murmurarea şi nemulţumirea

Am hotărât să Îl las pe Domnul să mă ajute să smulg din mine rădăcinile de murmurare şi nemulţumire. M-am rugat să îmi deschidă ochii să văd alte motive de mulţumire şi uimire. Luni dimineaţă însă o persoană a încercat să îmi strice deciziile şi dispoziţia. Am decis însă să mă rog pentru ea ca Domnul să o binecuvânte.

În drum spre servici, cam în fiecare dimineaţă, am urmărit nişte vrăbii din boscheţii de pe lângă blocuri. A venit iarna dar vrăbiile parcă îşi băteau jos de frig. Zburau dansând sau dansau zburând printre crengi şi prin aer. M-am întrebat cum a fost făcută pielea lor de rezistă la temperaturi joase şi ridicate. L-am lăudat pe Domnul pentru creativitate şi ingeniozitate. Hulubii s-au molipsit de bucuria şi jocul vrăbiilor şi cercul de dans era mai larg şi mai vesel.

Mulţumesc pentru fulgii care au dansat săptămâna asta.
Mulţumesc pentru frunzele ce se încăpăţânează să rămână pe crengile copacilor.
Mulţumesc pentru pisicile ce îşi fac treaba şi nu ne invadează şoarecii dornici de explorare.
Mulţumesc pentru câinele ce latră.

Mulţumesc pentru că trăiesc.
Mulţumesc pentru că văd, aud, simt, pot distinge gusturile, pot pipăi.
Mulţumesc pentru vasta paletă de culori ce încă îmi încântă ochii şi inima.
Mulţumesc pentru sănătate.
Mulţumesc Tată pentru că mi-ai deschis ochii să văd că sunt nemulţumitoare şi murmurăatoare.

E frumos să asculţi murmurul unui izvor sau al unei păduri însă te secătuieşte o persoană care murmură mai mereu.
De când am decis să scot murmurarea şi nemulţumirea din viaţa mea, descopăr cât de adânc înrădăcinate sunt în mine,

Nu pot fi bucuroasă de ceea ce am, de cine sunt dacă murmur şi-s nemulţumită!