreau eu, când vreau eu şi nu am viaţa ce mi-o doresc e pentru că El ştie mai bine ce imi este mie necesar. Ştie mai bine ca mine ce îmi trebuie şi ce nu. Aduce durerea ca să mă înveţe lecţii, să mă aducă mai aproape de El. Mă trece prin perioade grele pentru a îndepărta idolii din viaţa mea.

"pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte şi pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte" Evrei 12:6