miercuri, 19 noiembrie 2014

"Doamne, schimbă-mi atitudinea (până nu e prea târziu)"

Am citit cartea "Doamne, schimbă-mi atitudinea (până nu e prea târziu)" scrisă de James MacDonald prin septembrie 2005. Mi-a plăcut şi am încercat încă de atunci să fac schimbări. O vreme a mers....

Împreună cu câteva femei, ne-am apucat să o studiem, nu numai să o citim. Sunt în primele două capitole la murmurare = nemulţumire şi recunoştinţă.

Nu-mi plac oamenii care sunt nemulţumiţi de orice, oriunde, oricând, şi de oricine. Mă trezesc însă că nici atitudinile mele nu sunt cele mai bune, mă trezesc că las nemulţumirea să crească în mine, să dea lăstari de amărăciune şi viaţa mea devine grea, amară şi de netrăit. E ca şi cum aş trăi fizic în deşert şi mănânc nisip dimineaţa, la prânz şi seara.

"8. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!" Psalmul 107:8

Ce atitudinea am astăzi?
Cum aleg să trăiesc?
Aleg să mă plâng că a venit toamna?
Aleg să murmur că e mai rece afară? Că plouă sau fulguie?
Aleg să fiu nemulţumită că nu e soare când sunt în luna noiembrie?

Aleg să fiu mulţumitoare pentru apa ce vine de sus şi intră în pământ pregătindu-l pentru anul viitor?
Aleg să fiu mulţumitoare pentru hainele ce le îmbrac? Pentru papucii ce îi am în picioare?
Aleg să fiu mulţumitoare pentru că respir, umblu, gândesc, mă mişc?
Aleg să fiu mulţumitoare pentru toamna asta târzie?
Aleg să fiu mulţumitoare pentru ceea ce am?

Nu cumva nu pot vedea partea plină a paharului pentru că eu am întors paharul cu fundu`n sus?
https://www.flickr.com/photos/weilers5/6901951312/in

Un comentariu:

Lavinia Humeniuc spunea...

Asa e trebuie sa fim multumitori, si eu mai am de lucrat aici...