incearca ceva nou ....

Incearca ceva nou e titlul fotografiei, abia am primit-o pe unul din grupuri cu urarea de La multi ani!

La multi ani dragilor oriunde v-ati afla!

bilant trist ...

In noaptea asta voi trece in al an  - poate si ... am incercat sa fac un bilant la ce mi-am propus anul trecut, la ce am realizat, ce am lucrat, ce s-a schimbat in mine, cu mine ... si e trist ... am realizat ca oarecum traiesc intr-un glob ce pare transparent insa ce ma tine izolata de realitate, de oameni ....
Discutam cu niste prieteni ce nu-s din sticla si m-am infiorat de conceptia despre oameni, despre viata ... cu un gust amar imi spunea unul din ei ca Dumnezeu a scapat lucrurile de sub control, ca suntem niste gorile si ne comportam ca atare, ca dragostea e numai sex si ... casatoria e numai un experiment, setea se potoleste cu mixturi sau cate una pe rand din soiurile de lichide cu grade, .... speranta nu prea mai e ... nu se merita sa traiesti ... asta nu e viata ...
Viata mea e dura uneori insa am speranta, prietenii ma trateaza cu bunatate, vad semnele de dragoste a Lui Dumnezeu in natura, in oameni ... si intr-un fel in urma discutiei m-am simtit ca un extraterestru ....
I-am spus ca-s fericita ... s-a uitat lung la mine si mi-a zis ca doar nebunii sunt fericiti si totusi nu par nebuna ...
Habar nu am de ce e dupa sticla globului, habar nu am de durerile celor de langa mine, ma doare egoismul meu atat de bine mascat, citesc povesti despre cei de dincolo de sticla si-i vad ca niste ciudati si fug de ei ca dracul de tamaie si ... ma cred erou ...
"Duceti-va in toata lumea si spuneti evanghelia". Oare de ce consider toata lumea doar spatiul ingust si dornic de perfectiune a bolului meu?
Iubeste ... imi spune Isus, e o porunca, o rugaminte, un indemn ... Si eu ... nu iubesc, nu-mi pasa ....
"Ma simt prost ca iti pasa de mine, e ca si cum ti-ar fi mila, te rog sa nu iti mai pese, iti poruncesc." M-a pufnit rasul si a ras si el ... a realizat ca nu poate face asta ... Tin prea mult de cum arat in ochii altora si prea putin ca unii se duc in bratele dracului in timp ce eu ma uit la ei zambind.
Mi-i jena ... rusine si inca adanca ... nu iubesc, ii dispretuiesc pentru modul de gandire, de trai si-i las sa se duca in iad in timp ce eu le fac cu mana.
Doamne, vreau sa fiu ca Tine ... si Tu ai ales prostituatele, fostii indraciti, fostii leprosi, scursurile, nu i-ai judecat, nu i-ai tinut la distanta, nu ti-a fost jena sa iesi cu ei in public .... efectiv i-ai iubit ... Vreau sa fiu ca Tine si sa actionez ... ca mine?
Doamne, schimba-ma ... Te rog ... vreau sa ies din glob, vreau sa arat dragostea Ta, vreau sa spun ca Tu aduci speranta, ca viata de aici nu e totul, ca dragostea inseamna bunatate, compasiune, sa iti pese cu daruire de cel de langa tine, sacrificiu, ca dincolo de ce se vede e o alta lume, o alta realitate unde Tu ma astepti, ... ca primesti pe oricine oricare i-ar fi starea ..., cu aceeasi dragoste astepti pe oricine, jertfa Ta e valabila pentru toti, ... si in ciuda a toate se poate o viata cu bucurie, cu sens , cu dragoste ...

 

dar nedorit insa atata de bun

O mare placere era sa calatoresc cu trenul sau masina si sa las toate geamurile deschise, sa las curentul sa treaca prin mine, sa simt mirosul de fan cosit, de mere coapte, de iarba verde, de ploaie ... sa las vantul sa imi biciuiasca fata, era superb pana m-am trezit in plina noapte plangand de durere de urechi si ... da-i cu calmante si nu merge, si da-i cu antibiotice si mai grav si mai grav ... ca nici unul nu-si mai facea efectul. Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus la doctor si a trebuit sa ii spun ce am facut, sa las specialistii sa imi verifice urechile, gatul, nasul si ... sa suport consecintele.
Dar, durerea e un dar nedorit insa atata de pretios. Ma enervez pe cineva si ii zic cateva sau ii fac ceva sau ii arunc o privire de ii ingheata sangele in vene. BOOOOOM nu ma mai simt bine, incep sa ma intreb: nu cumva am fost prea dura, nu cumva am exagerat, nu cumva am facut cealalta persoana sa se simta prost? Incep sa framant problema si daca realizez ca am dat-o in bara incep sa ma simt vinovata ca nu m-am stapanit, ca n-am tacut, ca ....
Sunt uimita de darurile cu care vin in lumea asta, pe langa cel al durerii e si cel al vinovatiei, oarecum cred ca sunt la pachet. Uneori trec peste niste incidente si ma trezesc ca ma doare stomacul, capul sau nu stiu ce os si incep sa intru in alerta ... realizand ca de fapt e o greseala, un pacat.
Imi place asemanarea pacatului cu o celula canceroasa. Pare nesemnificativa o minciuna alba - adica una pe jumatate adevar, jumatate minciuna, o barfa adevarata - doar informare detaliata despre cineva, o jignire asa numa cat sa atinga unde doare pe celalalt si ... mai ales cand trebuie. Insa adunate celule astea declanseaza o deteriorare a mea greu de tinut in frau.
Incep sa gasesc scuze, incep sa ma ascund si mai ciudat e ca incercand sa ascund ceva uneori spun cu voce tare cand si chiar cui nu trebuie sa auda. Sistemul imunitar si protector al nostru - constiinta si incontientul isi fac treaba oricat de mult incerc eu sa le tin in frau. Vreau sa nu mai stiu nici eu de ce am facut oricat de mare sau mica ar fi vina, uneori bravez cu o atitudine de indiferenta, unoeri de amnezie nesimtita si fug de Dumnezeu, de oameni, de mine ....
Nu ma mai inteleg, nu mai inteleg pe nimeni, ma uit in jur si nu vad pe nimeni ... ma apuca jalea de mandria ranita, nu realizez ca sunt ca un strut cu capul in nisip ascunzandu-ma si in acelasi timp intreband unde e Dumnezeu, unde sunt ceilalti si de ce sunt singura. Nu vreau sa realizez ca de fapt eu fug si nu ceilalti ...
Realizez ce am facut si durerea musca ingrozitor in mine, imi pare rau si ma lupt cu orgoliul, cu mandria, cu statutul, cu morile de vant .... insa nu mai pot, si-mi pare rau ... vad in sfarsit ca pacatul meu a rupt relatia cu Dumnezeu, cu ceilalti ... parca si cu mine, cu inima mea ...
Mi-i jena sa vin inaintea Lui Dumnezeu spunandu-i ca iar am dat-o in bara, as face cu placere matanii si m-as autopedepsi insa ... nu asa am parte de iertare in partea Lui Dumnezeu. Prin sangele Lui Isus Hristos pe crucea de pe Golgota imediat dupa marturisire primesc iertarea, relatia e refacuta, restaurata, sunt din nou in prezenta Lui Dumnezeu fara sa ma auto mutilez eu cu cine stie ce metode ...
Si durerile alea ciudate dispar ca prin farmec si zambetul infloreste si Il vad pe Dumnezeu, ii vad pe ceilalti, ma regasesc ... am scos capul din nisp si e iar soare, e iar senin ....
Multa vreme am crezut ca odata cu iertarea se duc si consecintele greselilor mele, nu trebuie sa mai sufar nici o repercursiune ... insa ma uit la David, la ce s-a intamplat dupa scena cu Batseba - si-a cerut iertare, a fost numit om dupa inima Lui Dumnezeu insa ... casa lui a devenit una cu incest, rascoale, crime, ura, manie .... sau la Moise, numit prietenul Lui Dumnezeu a avut un moment cand nu a ascultat, un moment si l-a costat neintrarea in Canaan - dupa atatia ani de umblare in desert ....
Doamne, nu-mi place durerea, nu-mi place deloc .... nici sentimentul de vinovatie ce face zambetul sa dispara, ce face inima trista, mahnita si intreg organismul sa tresara la orice zgomot, privire .... dar sunt senzorii pusi de Tine in mine, senzori ce ma ajuta sa realizez ca iar fug de Tine mancand pamantul, ca relatia cu Tine e rupta, ca sunt in pericol, ca nu sunt bine .... ca pacea dupa care tanjesc e la ani lumina departare .... dar multumesc pentru sistemul de alarma scris in ADN-ul meu, multumesc pentru durere, pentru sentimentul de vinovatie, multumesc ca pot veni la Tine oricand, ca oricare mi-ar fi starea sunt acceptata, iertata, relatia cu Tine restaurata si ... multumesc si pentru ca ai ales sa lasi consecintele sa le suport ca sa imi linisteasca accesele de manie, ca si semne de aducere aminte ca ... daca nu-mi tin gura, nu ma potolesc urmeaza desertul, urmeaza boala, plansul, tristetea, ....
Multumesc pentru aceste daruri Doamne!

dauneaza grav sanatatii

"Nu vreau sa te vad suferind din nou si mai grav plecand acum la plimbare, savurand o inghetata si un suc rece pe o terasa, vreau sa stai in casa, departe de tentatii si ... ai grija." Am zambit doctorului. A uitat cum e sa fii tanar? Insa ... nu mi-am permis nici o placere pentru ca a doua zi ma intorceam pe mana lui si ... deja mi se acrise de spital, antibiotice iar amigdalele refuzau sa se lase induplecate sa ia o forma mai aproape de normal.
Am ascultat atunci pentru ca doctorului chiar ii pasa si era ingrijorat de starea mea, de nebunia ce o provocau amigdalele mele explodate.
Cand amigdalele au fost imune la modul babesc de tratare sau la antibiotice, am fost la doctor si am ascultat cu strictete ce a spus el. Cand computerul face ce stie el si nu asculta de mine, sun pe cel ce stie modul de gandire al computerului ca sa imi spuna unde si cum sa actionez. Cand o masina refuza sa porneasca intervine mecanicul auto - doctorul de masini, daca nu se gaseste problema se merge pana la "creatorul" masinii pentru aflarea si rezolvarea problemei.
Ascult cu strictete de doctor, de computeristi, de mecanicii auto, de cei de la gaz, apa, electricitate, profesori si mai stiu eu pe cine. Dar, refuz sau prefer sa nu ascult de parinti, prieteni, ca sa nu mai vorbesc de Dumnezeu.
Am un set de reguli ce trebuie sa le respect ca sa traiesc in pace, in liniste, sa am sanatate insa ... prefer filisofia noastra moderna, decalogul e atata de vechi, ii pun la indoila corectitudinea, apoi traducerea, apoi ... e doar pentru poporul Israel si toate astea ... numai sa nu ascult.
Ma distreaza lupta pentru egalitatea intre sexe - drepturi egale. Da, suntem egali in fata lui Dumnezeu insa avem roluri diferite unii de altii. Iubeste-l pe Dumnezeu, raporteaza-te la autoritate, nu te crede buricul pamantului ca nu esti - eeeehe ... cred ideea maimutei evoluate, a celebrei moluste, teoria Big Bang-ului ... numai sa scap de autoritate, sa scap de cineva la care sa ne raportez. Acest Cineva e vinovat numai de dezastre, numai de boala ce ne macina trupurile, numai cand lucrurile nu merg cum visez eu  ...
Sa nu mananci carne de porc e data evreilor si din cauza conditiilor vremii insa ii ferea de trichina, ii ferea de bolile coronariene ale iimii, de tensiune ridicata.
Dar ... ma uit la tutun, distruge plamanii celula cu celula si cu toate anunturile: "Tutunul dauneaza grav sanatatii", de fumeaza pe rupte. Drogurile, o alta modalitate de distrugere din ce in ce mai aproape de legalizare ...
Nu pofti nevasta aproapelui, castitate pentru casatorie ... deja e prea vechi pentru a mai fi discutat. Si totusi legea ramane, iar consecintele se vad: raspandirea cu SIDA, boli venerice cu sau fara remediu, traume fizice, psihice, emotionale... traume ce duc la sinucidere, copiii dezechilibrati emotional al caror parinti traiesc "carpe diem".
Cazurile de familii monoparentale sunt ca si numar cam la fel cu cele cu ambii parinti, am devenit obisnuiti cu ele. Nu ne mai punem problema dezechilibrelor sufletesti, emotionale ale celor crescuti intr-o familie monoparentala. Avem specialisti care sa ii trateze, ii platim sa ii faca cat de cat echilibrati, preferam sa platim pentru efectele alegerilor noastre si sa nu prevenim aceasta maladie - nu ne putem educa simturile, actiunile ...
Prin adolescenta am vrut si eu sa infiez un copil iar parintii mi-au spus ca legea nu imi da voie, le-am cerut explicatii si mi-au spus ca pot avea o conditie materiala buna, o slujba buna insa nu pot de una singura sa ii ofer un mediu echilibrat unui copil. Oooo, adica nu as putea fi in stare sa educ si sa cresc un copil? Nu e vorba numai de asta, emotional e nevoie de gingasie si autoritate, de dragostea ambilor parinti - fiecare aducandu-si aportul in viata unui copil.  Da, sunt familii unde numai mediu echilibrat nu e si parca mai bine ar apuca fiecare pe drumul lui ... dar e normal asa?
Si astea sunt "pacate mari si vizibile" dar ce fac cu cele nevazute? Ce fac cu mandria, lacomia, critica oricui, oricand si oriunde, nemultumirea, avariatia, meschinaria? Pot sa imi pun masca si sa pozez perfect insa ce fac cu ceea ce roade interiorul? Ce tratament sa iau contra pacatelor ce imi daunaeaza sanatatii? Doze clare si precise de ascultare si iubire. Atata?
Augustin are o vorba atata de prost inteleasa in ziua de azi: "Iubeste si fa ce vrei". Iubeste-l pe Dumnezeu si fa ce vrei. Perspectiva se schimba. Iubindu-l pe El, ma iubesc pe mine si ii iubesc pe cei de langa mine si ... fac ce vreau, adica caut binele meu, al celor de langa mine, le doresc sanatate fizica, emotionala, psihica, sufleteasca si la fel imi doresc si mine.
Cum sa spun ca ma iubesc cand pentru o placere de cateva clipe, cateva ceasuri sau zile accept sa platesc cu SIDA, alte boli venerice, cancer cervical sau ... mai tiu eu de care. Cum sa ma apuc de fumat distrugandu-ma, cand ma iubesc? Cum sa ma apuc sa ma droghez sau sa devin alcoolica cand ma iubesc si ii iubesc pe cei de langa mine?
Iubirea, cea pe care o invat de la Dumnezeu nu ma distruge, nu ma invata autodistrugerea ....
Dragostea ce o invat de la cel e e insasi Dragoste nu dauneaza grav sanatatii, cealalta dragoste afisata pe toate gardurile, oriunde si oricand ostentativ, lasciv si degradant aia ma distruge si vine de la Tatal Minciunii - Diavolul in persoana.
Neascultatea de Dumnezeu dauneaza grav sanatatii.
Pacatul dauneaza grav sanatatii.
Ignorarea lui Dumnezeu si sfidarea legilor lui dauneaza grav sanatatii oricat de tentante si de atractive i-ar fi ofertele.
Da, suna depasite, sunt considerate invechite aceste reguli, legi de viata. Demodate dar atat de valabile, atat de sanatoase din toate punctele de vedere. Respectarea lor imi aduce sanatate, imi ofera protectie, echilibru, pace.
Doamne, prefer sa fiu depasita, demodata, labila, nestiutoare in ce priveste lumea ascunsa a placerilor. Vreau sa ascult, sa stau sub umbrela Ta, sa stau sub aripa Ta pentru ca aici am liniste, am pace, sunt iubita, protejata pentru ca am inteles ca PACATUL DAUNEAZA GRAV SANATATII.

semne de dragoste in timp de iarna

oricui, oriunde si pentru orice

In 25 decembrie s-au implinit 20 de ani de la executarea sotilor Ceausescu, am revazut-o insa nu toata si ... cred ca asta pentru ca am realizat o data in plus de brutalitatea scenei. Insa altceva m-a socat din comentariile faptelor si scenelor. Sotii Ceausescu au gresit, amandoi crescusera in familii sarace si pentru cheltuielile imense cu garderoba, case, tablouri ai alte chestii se gasesc scuze. Ea nu era o femeie frumoasa si pentru asta nici o alta femeie nu trebuia sa fie mai bine imbracata decat ea, nimeni nu trebuia sa aibe haine ca a ei, titluri si privilegii. Dar, ... era complexata tovarasa, de asta a actionat asa.
Citesc despre viata lor franturi, despre ideologia lor, despre egalitate, fraternitate, despre ideea de bun comun insa asta inseamna ca altul ce are mai mult e rau, trebuie sa traiasca ca mine sau eu sa traiesc ca el ca sa ajungem egali, daca nu se poate e rau, trebuie exterminat, trebuie ajutat sa nu o mai duca bine. Imi place sa-i provoc pe cei ce au prins acele vremuri sa vorbeasca despre vremurile apuse. Unii sunt inca trup si suflet in acea vreme a egalitatii, a unei vieti in care fiecare aveam cate ceva, in care nu existau bogati si saraci (mare minciuna), toti trebuiau sa creada la fel, adica ca nu exista Dumnezeu sau daca e, e unul departe, religia era opiu adica drog si nu era bine sa fii drogat, erai dusmanul poporului.
Ma ingrozesc povestile celor ce erau chemati la "o discutie" si lasati intr-o camera draguta sa astepte 10-20-30 minute sau mai mult, depinde cat vorbise sau cat de multi dusmanu suspusi sau invidiosi avea si ... in acea camera nu mai venea nimeni, i se dadea omului o scuza ca X cu care trebuia sa vorbeasca e ocupat si ... in cateva luni persoana descoperea ca are cancer, ca are leucemie, ca viata ii atarna de un fir de par, .... scurt si repede murea. Acea camera draguta era camera cu radiatii ...
Cum sa acuzi sistemul ca te-a tratat urat, nu erai persecutat, deloc ... erai radiat, distrus, redus la tacere ....
Dar, ... erai dusmanul poporului, iti permiteai sa crezi in Dumnezeu, nu voiai sa iti fii propriul Dumnezeu, nu voiai sa recunosti de mama, tata si Dumnezeu pe dragii nostri conducatori si pe deasupra mai aveai si prieteni, rude, relatii in occident. Trebuia, era necesar sa dispari in puscarie, in camere dragute, la canal.
Si ce aud acum dupa 20 de ani? Au gresit, datorita sistemului au actionat asa, apoi se apeleaza la mediul familial, la orice ... nu ... sus si raspicat e pacat, e pacat sa urasti, pacat sa ucizi, pacat sa traiesti in adulter, pacat sa nu recunosti ca esti creatie si ai un Creator, ... PACAT.
Dex-ul defineste pacatul ca greseala, vina.
S-a incercat anihilarea sentimentului de vinovatie, s-a incercat inducerea ideii de propriu Dumnezeu, de reducere a ideii de vina, de gasire de scuze pentru orice. Homosexualitatea, lesbianismul, prostitutia, adulterul, curvia sunt considerate impliniri ale instinctelor animalice din noi. Ne credem animale pentru a ne gasi scuze, pentru a ne omora si ultimul dram de constiinta.
Crimele pasionale, oribile, genocidele de orice natura ar fi isi gasesc scuze in ideologii, in neinmpliniri, in alcool, in droguri, in ... boli psihice nedescoperite pana atunci.
Anul asta s-au descoperit cateva femei ce au fost captive in beciuri si buncare, traind in incest cu tatal lor vreme de 20-30 de ani, rezultand copiii dezechilibrati emotional si fizic ... o lume intreaga a fost ingrozita de povestile lor ... insa imediat a aparut schizofrenia, neimplinirea nu stiu de care si alte asemenea idei. Nu am auzit de pacat, nu am vazut pareri de rau ... am auzit numai: "am iubit-o, am vrut sa o protejez de ce e rau".
Ma vad prinsa in aceasta mreaja a scuzelor. Imediat gandesc la familia celui acuzat, imediat gandesc la anturaj, la filosofia adoptata, la dezechilibre emotionale, psihice, chimice... sau vina mea proprie unde cu atata dibacie ii gasesc scuze de ar trece si de detectorul de minciuni.
Doamne, ma intorc la Tine recunoscandu-te ca si Creator, recunoscandu-ma ca si creatie, recunoscand ca depind de Tine, recunoscand ca neascultarea nea in orice forma ar fi e PACAT si pentru el ar trebui in secunda doi sa mor, recunosc ca uneori intind la nesimtire coarda bunului simt scuzandu-mi vorbele, actiunile, comportamentul nevrand sa recunosc ca am pacatuit, recunosc ca ma prinde filosofia unitatii, egalitatii, fraternitatii si uneori chiar nu vreau sa stiu de dramele din spatele ideologiei.
Oricat de multe scuze as gasi nu pot sa-mi omor constiinta, oricat de mult as citi ca sa imi gasesc scuze pentru actiuni, vorbe ... constiinta pusa de Tine in mine cand m-ai creat dupa chipul Tau nu ma lasa ...
Sunt creatura, nu imi sunt propiul Dumnezeu si recunosc ca nu pot trai fara Tine, recunosc ca nu-mi place notiunea de pacat, suna ciudata, demodata, dar nu vreau sa mai fug de Tine ascunzandu-ma dupa propria umbra.
Am pacatuit. Fara scuze, fara motivatii, fara boli, fara ideologii, nu am ascultat de Tine si asta inseamna pacat. Scurt si fara comentarii oricui, oriunde si pentru orice.

print al pacii ...

Sarbatoresc, sunt zile de sarbatoare, cadouri, zambete, Mos Craciun in tot felul de costumatii, Craciunite care mai de care mai dezbracate si mai voluptoase, muzica despre domni ce pleaca la vanatoare, despre colindatori, despre o colinda ce e dusa din casa in casa ... despre o iesle, un staul, un copil ... caruia i se spune Printul Pacii ..
Printul cui? A pacii? Dar, ce e pacea? Dex-ul spune: armonie, fara razboi, intelegere si mai spune ca (În concepțiile religioase) Liniște veșnică a omului după moarte, odihnă de veci.
Nu mai  inteleg nimic, ce fel de Print al pacii esti Tu daca eu am liniste dupa moarte? Adica mai e o viata dincolo de moarte in care pot avea pace? Si, de ce as avea nevoie de liniste daca ni se spune ca nu mai e nimic dupa moarte? Ideea asta combate ce zici Tu, ca ai venit pe pamant si ca cine crede in Tine va avea viata vesnica. Tu spui despre o alta viata, o viata ce nu se termina? Tu ai venit sa aduci pacea? Ce fel de pace? Cum o pot avea? Crezand in Tine? Dar ... vezi Tu Doamne, conceptiile Tale par demodate, stii ... Tu nu prea esti prietenul placerilor, a ideilor noastre despre viata, apoi ... daca Tu ai creat lucrurile in ordine, de ce e atata dezordine? De ce nu vii cu tunete si fulgere sa asezi lucrurile la loc, de ce ceea ce numim noi bun Tu vezi rau, de ce ne-ai lasat sa alegem sa Te iubim si nu ne-ai creat setati sa facem asta? Apoi, mai e si repulsia asta a mea fata de notiunea pacat, eu i-as gasi inlocuitori sau l-as scoate din vocabular.
Profetiile spun ca Tu te vei intoarce sa iei acasa (adica o alta decat cea de aici) pe cei ce cred in Tine, intr-o lume unde copiii se vor juca cu leii, unde nu va exista razboi, unde totul va fi in armonie, unde va exista apa in desert, animalele ce acum imi provoaca fiori vor paste iarba si nu-mi vor face rau. Pare o lume de SF si se spune ca va fi pace.
Intr-un fel sunt pe marginea a doua prapastii si .... stii ce ma incurca tare Doamne, ... una din prapastii, si anume asta reala de aici e plina de lumina. Stirile de la ora 5 vezi si Tu cum sunt: crima, violuri infioratoare, stiri de-ti sta mintea in loc si toate astea pentru ca cica cautau pacea cei ce le comit. De partea cealalta e mai mult o perdea, aud soapte, aud vesti de acolo, ca niste flash-uri ce tin o secunda sau doua si ma fac curioasa ... Nu poti da perdeaua la o parte ca sa imi fie mai usor?
Si stii Doamne, tot ceea ce Tu numesti pacat e asa de frumos ambalat, e atata de colorat, de ispitiror, ma provoaca sa muncesc mai mult si mai mult pentru a-mi satisface nu stiu ce moft si chiar de devin nervoasa de la asta ... daca nu merg in rand cu ceilalti ma simt retardata, ciudata, .....
Nu puteai si Tu sa ne programezi sa ascultam, sa facem cum si ce zici Tu? Uite stii, oamenii de stiinta au inventat computerele, au inventat robotii si ... stiu ca stii ca robotii astia sunt inteligenti si fac multe chestiii ... dar e ciudat ca nu se pot inventa sentimentele, ei raman in stand-by cand si-au terminat sarcinile de efectuat, nu pot sa planga alaturi de mine cand eu sufar, pot chiar compune muzica insa mi se pare comic ce fac ei insa nu imi inalta sufletul ca o pieasa scrisa de Enescu al nostru sau ca un concert dirijat de Sergiu Celibidachi ...
Mi-am dorit sa fiu un robotel ... ce tare ar fi fost, nu? Am vazut filme SF, filme unde extraterestii inarmati pana in dinti, cu armuri sofisticate si tot felul de butoane ce trebuie manevrate, zboara din galaxie in galaxie si ... sunt uimiti de planeta asta mica numita Pamant, si-l viziteaza ... insa sunt dezamagita de extraterestii astia din filme ... le place de oameni, ajung sa vrea sa devina oameni, pentru ca oamenii au sentimente, plang, rad, se indragostesc, din dragoste isi impart painea, haina, casa, masa, isi fac cadouri, iarta cand nu are nici o logica iertarea ...
Ai creat omul dupa Chipul si asemanarea Ta, ai pus sentimente in el, dorinte, l-ai facut uman, i-ai dat inteligenta, i-ai dat putere de discernere ... atunci de ce ne tinem neparat sa ne justificam comportamentul crezandu-ne maimute evoluate sau moluste explodate?
Citesc despre Eden, despre Adam si Eva ... despre cum traiau ei acolo si cam bate SF-urile pe care le citesc sau vad si ... nu pot sa nu ma gandesc la cat de departe si cat de contrastanta e lumea in care traiesc, am rasturnat valorile si ideile Tale ... traind dupa alea noastre ....
Am ajuns sa platesc succesul unora indiferent de metodele prin care au ajuns sus, imi pierd ore si zile in sir uitandu-ne la vietile unor oameni ce nu au nici o valoare insa arata "bine" si au bani si visez sa fiu ca ei. "Carpe diem" (traieste clipa) imi urla in gura mare sa traiesc acum, aici, senzatii tari, placeri fara margini, pot avea orice indiferent de metode - doar se aplica legea junglei, nu? Adica supravietuieste cel mai puternic. Nu conteaza ca cel ce moare mi-i prieten, ruda, vecin, de ce sa nu am eu ce are el?
Sunt incurajata sa imi exprim sentimentele, oricare ar fi ele si in stare cat mai bruta, cat mai naturala - nu conteaza cat si pe cine ranesc, e corect si normal sa iti descarci energiile pozitive si negative ... trebuie sa iti pastrezi echilibrul.
Si, trebuie sa muncesc, sa muncesc ca sa am, sa am, sa am, sa am. O casa mai mare, mai multe case, o masina cu multi cai putere, doua, trei, mai multe, aur, pietre cat mai pretioase ... Casele de moda cele mai scumpe ce ma arata cat mai scump dezbracata ... trebuie sa am ....
Apoi ... e normal ca si statul sau altii sa aibe grija de mine, sa imi dea ... la nesfarsit, tot ce vreau eu, daca s-ar putea sa ma pensionez imediat ce stiu sa completez un CEC in alb ar fi perfect ... sunt atatea plaje ce ma asteapta, sunt atatea statiuni unde sa ma odihnesc, unde sa lenevesc ....numind asta relaxare si distactie ...
Mancarurile sofisticate sa nu aibe nici un secret pentru mine, indiferent de pret, de tara in care le degust chiar daca imi distrug organele interne ... se merita ... doar odata traiesc, nu?
Si apoi Doamne, placerea ... stii tu care, de ce o numesti necuratie? Uita-te si Tu ca MTV, sau pe internet ... e o intreaga industrie, se fac bani cat nu s-a facut nici din petrol sau aur ... ei, nu stiu eu tot ce e dedesubt insa tinand cont ca am instincte animalice, ele trebuie rezolvate, nu esti de acord?
Ambalat frumos, in surle si trambite pacatul e atata de frumos mascat, coafat, machiat ca ... uneori prea tarziu realizez ca nu ma duce pe calea pacii, nu ma duce spre sanatate ...Gandesc despre cei ce au vazut si vad in toate tentatiile ce ma inconjoara ca-s invechiti, retarzi, au ochelari de cal sau ... cine stie ce-mi mai trece prin cap ...
Ma vad prinsa ca-ntr-un vartej: a avea, a deveni, a gusta, a poseda, a ma relaxa ... ma prind mrejele, ma leaga ... si de cealalta parte a prapastiei Tu spui ca ma eliberezi, insa ... nu aud decat soapte de dincolo din cealalta lume, nu e nimic clar, concret ..
Apoi, daca vreau sa am pacea de care zici Tu trebuie sa cred in Tine, sa ascult de ce zici Tu, sa astept cand Tu imi spui sa astept si mie mi se pare o eternitate sau ca ai uitat de mine si ceilalti rad de mine ... blandetea, bunatatea, dragostea fata de semeni par idei ciudate , irealiste ...
Sunt zilele Craciunului si ... e sarbatoarea Ta de nastere, e petrecerea Ta dar ... Tu nu esti invitat, nu e loc de ideile Tale, de sfaturile Tale, ... ai cam strica cheful daca ai veni ...
Doamne, imi pare rau ca am preferat sa ma cred maimuta evoluata si sa nu ma mai consider om, creat dupa chipul Tau, am preferat sa vad raul bine chiar de-a fost amar, amar, amar si a adus suferinta in inima, suflet, trup si minte si mie si celor de langa mine, imi pare rau ca am dat o petrecere de ziua Ta insa Te-am trimis la plimbare cu "retardatii", invechitii, cei labili emotional ce au nevoie de o carja ca sa poata si e trece prin societate.
Doamne, Tu nu ai venit sa aduci amanare, ai venit sa aduci vindecare in mine, in fiinta mea, in lume, ai venit sa aduci pacea in inima cand iadul sta in picioare urlandu-mi Carpe diem, urlandu-mi ca dorintele animalice sunt primordiale indiferent de costul pentru mine si ceilalti, strigandu-mi ca trebuie sa am confort si ca nu conteaza ceilalti, ai venit sa aduci pace cand moartea e aici langa mine cu cei dragi pe catafalc, sa aduci pace cand tot ce am strans e luat de foc, apa, dezastre sau altii, sa aduci pace cand furtuna a devenit tsunami asta facandu-ma ciudata celor de langa mine, ai venit sa aduci pacea ce nu o gasesc pe nici o plaja, in nici o statiune, in nici o casa, masina, avutie, placere sofisticata sau animalica. E o pace ce vine din alta lume ....
Refuz sa ma cred maimuta dezvoltata si evoluata, refuz sa traiesc Carpe diem, refuz placerile frumos ambalate, refuz sa ma cred animal, refuz sa fiu sofisticata ... pentru ca Te-am vazut, Te-am auzit, Te-am simtit in furtuni, in tsunami, in razboaie, in lupte, langa catafalc, in boala, durere ... am pacea Ta cand Iadul urla, cand totul se naruie ...
Oricare ar fi costul refuzului meu, vreau pacea ce o aduci Tu ... Print al Pacii.

post fortat, descoperiri in natura si ... colind

Timp de doua zile am avut post de internet - a fost post fortat si ... dimineata dupa ce am sunat din nou la deranjamente am fost intrebata daca vreau sa mi se dea legatura cu doamna nonsalanta care da raspunsuri evazive - i-am zis ca nu, nu vreau sa imi pierd cumpatul cu ea si asta inca dis de dimineata.

Insa ... in timpul asta de liniste ... am ascultat cum cade zapada de pe casa, cum canta hulubii, cum se ciorovaiesc vrabiile, pisicile au avut de lucru si au devenit mai rotofeie, am fost atenta la zapada dusa de viscol ... o facea fuior si ... apoi parca o cernea ...
... in livada, intr-unul din meri, doua mere mici si rosii s-au incapatant sa ramana pe crengi, s-au stafidit de la ger, zapada si vant insa cu incapatanare refuza sa devina pete rosii in zapada ... imi place ambitia lor ...
Am observat fumul ce in timp de ger se inalta spre cer insa ... nu se imprastie ca atunci cand e cald ... parca-i grabit sa plece spre alte zari ...
A fost post de internet, de o lume virtuala insa ... unul din scriitorii mei preferati descrie o iarna la el in statul Columbia (Philip Yancey), nu am ursi ca si el si tot felul de vietati ... insa are vecinul un caine mare si blanos caruia ii place sa sara si sa alerge pe langa tine si faca ture pe drum spre disperarea cainelui nostru. Are e expresie atata de sugestiva cand face asta - parca rade din toata inima - nu cred ca un caine poate rade, insa asta e asa fericit, nu il intereseaza ce tot zice cainele nostru, banuiesc ca il cearta si ii zice el multe dar parca vorbeste cu gardul ....
L-am regasit pe Dumnezeu in vietile de langa casa, in paiajenii ce apar de nu stiu unde, in pisica ce toarce imediat ce isi baga mustatile in casa, in cainele de isi ciuleste urechea imediat ce sesizeaza zgomotul de la motorul masinii si apoi bucuros maraie, apoi cand se apropie masina incepe sa latre, e un latrat bucuros ..., in vrabiutele ce isi iau micul dejun pe terasa, vesele de firimiturile ce au scapat de la cele trei pisici.
Ma distreaza pisicile astea pentru ca dimineata, foarte devreme cand eu cobor sa imi fac cafeau incep sa apara la usa, isi lipesc nasul de geam, dau din coada sa faca un pic de zgomot sa le vad, se mirolaie ... vin toate trei si ... fac cate o fata miloaga poate poate capata ceva ... inca nu li s-a dus soarecul dintre dinti ca ele vor scofeturi ....
E liniste, departe de zgomot, de claxoanele unor soferi mai nervosi, de turarea motoarelor celor ce abia au pus mana pe-o masina cu multi cai putere, departe de supermarket-uri, de Mall-uri ... se vad luminile orasului ca-ntr-o feerie ... insa imi place sa le vad oglindindu-se in zapada ...
Acusi incepe seara de ajun si ... voi pleca cu colinda. Unii asteapta colindatori, unii nu deschid usa, la unii vine un Mos Craciun bogat, la unii unul mai sarac, la unii unul crizat iar la unii ... nu vine deloc.
Mi-am amintit de o seara ca asta, acum doi ani era frig, era zapada si am decis sa mergem la azilul de batrani din Copou. Nu era inca zece insa nu ni se dadea voie sa intram, am spus ca vrem sa cantam jos in curte - nu intram, nu facem mizerie. Portarul ne vedea cam dublu insa nu din cauza frigului si ... o tinea una si buna ca nu avem voie. A iesit o doamne asistenta care a decis sa ne lase totusi sa intram in curtea azilului spre marea noastra bucurie. Pe la toate casele unde fusesem am fost serviti cu portocale, le-am strans pentru batranii de la azil .... asa ca iata-ne aici ...
Era noapte, ger, zapada si am inceput sa cantam ... dintr-o data s-a facut liniste in spital, pe strazi nu se mai auzeau petarde, treceau ceilalti colindatori pe langa spital in tacere ... batranii au inceput sa iasa rand pe rand. Am cantat doua colinde si la multi ani pentru ca atata ni se daduse voie, insa au iesit atat de multi batrani si au inceput sa ne roage sa mai cantam ...asa ca a venit "sefa" care ne-a dat voie sa mai cantam ceva ...
Parca se oprise timpul in loc, fetele batranilor se destindeau si apareau zambete, era frig afara, stele sclipeau - parca era concurs de miss stele... o atmosfera de vis ...
Am terminat de colindat, am dat portocalele si fructele si batranii au inceput sa intre inapoi in spital ... erau fericiti ... dintr-o data parca prinsesera aripi ...
Imi place Craciunul, imi place sa merg cu colindul, imi plac colindele ... fac din seara asta una de feerie, una magica ... si imi mai place ca toata natura parca imbracata in straie de sarbatoare isi da concursul, parca asteapta sa vina ingerii aducand vestea buna ca acum 2000 de ani pastorilor din Betleemul din Iudea.
Intr-un fel, in seara asta voi fi un inger din corul imens ce va colinda pe strazi, in case, azile, spitale, inchisori .... imi doresc sa vad inflorind zambete, sa se deschisa urechile pentru a auzi vestea buna a nasterii lui Isus ... si-mi mai doresc ca cei ce vor fi colindati sa cante ... sa uite ca n-au voci, urechi muzicale si ... sa-si lase inima sa cante ...

o lume noua ...

Uneori nu inteleg de ce sunt pe pamant? Nu inteleg de ce m-am nascut? De ce ... imi doresc ceva mai mult? De ce Dumnezeu nu e un soi de Titan tiran ... sa tremur ca frunza? ... de ce si de ce si iar de ce ... ?
Citesc de descoperiri si cat de multe se stiu la ora asta, aud vesti despre cat de buni si mareti suntem noi oamenii, de cat de destepti suntem, suntem intr-o scara a evolutiei ni se spune si ne miram de desteptaciunea noastra, Big Bangul e la mare rang .... suntem diferiti prin ADN. E codul unic prin care ma diferentiez de oricine altcineva, insa ... cine a scris codul asta in ADN? De ce l-a scris? Cui ii foloseste? Pentru ce?
Daca Big-Bangul asta a fost asa de destept de ce a fost numai o data? De ce nu s-a mai intamplat? De ce nu mai evolueaza oamenii de vreo 6000 de ani incoace (adica de la creatie)?
Am devenit moderni, folosim tehnica cat mai avansata, sunt mandra de mine ca ma descurc cu ea dar intr-un fel am uitat ca nu eu am creat-o, eu doar o folosesc. Nu m-am creat eu, nu mi-am scris eu ADN-ul, sunt extaziata privind un rasarit in racoarea zilei, mi se lumineaza fata admirand florile din gradina sau din gradinile altora ...
Dar ... ma uit la pisicile de langa casa ... au ritmul lor biologic, fug de caine cand nu e in lant sau cand e gata sa le sfasie, stau la caldura, mananca bine, daca ajung sa traiasca nasc pui pe care ii hranesc si ni-i prezinta pe presul din fata usii ... Daca ar avea un dram de minte ... ar ajunge sa se creada Stapanele Universului? Ar crede despre noi ca le suntem prieten sau dusman depinde de dorinta lor la acel moment? S-ar crede la un moment dat propriul dumnezeu? ...
De ce eu fiinta creata ajung sa fac asta? Recitesc Vechiul testament si ... ma minunez de cati zei aveau, de cata curvie si pornografie era in templele alea insa nu ajunsesera inca sa faca din oameni dumnezei. Insa noi, oamenii moderni am coborat atata de jos incat ... credem in oameni ce aduc salvare, ne punem toata increderea in ei, sunt zeii nostri - oameni din politica, cantareti, actori ... le facem statui, ne inchinam in fata lor, ...
Facand asta ... uitam de Dumnezeu, il ignoram total ... insa El e incantat sa se descopere in natura, in minusculele particule din noi si din frunze sau plante,in rauri, munti, oameni, picturi, poezii, masini, computere, prieteni, dusmani. II place sa fie provocator, imi da indicii sa il descopar in loc sa se comporte ca un tiran, se bucura cand descopar ceva din El, cand ma apropii de El. El e smerit ...
Imi doresc sa mai vad o eclipsa, data trecuta am folosit cioburi de sticla si ochelari speciali pentru a vedea ce se intampla. Daca nu i-as fi folosit as fi orbit - scurt si fara comentarii. Asa e si cu Dumnezeu ... in viata asta imi trebuie ochelari(indicii), nu Il vad pentru ca sunt oarba (fata de El) ... insa Il detectez, imi ascut simturile.
M-am intrebat de ce atata dorinta in mine, de a privi ceva frumos, de a ma delecta citind, de a gusta mancaruri pe care in mod obisnuit nu le mananc, de a vedea peisaje ce pana acum nu le-am vazut, sunt curioasa si am incercat sa imi reprin aceste dorinte, aceste sentimente ... crezand ca nu sunt bune, insa am descoperit ca sunt caile lasate de Creator de a-L descoperi, de a-L percepe ...
Doar pentru ca nu vad lumea de dincolo, nu am dreptul sa spun ca nu exista. Nu am vazut Parisul, Londra sau alte orase insa nu pot spune ca nu exista. Nu am vazut alta planete insa nu pot spune ca nu exista. Nu am vazul crivatul insa il simt. Nu am vazut Soarele in toata splendoarea dar ii simt caldura, ii vad razele printre nori ...
Sunt creata, sunt limitata si daca nu vad limitele Universului ... ma pierd in spatiu sau voi cadea in el? Ma lupt intre natural si supranatural dar daca terminatiile mele nu percep supranaturalul asta nu inseamna ca nu exista ... iar supranaturalul il pot simti, percepe prin natural din mine.
In mine e sadit "gandul vesniciei", gandul unei alte lumi ce se cizeleaza aici ...
Sunt in drum spre casa ... pe drumul numit VIATA.

prieteni si muzica lor ;)

Luminita Ciuciumis



Chris



Liviu



Ava - eeehe ce vremuri



Magdalena Mircea

am viata, .... am viata din belsug, ... pulsez de viata ...

Am descoperit un citat a Sfantului Irineu "Slava Lui Dumnezeu este omul plin de viata".
Prima data cand l-am citit m-am gandit ... iii ce mai voia si nenea asta sa spuna? Da, slava Lui Dumnezeu se vede prin viata mea, prin natura, prin ceilalti oameni...
... "Omul plin de viata". Adica cand viata pulseaza in mine, cand inima mi-i plina de bucurie, cand am pace si simt ca zbor sau ca orice munte poate fi mutat si simt ca explodez de atata viata ce pulseaza in mine, atunci se vede Slava Lui Dumnezeu in mine ...
Si am analizat scurt ultima perioada si numa pulsand de viata nu am fost. Am lasat ingrijorarea sa imi fure bucuria, am lasat nemultumirea sa mai clocoteasca un pic, am lasat amaraciunea sa fiarba, am lasat neirtarea sa isi mai faca lucrarea, am luat poverile altora si am crezut ca-s eu mama ranitilor vrand sa le duc ... dar m-am prabusit ....
Ma cred plina de viata si de fapt sunt o mumie miscatoare ...
"Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii " Proverbe 4:23
"Imi vei arata cararea vietii; ianinatea fetei Tale sunt bucurii nespuse, si desfatari vesnice in dreapta Ta" Psalmul 16:11
"In El era viata, si viata era lumina oamenilor" Ioan 1:4
"Veniti la MIne ca sa aveti viata!" Ioan 5:40
"Vestiti norodului toate cuvintele vietii acesteia" Fapte 5:20
"Eu am venit ca oile Mele sa aibe viata, si s-o aibe din belsug" Ioan 10:10.
"Cine crede in mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie" Ioan 6:48
Ajung din nou la inima. Mi-i inima grea cu griji, cu teama zilei de maine, cu griji pentru cei dragi, cu temeri pentru viitor ... si uite asa incet, incet ... ingrijorarea pare stapana casei in inima mea si ... bucuria a plecat, pacea e haaaaaat departe, .... nu am somn, ma inbolnavesc de tot felul de boli, nu ii las pe altii sa ma ajute ca ... is prea mandra sa recunosc ca-s vai de cozonacul meu ... si ma tarasc crezand ca am viata si spunand si altora asta cand ei vad clar cat sunt de lesinata ...
Da, cred in Dumnezeu ... dar ce e cu izvoarele alea de apa vie? Cred in Dumnezeu pentru ca ... trebuie sa cred in ceva? Cred in El cand mi-i viata atarnata de un fir de par despicat? Cred in Dumnezeu acum ca vine Craciunul si no, ca tot omul ... trebuie sa fiu in rand cu lumea. Unde-s izvoarele alea de apa vie? Nu cumva curge apa moarta? Le-am lasat sa moara?
Doamne, Tu ai venit ca eu sa am viata si nu una asa tarata pe burta, nu una de mantuiala ci una din belsug, una de bucurie, de pace, una ce pare nebuneasca si eu ce fac? Mi-am lasat inima nepazita, mi-am lasat izvoarele sa moara, nu mai am bucurie, belsugul de viata ... pare amintire vaga ... vocea Ta pare neclara si destul de soptita printre griji si alte tipate ce imi atrag atentia ...
"Slava Lui Dumnezeu este omul plin de viata".
Da, ... poate ca sunt in coma, poate ca sunt vlaguita dar nu se mai poate asa, ma-ntorc la Tine, vreau viata ce vine din Tine, vreau sa curga viata Ta prin venele mele, vreau ca viata ce vine din Tine sa pulseze in inima mea, vreau sa am din nou bucuria Ta chiar de asta inseamna razboi cu mine, chiar de asta inseamna sa par dusa cu pluta, chiar de imi sta Iadul impotriva eu cred in Tine. Cred ca Tu ai venit sa imi aduci viata si nu o viata oricum ci una din belsug, adica sunt bogata in viata, sunt bogata in bucurie, bogata in pace, bogata in dragoste ce vine din Tine. Si, da ingrijorarile sunt tot aici insa Ti le dau Tie. A Ta e ziua de maine, a Ta e clipa urmatoare, iti dau Tie, iti spun Tie necazul, durerea, tradarea, suferinta, impart cu Tine pustiul, desertul sufletului si muntii par a se muta, si imposibilul Tu-l faci posibil, si norii se risipesc ....
Am viata, am belsug de viata din Tine, nu stiu cum insa stiu ca s-a facut transfuzie de viata ... si viata ce pulseaza in mine acum e din Tine ... am bucurie, am pace, inima mea canta, danseaza, pluteste ...
Vreau sa se vada slava Ta in viata mea, vreau sa pulseze viata in mine, vreau sa-mi pazesc inima si sa nu-mi mai las plinatatea vietii furata ...
Sunt vie! Am viata! Pulsez de viata! Dansez, cant, iubesc, .... traiesc!

s-a rupt sacul Mosului ;)

Dis de dimineata am observat ca s-a rupt sacul Mosului, sacul cu aprecieri si cu o imagine ce trebuie publicata.
Multumesc Anca draga - o spun public - salivez in fata ecranului uitandu-ma la ce bunatati gatesti.
Multumesc doamna Elena - pentru gandurile frumoase, poezii, povestiri, fotografii, pentru ca va lasati "citita".
Multumesc "Vikky" - Ionel pentru prietenie in primul rand, apoi pentru fiecare poezie, rugaciuni, cantece, incurajari ...

Dar vreau sa dau aprecierea mea mai departe, catorva oameni care si-au deschis inima, mintea, sufletul si ma lasa sa vad pe Dumnezeu prin ochii lor.
Acestia sunt:
Vikki,
doamna Elena,
doamn Rodica Botan,
domnisoarei Ligia Apescaritei,
unui prieten ce ma incurajeaza, ma provoaca si cand il mai amenint imi mai trimite cate-o melodie de-a lui, Chris - pentru sensibilitate,
unei alte doamne care prin acorduri reuseste sa ma faca sa plutesc printre Rusalii - Luminita Ciuciumis,
apoi unui om foarte drag mie - dratele Daniel Branzei pentru sensibilitate, blandete, incurajre. 
unei poete arhitetect in devenire  - Anca Profiri (nepoata mea)
.... si lista continua cu fotografii, poeti, bucatari ... 

nu omorati pruncul ...

Se spune ca o tanara familie isi anunta prietenii sa vina la o petrecere in cinstea copilasului lor. Se fac pregatiri intense, se rearanjeaza mobila, cele mai fitoase feluri de mancare, cele mai fanteziste prajituri sunt pregatite cu minutiozitate, muzica aleasa pentru cele mai fine si elegante urechi.
Mama isi pregateste copilul pentru prima lui petrecere, ii canta, ii spune povesti despre invitati ... si il aseaza pe un fotoliu langa usa ca sa il poata auzi cand acesta plange ...
Invitati tineri sau mai putin tineri sosesc, isi scot hainele si le aseaza fara sa se uite prea mult pe fotoliul de langa usa, admira cum e rearanjata casa, admira pe tanara mama cat de bine si stralucitoare arata .... si tot sosesc inivtati si fotoliul pare un morman de blanuri si stofe ....
Masa este servita, se canta slagare noi si vechi, se servesc prajiturile si cineva isi aminteste ca au venit sa vada Pruncul rugand mama sa il aduca ...
Aceasta se ridica repede si mandra sa isi aduca odorul de pe fotoliul de langa usa ... vede fotoliul devenit munte de haine si ... vine cu pruncul ... mort.
E o poveste trista ... mi-a fost reamintita acum cateva zile ...
Vine Craciunul, e feerie cu ger, zapada, colinde, cozonaci, curatenie, sarmale, cat mai multe feluri de mancare, ornamente, fructe exotice sau ... nu, ... coafor, cumparaturi, probe la croitor sau ... direct in magazine ... insa nici nu realizam ca pruncul e mort ...
Ce se intampla de fapt la Craciun? Ce sarbatorim? Pe Mos Craciun? ... E vreme de criza si pana si Mosu`i crizat ...
Pruncul nascut pe paie e viu, Pruncul nascut in Betleemul din Iudea e in inima mea, e viu, e cel ce mi-a redat libertarea ...
Doamne, nu vreau sa ma las dusa de val, de perfectiunea curateniei, de multitudinea felurilor de mancare, de atatea griji si sa uit ca de fapt e aniversarea Ta ... Si, m-am gandit ce cadou sa iti aduc, ... nu sunt mag, nu sunt din rasarit, intr-un fel sunt ca pastorii ce isi pazeau oile ... dar vreau sa cant impreuna cu ingerii, vreau din toata inima sa cant, sa duc mai departe vestea nasteriii Pruncului ...

povestea povestii povestilor

Viata mea e ca o poveste ce nu incepe cu celebra afirmatie "a fost odata ca niciodata". Imi place comparatia vietii cu o poveste si asta poate si pentru ca imi plac povestile, imi place sa stau la povesti, imi place sa fac parte din povestile altora, imi place sa plang cu ei cand isi deapana povestea, sa fiu alaturi de ei cand povestea numai roza nu e ...
Despre Dumnezeu am aflat din povestile altora, din natura, din manualele ce il negau sau il ignorau, din cantecul pasarilor iar cand am stiut sa citesc, din Biblie.
Am descoperit ca m-am lasat prinsa intr-o capcana a stiintificului, a teoreticului, a explicarii si dovedirii stiintifice a orice, a gandirii la rece, a filosofiei ... si am facut din Dumnezeu o notiune, o teorie, un mit, un concept. Sau chiar daca credeam ca e Dumnezeu, ca e Creator, e omniscient, omniprezent, atotputernic ... Il tratam ca si notiune, concept, definitie, ... ca pe un ghid sau manual de utilizare a vietii. Dar un ghid e steril, e fara viata, doar trebuie sa unesti niste piese, sa ai grija ca toate sa fie la locul lor, sa faci niste pasi la momentul potrivit si ... la final vezi produsul finit ...
Dar, povestile altora, Biblia il arata ca pe o Persoana, fiinta ce simte, iubeste, se manie, atinge muntii si fumega, tine soarele pe cer inca o zi pentru a da o victorie ca rasplata a increderii si credinciosiei unui popor, face dintr-un ulcior micut un izvor de ulei ce va umple muuuuulte vase cu ulei ce se va vinde ca o familie sa se intretina in timp de foamete, despica Marea Rosie, Iordanul, inchide gura leilor ca sa il tina pe Daniel in viata, se lauda cu Iov in fata Satanei .... povesti ce ma tin in suspans, povesti unde il vad suferind si plangand ... iubind ....
Nu pot sa nu imi amintesc de emotiile ce le-am avut cand am pasit in Marea Rosie, m-am gandit la miile de evrei ce au traversat-o, la graba cu care au trecut prin ea.

Apoi, pe Muntele Sinai ghidul ne-a aratat un arbust si ne-a explicat sa e tufisul in care i s-a aratat Dumnezeu lui Moise. Urcand un pic pe munte a inceput sa ne spuna povestea poporului Israel ... dintr-o data povestea lui Moise prindea viata ... Acolo sub un soare puternic si un vant ce te facea sa te infasori bine am vrut sa ma teleportez in timp si sa aud zgomotul multimii, sa vad fetele celor ce au vazut minunile la cald ...

Tot acolo am vazut locul unde se presupune ca a fost zidit vitelul de aur ...
Ghidul stia o mixtura de poveste si pentru ca era foarte de treaba am inceput sa il intreb mai multe amanunte despre Moise, despre Aron, daca vom merge la mormantul lui Moise, despre ce s-a intamplat cu poporul evreu ... Mi-a spus ca poporul e in Israel si despre mormantul lui Moise crede ca e undeva in Israel ... insa nu stia mai multe dar a promis ca se va documenta.
Lui Dumnezeu ii plac povestile si ... cand vrea sa imi spuna ceva imi spune prin povesti, ii place sa stea cu mine la povesti, ... la inceput nu prea imi placea sa stau cu El, ma plictisea, nu Il intelegeam, imi era frica de El, nici nu credeam ca ma iubeste, imi era greu sa cred ca exista ... dar am simtit pe propria piele ca exista cand am strigat: "Daca existi, scapa-ma" si m-a scapat. Din momentul acela am stiut ca exista, am stiut ca ii pasa, ca nu e departe, ca nu e mit, ca nu e concept si filosofie. Avem povestea noastra, El si eu.
Imi place sa povestesc cu El, sa Il las sa imi spuna povesti, imi place ca m-a facut parte din povestea Lui, ca nu sunt doar un spectator ci am un rol, ca imi spune visurile Lui, pune pasarile sa cante pentru mine si ... i-am spus acu vreo cateva zile ca mi-as dori sa ninga, sa fie ger, sa sclipeasca zapada la lumina lunii, sa scartaie zapada sub talpi, sa fie flori de ger pe geamuri ... si fiecare fulg de zapada il vad ca pe semn de dragoste din partea Lui iar ... de vreo trei zile tot ninge si e ger aprig afara, inca de aseara scartaia zapada sub talpi ...

Ma simt iubita de Tatal meu, de cel ce m-a adoptat, de cel ce m-a facut o Printesa a cerului ...
Mi-a placut povestea lui Moise, mi-a placut la Marea Rosie, pe Muntele Sinai insa imi traiesc povestea mea, cu perioade mai tensionate, cu dureri, cu dezamagiri, cu oameni dragi de aproape sau departe ce ma fac parte a povestii lor, cu semne de dragoste de la Tatal meu, cu povestile ce mi le trimite prin oameni, prin e-mail, la telefon, la radio, uneori la TV, computer ...
Imi place sa stau la povesti cu El, sa imi spuna despre El, despre visurile Lui, apoi sa ii spun eu, uneori sa adorm in timp ce povestesc ....
Abia astept sa ajung in cer ... acolo nu vom fi presati de timp, acolo voi cunoaste fata in fata personajele despre care aud acum povesti, voi putea auzi de la ei minunile, povestile lor cu zapada, ger, soare, ape despicate, lepra vindecata, morti inviati, cancer vindecat, furtuni potolite ...

la scaldat

Dimineata am citit povestea lui Naaman din 2 Imparati (Regi) 5. Nu era oricine, era conducatorul ostirii regelui Aramului, un om respectat si important pentru stapanul sau dar ... Naaman a descoperit niste bube - noua traducere a Bibliei spune ca termenul ebraic de aici poate desemna diverse boli ale pielii nu neaparat lepra. Se pare ca nu era ceva molipsitor pentru ca Naaman se duce la imparat si ii spune despre situatia lui, ii spune ca o slujnica evreica din casa lui i-a spus de un om al lui Dumnezeu din tara ei l-ar putea vindeca daca s-ar duce in Israel. Imparatul Aramului trimite o scrisoare imparatului Israelului prin care cere vindecarea lui Naaman.
Cand insa imparatul Israelului a citit scrisoarea, si-a rupt hainele, saracu credea ca Aramul voia razboi cu ei. Insa aude Elisei - profetul lui Dumnezeu de gestul imparatului si ii spune sa ii raspunda imparatului Aramului sa il trimita pe Naaman la el.
Si iata-l pe Naaman pornind spre casa lui Elisei. Avea un intreg alai cu el, doar nu era oricine ca sa plece asa numai cu unu sau doi oameni. Banuiesc ca tot drumul a facut scenarii cum va fi intampinat, cum Elisei va veni in fata lui, cum va face incantatii, va fi o scena publica si toate astea pentru Naaman, apoi isi va pune mana pe el si bubele vor disparea ...
Insa, in fata casei lui Elisei dupa ce tot alaiul s-a oprit, iese un slujitor si ii spune lui Naaman mesajul de la Elisei, sa mearga sa se spele, sa se scalde in Iordan de sapte ori si va fi vindecat.
Furtuna s-a starnit in Naaman instant. Nimic din tot ce isi imaginase el nu s-a intamplat, nici macar nu a iesit Elisei ... a trimis un sol, un slujitor ...
Pfooaaaai ... ordona sa se faca cale-ntoarsa ... turba de manie ...
Sa bata atata drum ca sa fie trimis sa se spele in Iordan? Da ce, apele lor nu erau mai curate? In Iordan? N-avea si el in Damasc doua ape cunoscute pentru efectele terapeutice, Abana si Parpar?
Insa ... slujitorii isi fac curaj si il intreaba: "daca ti-ar fi cerut ceva greu, n-ai facut?". Ooooo si inca cu cata rapiditate ar fi facut ... insa era ofensat, se simtea jignit ... pentru rangul lui merita alt tratament ... insa si baietii astia au dreptate ... pana la urma ce e asa greu sa intre in Iordan?
Asa ca intra in Iorda lasandus-i hainele si mandria pe malul Iordanului si imi inchipui slujitorii numarand: unu, doi .... cinci, sase, ..... sapte si ... asteapta sa isi vada stapanul cu sufletul la gura ... si acesta iese din ape VINDECAT.
Chiotele lui Naaman se amesteca cu ale slujitorilor, bucuria e la ea acasa pe malurile Iordanului ... mandria lui Naaman e aruncata si innecata in Iordan ...

Am nevoie de vindecare si aud ca singurul leac e sa il iubesc pe Dumnezeu si mi-as dori sa fiu tratata la nivel de VIP, as face un troc cu El, as plati cu talanti grei vindecarea, iertarea ... insa mi se cere sa il iubesc ... si eu as vrea sa Il vad, sa apara in fata mea, sa faca semne si minuni aici in fata mea, oarecum sa il manipulez ca pe duhul lui Aladin, ...
Cea mai mare porunca este „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta”; iata porunca dintai. Iar a doua este urmatoarea: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Marcu 12:30 si 31.
Atat mi se porunceste "iubeste" ... si as face orice, as plati, as munci, as pune pe altii sa faca pentru mine ce mi s-ar cere, ....
Bucuria, vindecarea vin dupa ascultare ... pe malurile Iordanului il vad pe Naaman jubiland impreuna cu toti slujitorii lui ...
Ma uit la Iordan, trebuie sa ascult ... stiu ce trebuie sa fac insa ... cum ramane cu pozitia mea, cu mandria mea, cu ... toate visele mele? Nu sunt alte ape mai bune, mai curate? Nu sunt alte cai pentru vindecare? Raspunsul e NU. Scurt si fara comentarii ...
Doamne, Naaman a plecat la scaldat si a iesit vindecat ... si eu decid sa ascult sa iubesc. Sa te iubesc pe Tine, sa ascult de Tine, sa fac ce imi spui Tu, sa ma iubesc pe mine, sa ii iubesc pe cei de langa mine ca pe mine ... si e de munca ... si mai bocesc si ma mai afund in valuri ... insa am decis sa iubesc.

am primit un cadou ...

De ieri dimineata a inceput sa ninga, nu le-am dat prea multe sanse fulgilor ce dansau prin frig dar ieri a nins toata ziua si s-a asternut zapada iar acum plapumioara alba scanteie in lumina lunii si a becurilor ...
Mi-am adus aminte de copilarie, de "Iarna pe ulita" ce incepeam sa o rostim ca pe-un descant ca poate, poate primul fulg va aparea si ... el nu venea singur ...
Tot legat de zapada, de fulgi, de magia ce o da in viata mea am o alta amintire din copilarie ... Pregateam serbarea de Craciun si repetam de zor melodia "Afara ninge cu fulgi mari" spre disperarea adultilor de langa noi. Chiar voiau sa o scoata din program insa noi am insitat sa ramana.
Era frumos afara, senin, destul de cald cand am ajuns la biserica ... nici urma de nor aducator de zapada ...
Am inceput serbarea si am ajuns la melodia noastra preferata pe care o cantam cu toata inima si bucuria noastra de copiii. Undeva pe la strofa a doua a inceput sa fulguie, apoi mai tare ... si spre sfarsitul serbarii ningea cu fulgi mari, ... de poveste ...
Zambetele ironice ale adultilor s-au trasformat in zambete de bucurie ... imi amintesc ca nu aveam rabdare sa ne primim cadourile ... voiam afara ... voiam la zapada ... Dumnezeu era real, ne raspundea la rugaciunea ce o facusem din toata inima, noi ne rugasem sa ninga, sa ninga in ziua serbarii de Craciun si ... acum ningea ... voiam sa fim acolo in mijlocul minunii ....
E totul alb afara, e frig, e peisaj de poveste ... incantator si stiu ca zapada asta e raspunsul la rugaciunea mea in care ceream zapada ...

nu pot sa inteleg ...

Cat de mult m-ai iubit de ai lasat cerul si ai venit pe pamant? Citesc ce spun profetii despre cer si imaginatia pare marginita, vorbesc de pietre de care nici n-am auzit si ei spun ca cerul nu poate fi descris in cuvinte ...
Cat de mult m-ai iubit de ai acceptat sa vii pe pamant? De ai ales o tanara tarancuta evreica sa te poarte in pantece, sa Te nasti intr-un grajd, in frig, pe paie, intre vite, in miresme nu tocmai imbietoare.
Cat de mult m-ai iubit de ai ales sa fii om, sa fugi de Irod in Egipt, sa bati drumurile prafuite pe niste calduri inabusitoare? Sa inveti o meserie de tamplar, sa muncesti cot la cot cu Iosif, cel ce pentru o vreme sa Te invete arta tamplariei ...
Cat de mult m-ai iubit de ai ales sa Te lasi ironizat, batjocorit de niste pierde vara, de niste religiosi sclifositi? Dar ai ales sa ii iubesti si sa stai cu hotii, vamesii, foste prostituate, pescari needucati, ... pleava societatii si asta pentru ca nimeni sa nu se creada prea jos pentru a fi iubit de Tine.
Cat de mult m-ai iubit de ai ales sa Te lasi judecat de o marioneta romana, dornica de putere, sa fii judecat de o trupa de barbati plini de manie ca le incurcai planurile de la sinagoga si Templu, sa te lasi batut cu o cruzime vrednica de brutele imbatate romane, sa Te lasi scuipat de ei, sa nu ii faci stana de piatra sau sa dispara numai cu o clipire ...
Cat de mult m-ai iubit de ai ales sa duci o cruce in spate dupa ce fusesei batut si carnea iti era sfasiata, sa fii impins, si ca chinurile sa fie si mai aprige sa nu iti dea apa, Tie creatorul apei.
Cat de mult m-ai iubit de ai ales sa mergi in Gradina Ghetsimani si Te-ai lasat legat de cruce, ai ales sa fii tinuti cu piroane in maini si picioare pe acea cruce in vazul atator infuriati ....
Cat de mult m-ai iubit de nu ai clintit o geana ca sa nu ii faci sa piara pe toti cei ce jubilau cand Tu erai in chinuri pe cruce?
Cat de mult m-ai iubit de ai acceptat sulita sa iti strapunga coasta si sa mori?
Cat de mult m-ai iubit de ai acceptat sa mori pentru mine ca eu sa pot fi cu Tine o vesnicie, ca Dumnezeu Tatal sa ma poata primi in prezenta Sa, ca sa fiu mireasa Ta in vesnicie ...
Ma simt ca si Cenusareasa ... Printul a venit cu pantoful pierdut si cu intreg alaiul sa isi ia sotia acasa ...
Dar, ... Cenusareasa e o poveste de dragoste frumoasa iar eu insa sunt reala, eu sunt o pamanteanca pe care Tu o iubesti. Si, ... eu nu am facut nimic ca sa merit asta. Nu pot face nimic sa merit dragostea Ta.
Am incercat sa fug de Tine, imi era frica de Tine, apoi ... atata dragoste parea de neinteles, parea basm, parea poveste de adormit copiii ....
Cum sa crezi ca Dumnezeul creator a acceptat ca Fiul Sau, Singurul Sau Fiu sa moara pentru o pamanteanca care nu e nici crea mai frumoasa, cea mai desteapta, care nu iese in evidenta prin ceva anume ... Pare o poveste, un basm ...
Insa Tu esti aici si imi spui declaratia Ta de dragoste, si mie imi place de Tine, imi place sa ma stiu iubita, protejata ....
Desi pare de neinteles si de necrezut dragostea Ta, desi pare mit ca si Luceafarul lui Eminescu, eu cred ce imi spui Tu, eu vreau sa accept dragostea Ta, vreau sa traiesc aceasta poveste de dragoste cu Tine.
Pare o nebunie sa accepti o dragoste neexplicabila, pare o nebunie sa iubesti pe cineva pe care nu Il vezi, pare o nebunie sa accepti sa traiesti o poveste de dragoste cu cineva care nu e langa Tine vizibil de ceilalti. Pare caz de legat ...
Dar, desi nu inteleg pe deplin cat de mult m-ai iubit si ma iubesti ... aleg sa ma las iubita de Tine si sa fiu cu Tine!

nu vand si nu dau praf de pusca ...

Radacinile mele sunt colerice si sunt predominante ... si aprinse. In liceu, la psihologie efectiv am sorbit lectia despre temperamente, apoi am descoperit pe James Dobson cu cartile lui despre cresterea copiilor si cum sa iti tratezi ca parinte adolescentii ... efectiv le-am devorat cap coada. Cand citeam descrierea temperamentelor, ma regaseam in ele ... parca stia totul despre mine ...
O replica insa mi-a placut la nebunie: "asa sunt eu, e replica prostului" ...
Si mi-a placut pentru ca ... scuza asta mi-o insuseam din plin, imi stiam radacinile, stiam cum se aprind, stiam ca e nevoie de o scanteie si explozia e in secunda doi ... Dar, ce sa fac? Cand ti se ridica mingea la fileu sa taci? Sa nu zici nimic? Sa te uiti asa ca prostul si sa pleci? Dar cum ramane cu mandria mea, cu orgoliul meu?
Ma uitam socata la unii mai mari ca mine ce pareau ca-s surzi la replicile si ironiile unora si ma intrebam ce-i in neregula cu ei? Astia n-au mandrie in ei?
Dobson ii ruga pe parinti si pe adolescenti (mi-a placut de el ca stia ca adolescentii ii vor citi cartile inaintea parintilor) sa se roage pentru caracterul lor, pentru problemele de caracter. Asa ca, am inceput sa ma rog.
Dar, dupa ce am terminat prima rugaciune ... nu s-a schimbat nimic ... tot ma aprindeam ...
Doamne, nu ma auzi? E ceva rau din constructie cu mine? Tu imi spui ca sunt unica, nu rebut, nu greseala de tipar. Am acceptat ca nu imi pot conduce singura viata si ca am nevoie de Tine, am nevoie ca Tu sa imi fii Domn, am nevoie de iertarea Ta, de vindecarea Ta insa ... parca nu se intampla nimic ...
Nu intelegeam ce vrea sa zica in Iacov 5:7 "fiti rabdatori, fratilor, pana la venirea Domnului". Doamne, nu poti veni mai repede ca ... nu stiu daca mai am atata rabdare, ca ... ma simt ca un butoi plin cu praf de pusca ce explodeaza si face rani si ravagii si ma ranesc ... si mi-i jena sa te vad culegandu-mi cercurile si scandurile si lipindu-mi aschiile ... cu dragoste ... parca-s cap sec, parca nu se prinde nimic de mine ...
Daca ma uit la mine ca la un butoi ... nu vreau sa concurez la un concurs de frumusete al butoaielor ... abia ii mai vezi doagele, cercurile au nituri unul langa altul pe ele de parca-s rockerite, cepurile au bandaje groase pe deasupra ... inca mai am praf de pusca in mine ... il mai simt cum imi face adrenalina sa creasca si ... mai explodez ranindu-ma si ranind pe altii ... inca colericul din mine isi spune cuvantul, inca mai plang pentru propriile rani si pentru cele produse altora jignindu-i, lovindu-i, umilindu-i ...
Isus e in mine, lucreaza cu rabdare si dragoste ... invat ca rabdarea nu se capata instant, ca e un proces de scoatere a prafului din butoiul meu ... ca orice sursa de foc e periculoasa, orice sursa de caldura e daunatoare ...
Procesul se va sfarsi cand Isus va reveni ... atunci adrenalina se va ridica la bucuria intalnirii cu Adam si Eva, Moise, Iov, David, Elisei, Daniel, talharul care a facut schimbul pe cruce chiar inainte de a muri, ...
Uneori ranita si plangand ma rog: Doamne, nu poti veni mai repede? Nu e de ajuns?
Daca astazi sunt ce sunt e pentru ca vad mana Ta in viata mea, vad exploziile ca pe instrumente ale schimbarii, simt dragostea Ta, simt dorul de cer, de Tine in inima mea ...
Poate ca-s butoi urat la vedere insa interiorul incepe sa aibe dragoste ... a devenit sensibil, mai gandeste inainte de a exploda, isi mai face calculele din nou uneori ... chiar prefera sa nu auda ... prefera sa nu explodeze oricat de tare ar durea ...
Doamne, multumesc pentru toate rugaciunile ascultate si neascultate, pentru toti cei ce au venit langa mine cand doagele imi erau in toate vanturile, cand cercurile fugeau de mine rupand pamantul, cand praful de pusca era in actiune ... multumesc pentru toti cei care au plans cu mine, pentru toti cei ce au stat langa mine cand nu meritam ... multumesc ca ai murit pentru mine asa cum sunt, multumesc ca ma iubesti asa cum sunt, chiar daca adrenalina inca mai creste, multumesc ca esti aici, in mine, cu mine, langa mine ... vreau sa vii sa termine durerosul proces ... insa stiu ca trebuie sa am rabdare, stiu ca sunt in proces de transformare, stiu ca roadele exploziilor neexplodate apar mai tarziu ...
Citisem ce spuneau altii de Tine, auzisem povesti despre Tine insa ... acum Te stiu eu, Te simt eu, Te vad eu ... Te astept!

reductie sau stare de normalitate?

Aseara am fost un con concert de Craciun numit Feerie de Craciun. Nu prea eram in forma de concert, tocmai s-a terminat o saptamana grea si ... planuiam sa dooooooorm. Dar, am fost la concert. Cand am plecat de la scoala erau un soi de burnita afara si imi imaginam ca la intoarcere acasa va fi zapada ... dar .. n-a fost asa ...
Lume multa, copii multi, o lumina difuza si un efect ce iti dadeaa senzatia ca ninge te ajutau sa simti mirajul Craciunului ...am intrat in atmosfera odata cu primele acorduri de la "O ce veste minunata". Copiii de la Paltul Copiilor, de la Colegiul de Arta au fost intr-o forma de zile mari, cu instrumente, cu voiosie, cu zambete pana la urechi au incantat privirile noastre.
Insa ... cand e lume multa nu ma pot abtine sa nu urmaresc si pe cei din jur ... sa le vad reactiile ... Unii venisera imbracati la patru ace, scrobiti si geluiti, unii servisera niste lamai inainte de a ajunge la concert, unora nu le-a prea tacut gura, unii filmau, unii faceau fotografii, unii comentau de copii, de invitati ... unii au ramas inexpresivi, unii chiar s-au bucurat ...
Seara s-a incheiat tot cu "O ce veste minunata" cantata de corul de la Colegiul de Arta si de corul de baieti de la Seminarul Teologic insa a fost si audienta invitata sa cante si aici a aparut mirarea mea si mai mare. Era un domn langa mine, nici macar n-a mormait o nota ... una singura ... simteam ca se uita cu coada ochiului la mine si ma studiaza ca eu chiar cantam ... a aplaudat insa ...
Am meditat in drum spre casa la atitudinea lui, prima data l-am condamnat ... apoi insa i-am gasit scuze plauzibile ....
Daca privesc un rasarit ... nu ma mai minunez de explozia de culori si gandesc fenomenele solare, apoi efectele luminii asupra pamantului ... sunt nori pufosi si buclucasi pe cer? Ei ... lasa stiinta sa isi spuna cuvantul ...
Am auzit o notiune noua? Domnul Google stie orice, despre oricine, oricand ...
Se spune despre Hubble ca poate lua imagini pana la marginea universului ... si am inceput sa reducem Universul la dimensiuni de-o pagina si ni se pare mic, pamantul a devebit minuscul, soarele e o pata in Univers ....
Ne credem o ingrengatura a speciei in evolutie sau nu ....
Stim orice sau credem ca stim orice despre organismul nostru, despre creierele si inimile noastre ca nu ne mai mira nimic ... mai ca nu ne mai impresioneaza nimic ...
Credem ca suntem o specie perpetuabila egoista, ca trebuie sa ne satisfacem placerile si poftele pentru ca asa ne e scris in ADN si ... nu putem face nimic impotriva acestor pofte ...
Credem ca suntem tratati cu bunatatea pentru ca acea persoana va fi recompensata de altii sau de Dumnezeu pentru aceste fapte ..
Credem ca il reducem pe Dumnezeu la nivel de notiune ... credem ca intr-un fel suntem buricul pamantului si am devenit scortosi, filosofi, plini de noi, plini de cunostinte ... nu ne mai incata nimic, o poezie spusa peltic de un copil ne cam irita urechile sau ... ii dam scuza ca e inca mic si ii dam de inteles pelticului ca va creste si se va maturiza ... va deveni sobru si serios ca noi ...
Nu mai radem de sa ne doara burta pentru ca ... suntem prea scrobiti si prea fitosi pentru asta ... un zambet mai larg e de ajuns ....
Nu ne mai bucuram de o mancare pentru ca ne-am educat simturile ce au uitat de fapt care e gustul unei mancari gustoase ...
Feeria Craciunului nu ne mai prinde pentru ca ... numai copiii se mai pot bucura, ei sunt inocenti ... e criza si ... daca nu avem bani sa ne satisfacem poftele si visurile ... nu ne mai putem bucura ...
O colinda, un miros de brad, luminite ce dau ideea de feerie cu zapada ... ne lasa fata impasibila si inimile reci ...
L-am scos pe Dumnezeu din ecuatie, am scos bucuria din noi, am scos nemarginitul, infinitul, vesnicia, sacrul .... am devenit automate ...
Dar .... gata ...
Ma bucur de vantul ce vajaie acum in jurul casei ... asta inseamna ca e ger, ma bucur de colindele celor peltici sau nu, de orasul impodobit, de faptul ca o poezie ma duce in alte sfere, de acorduri ce ma inalta sau ma duc in reverie ..., de mirosul de friptura proaspata ....
Nu-mi place perioada asta de criza ... insa de aseara am inceput sa o apreciez ... am reinceput sa vad valoarea din copiii, din maturi, de lumini, de relatiile pe care le am, de prieteni, de bunatatea celor din jur care nu se gandesc la nici o recompensa ...
Doamne, nu vreau sa ma las furata de sobrietate, de filosofeala, de maturitare extrema ... vreau sa ma bucur, nu numai acum de Craciun, nu numai acum cand vine vacanta, nu numai de aroma de cozonac sau brad ... vreau sa nu las bucuria sa imi fie alungata, vreau sa cant, vreau sa ma bucur cu ceilalti ...
Vreau sa cant din toata inima "O ce veste minunta" cu cei peltici, cu cei ce inca le mai cad dintii, cu adolescenti, tineri, oameni in floarea varstei, batrani ...
pentru ca bucuria e in mine .... in inima mea.

"iubind te daruiesti"

"Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti". Usor de memorat, usor de sfatuit insa ... greu de aplicat. Cumplit de greu ...
Cum sa ma iubesc? Pai ... asta inseamna narcisism, egoism. Nu e vorba de iubire dusa extrem aici ... ci iubeste-l pe aproapele ca pe tine. Si problema e ca ... nu ma iubesc.
De ce? Pentru ca nu ating standardele de perfectiune ale frumusetii, nu am pozitia materiala perfecta, nu am abilitatile care sa ma scoata in evidenta, nu am IQ-ul de peste 250, nu am terminat studiile la Oxford sau ... cine mai stie pe unde, ... nu am in vene sange albastru, nobil, complexele se simt excelent in mine ... si lista continua ...
Ce nu realizez e ca mi-am inchis inima fata de mine, fata de altii si fata de Dumnezeu. Nu am cum sa il iubesc pe Dumnezeu daca nu ma iubesc pe mine pentru simplul fapt ca eu nu stiu sa iubesc, nu am cum sa ii iubesc nici pe altii. Ma mint pe mine si cred ca ii iubesc pe toti ....
Mi-i inima inchisa in propria minciuna. Nu imi acord iertare, nu imi accept scuzele, deciziile sunt drastice, radicale, neschimbabile in ce ma priveste, chiar de sufar imi tin deciziile crezand ca ma educ, ma fac umana ... cand de fapt ma duc cu pasi repezi spre disperare ....
Dar ... si mai grav mai cred ca daca sunt dura cu mine, altora le pot acorda iertarea, le pot acorda timp sa isi expuna scuzele, deciziile le iau mai cu mila ... nu o fac si ei vad asta si fug de mine rupand pamantul si eu ... culmea ironiei nu vad asta ....
Din punct de vedere fizic, spiritual, emotional inima este cel mai important organ, doar ea simte prezenta Lui Dumnezeu, doar ea ii simte atingerea, Il aude ... dar daca eu am inchis-o chiar de mine ... cum sa imi vorbeasca Dumnezeu?
Pot sa ma cred si sa ma comport ca Sfanta Cella insa ... in realitate sunt vai de steaua mea ... in realitate eu nu am invatat ceva esential: sa ma iubesc, sa ma vad pretioasa, sa ma accept, sa Il las pe Creator sa imi spuna cat de pretioasa sunt ....
E ca si cum mi-i telefonul deconectat total pentru ca facturile nu sunt achitate si mai mult le si ignor si ma mir ca nu ma suna nimeni ...
Ca sa fiu asemenea Lui Hristos trebuie sa imi deschid inima, trebuie sa invat sa imi confrunt propriile atitudini, propria neiubire de mine, propria nebunie a inimii. Trebuie sa il las pe cel ce a creat-o sa o refaca, reconstruiasca ... pentru ca eu mi-am habucit inima si acum e de nerecunoscut ....
Sunt in proces de reconstructie, remodelare, reinvatare a dragostei ....
Invat sa ma iubesc pe mine, pe altii ... si iau lectii despre dragoste, despre cum sa o manifesti, cum sa tratezi pe cei cu care vii in contact de la Dragoste insasi.
Uneori reconstructia e dureroasa ... dupa ani de zile de mazilire a sentimentelor, acum trebuie sparte mentalitatile, ideile, minciunile si ... vindecate ranile ...
Iubind vad valoare din mine, din tine. Iubind vad semnele de dragoste ale Lui Dumnezeu. Iubind acord iubire, iertare, mila, incredere .... iubind ma daruiesc ...

m-am nascut sa nu mor niciodata

Traiesc intr-o tara crestina si primesc stiri din tarile unde crestinii sunt persecutati, inchisi si omorati, macelariti, schingiuiti, arsi, violuri, torturi inimaginabile si ... gandesc despre ei ca sunt eroi ... ca sufera pentru credinta ...
Am citit despre crestini persecutati, n-am cunoscut personal nici unul schingiuit ... insa nu pot sa nu ii admir pentru credinta lor ... nu pot sa nu ma gandesc la cum l-au cunoscut pe Dumnezeu prin toate suferintele ce le-au indurat ...
Daca imi incant inima si sufletul cu melodii si versuri inaltatoare ale unora ca Traian Dorz, Costache Ioanid, Nicolae Moldoveanu si altii ... e pentru ca au indurat ani de zile de torturi, de dusuri reci, de minciuni ... Sau familia Richard si Sabina Wurmbrand tot de-ai nostri.
Un alt cuplu ce m-a impresionat extrem de mult a fost John si Elisabeth Elliot ... la un an si ceva de la nunta, cu un copil mic si sotul ucis de tribul Auca, Elisabeth decide sa mearga sa locuiasca cu ei ...
Daca lumea s-a schimbat si daca canibalii au devenit nu numai civilizati ci si crestini e pentru ca au fost martiri, pretul schimbarii a fost sangele curs al acestor cutezatori ce au crezut in Dumnezeu.
Cum ar fi fost lumea azi fara Pavel, Petru si ceilalti ucenici? Fara sfintii stiuti si nestiuti ce nu si-au vandut credinta pe un ban sau pe cine stie ce li s-a oferit?
Dar eu? Citesc povestile celor ucisi, celor ce sufar, ma impresioneaza si? Eu sufar? Sufar ca nu mi-s mofturile indeplinite? Sufar ca a venit nu stiu ce boala peste mine ca si consecinta a stilului meu de viata? Sufar ca nu traiesc ca nu stiu ce VIP-uri? Ce spune viata mea despre mine? Am coloana vertebrala acuma cand lucrurile sunt cum sunt? Spun adevarul oricare ar fi consecintele? traiesc moral sau fac din imoral litera de lege? Traiesc in trend sau cat mai decent? Care imi sunt valorile?
Vreau sa ma aseman cu Hristos si pentru asta e necesara suferinta ...
Insa asta nu inseamna ca trebuie sa imi provoc singura suferinta, asta nu inseamna ca imi setez mintea pentru a o indura cu stoicim si fac din ea un scop in sine ...
Scopul suferintei e sa fiu cat mai asemenea cu Hristos ... si daca nu traiesc intr-o tara cu persecutii de te infiori, asta nu inseamna ca trebuie sa plec in acele tari pentru a deveni ca si Hristos.
Am parte de suferinte si aici ... important e cum trec prin ele, important e cat ma las modelata ....
Un persecutat de-al nostru spunea: "crestinii sunt ca si cuiele, cu cat le bati mai mult cu atat intra mai adanc". Cu cat suferinta e mai grea, mai multa cu atat ma aseman mai mult cu Hristos, cu atat il stiu mai mult, cu atat cerul e mai aproape ... si pot sa imi ia tot, pot sa ma omoare insa nu mi-l pot lua pe Hristos ....
Cand am acceptat ca sunt iubita de Dumnezeu, ca prin sangele lui Isus am iertare, ca acceptand jerta mor si invii cu Hristos ... m-am renascut ca sa nu mai mor niciodata ...

constientizare nemultumitoare ...

Destul de frecvent primesc mesaje si informatii cu fotografii si filmulete din zonele unde foamea si saracia sunt la ele acasa ... la unele ma pot uita, la unele nu ... unele povesti le citesc pana la capat, altele sunt insa prea dure ...
Uneori reflectez un pic la ele, uneori insa ... a inca o informatie de acolo si ... trec mai departe ...
Ma gandesc la Mos Craciun, am fost buna si poate o sa vina incarcat cu cadouri multe ca anul asta am fost buna, cuminte, m-am straduit si am fost draguta si ... gandesc ca ... chiar nu e suficient ce mi-ar aduce ...
Vreau multe insa acum - instant, aici si cum vreau eu. Nu vreau suferinta, doctori, pastile, nu vreau criza economica, nu vreau lipsa de bani, nu vreau povesti triste ...
Si ... bine ar fi sa am bani si sa ii cheltui cum vreau, unde, cum si pe ce vreau si pot, sa am o sanatate de fier, sa arat ca nu stiu ce model infometat, ca pot sa calatoresc oriunde, sa am o slujba care sa imi permita calatoriile si visurile, sa ....
Si chiar de suna stupid, uneori ma vad suferind ca nu am ce vreau, cum vreau, unde vreau si exact asa cand le vreau eu ...
Sufar mai mult decat trebuie si pentru ce nu trebuie pentru ca nu stiu ce e suferinta, pentru ca fug de ea rupand pamantul, ....
Duminica povestea cineva despre niste prieteni de-ai lui, un cuplu de medici tineri ce au plecat ca si misionari intr-o tara supersaraca .... Mamaliga dimineata, pranz, cina si asta daca ai fericirea sa o ai, daca esti indemanos si prinzi o lacusta - esti fericit, daca stii sa prepari ceva ierburi poti manca si o supa ...
Mi s-a facut greata instant in timp ce povestea ... insa nu pot sa nu ma gandesc la meniul meu. Am o intreaga lista de mancaruri ce nu imi plac, ma plang de cozonacul cu prea mult rom, sau nu asa pufos, de painea ce pare facuta dimineata, de carnea nu prea fiarta sau prea uscata, prea sau deloc condimentata din mancare ... si o fac vehement si ... cer perfectiune uitand ca altii nu au vazut o bucata de gratar in viata lor ...., ca unii nici nu au idee ce e ala cozonac ....
Sa nu mai vorbesc de haine ...
M-am intrebat ce cred ce-i din jurul meu despre suferinta, ei au probleme, suferinte? .... Ma simt jenata teribil numai gandindu-ma la ei ... nu stiu daca e zi in care sa nu aud de cancer, chimio, povesti grele ... si ciudat ... oamenii astia nu se plang de supa, de nu stiu ce aiureli ...
Au invatat ceva ce mie inca mi se pare strain ... multumirea.
Sunt multumita numai daca lucrurile decurg cum visez si vreau eu si de aici vine si bucuria mea. Ma compar cu cei ce stau numai in palate de n stele si numai in lux - ma intereseaza numai luxul insa nu vreau sa stiu de povestile lor pline de durere, de umilirile din familiile lor, de inimile frante cu care stau acolo ...
Apostolul Pavel - un intelectual religios al vremii sale ne lasa o teologie a suferintei dupa ce el insusi si-a insusit-o cu un "tepus in carne" toata viata lui in 2 Corinteni pe care am de gand sa mi-o insusesc ...
Am inteles insa un lucru ... nu sunt fericita daca fug de suferinta ci sunt fericita daca am invatat sa nu imi mai fie frica de ea, daca stiu de unde imi vine mangaierea, daca cred ca Dumnezeu e langa mine, in mine orice ar veni, s-ar intampla ...
Doamne, ... iarta-ma pentru muntele de nemultumire, pentru ca sufar mai mult decat trebuie din motive puerile, ... pentru ca fug de suferinta si nu mi-am insusit suferinta ca si mod al Tau de slefuire, modelare, infrumusetare, corectare, dragoste ...

ma pregatesc de plecare

"Dar stim ca, pana in ziua de azi, toata firea suspina si sufera durerile nasterii. Si nu numai ea, dar si noi, care avem cele dintai roade ale Duhului, suspinam in noi si asteptam infierea, adica rascumpararea trupului nostru. Caci in nadejdea aceasta am fost mantuiti. Dar o nadejde care se vede nu mai este nadejde: pentru ca ce se vede se mai poate nadajdui?" Romani 8: 22 - 24.
Mi s-a imprimat inca de mica ca trebuie sa invat, ca trebuie sa ma pregatesc pentru a deveni ceva, sa stiu o meserie care sa imi asigure traiul, sa ma casatoresc, sa am copiii, casa. Apoi, sa imi cresc copii, sa ii dau la scoala, sa ii ajut sa devina si ei oameni la randul lor, sa ii casatoresc, sa ii ajut sa aibe case, familii, sa ii ajut cu copiii, ideal ar fi sa le las o mostenire cat mai mare impartita perfect egal, sa nu uit de doctori ce trebuie vizitati, sa imi pun proteze, sa mananc numai la regim, sa caut sa nu ii incurc pe cei tineri ... si sa mor fara sa incurc pe nimeni. Cam asta e un ideal de viata si ... cam asa ar trebuie sa decurga.
Sincer, ... cam anost suna. Ma simt ca un robot ce trebuie sa treaca prin fazele astea, oarecum diferit de altii insa la aceeasi finalitate - cimitirul.
Dar, ... stiu ca sufletul mi-i vesnic, ca viata de aici e doar o pregatire, sunt intr-o calatorie, intr-o poveste cu o finalitate in alta lume ... Isus insusi a spus ca va reveni. Si eu ce fac?
Pai ... lucrez la termenele stranse, ma lupt cu criza economica, cu ratele, cu necazurile, cu mine, cu robotizarea ...
Dar Isus va veni! Da, stiu ca va veni, ... si bunicii stiau si parintii lor si bunicii bunicilor si tot asa ... si uite ca n-a venit ...
Nici nu ma mai uit dupa semnele venirii Tale, uneori parca nici nu imi mai pasa daca vii sau nu ... ma prind in vartej si uit ca viata nu-i numai aici.
Dar ... m-am retrezit. Ma pregatesc de plecare, ma pregatesc de venirea Ta ...
Doamne, Te astept sa vii numai inaintea examenelor sperand ca vei veni si nu va mai trebuie sa le dau, numai inaintea controalelor de tot felul, numai cand necazul pare ca ma inghite, numai cand situatiile par irezolvabilie, numai cand cancerul sau ... alta boala pare ca si-a gasit in sfarsit casa.
E adevarat ca vreau sa gandesc ca Tine, sa simt ca Tine, sa iubesc ca Tine, e adevarat ca vreau sa Te cunosc mai mult, vreau sa stiu cum ai actiona Tu in situatiile de zi cu zi ... insa nu vad pasiunea asteptarii ...
Cand vin musafiri, curat casa, spal, sterg paianjenii ce au intrat cand eu dormeam sau haladuiam pe cine stie ce coclauri, pregatesc mancarea, imi caut hainele cu care sa ii intampin si cand ii gata ... astept ....
Sunt in proces de curatenie, acu scot un idol, acu descopar altul. Acum ma lupt cu neiertarea, cu neiubirea aproapelui, cu acceptarea palmei peste obraz, cu problemele, incerc sa fac slolom prin necazuri si dureri, ma bucur se stropii de fericire si de odihna ...
Din cand in cand mai arunc cate o privire pe fereastra sa vad daca nu vii si oftez si mai fac cate ceva si astept ... si uneori asteptarea ii grea si-as vrea sa vii atunci ... as scapa de o gramada de probeleme si ar fi asa de bine ... dar Tu nu vii si eu trebuie sa imi infrunt uriasi, sa lupt, sa imi pansez ranile si ... sa Te astept ...
Da, ma pregatesc de plecare ... imi place sa visez la scena revenirii Tale pe nori ... Va fi cu mare zgomot, muzica corurilor de ingeri, urletele disperate a celor ce raman aici, chiotele celor ce se ridica spre Tine, numai gandindu-ma parca ma ridic de-asupra pamantului ...
Uneori, parca uit ca esti in mine, ca Duhul Tau e in mine, ca sunt purtatoare de Dumnezeu si dorul dupa Tine devine agonizant si ... ma intreb ce-i cu mine ... insa stiu ... Duhului Tau din mine ii e dor de cer ... El e in mine sa ma invete despre cer, ma ajuta sa gandesc cerul in termeni de destinatie finala, de ... in sfarsit ACASA la Tata.
Voi trece printre stele, nori, planete ca sa il intalnesc pe Isus, voi vedea ingerii, nu numai voi simti atingerea lor ca aici ci ii voi vedea, cred ca voi face ochii mari uitandu-am la ei, la bucuria lor, la pasiunea lor pentru cantat ...si voi canta cu ei ... fara sa mai am vocea ragusita, fara sa ma mai doara gatul ...
Vreau sa vii ... si in acelasi timp sunt constienta ca trebuie sa ma pregatesc cu mai multa pasiune, cu mai mult dor ... sa mai arunc cate-o privire de-a lungul drumului sa vad daca nu vii si ... sa mai lucrez uneori oftand, uneori plangand insa neuitand ca ... vii!

descoperirea idolilor

Cand eram copiii, mama avea un intreg razboi cu noi sa ne facem paturile, sa le asezam la dunga, sa batem pernele pana stau in diverse forme, sa stea lucrurile la linie ... Insa nu prea avea castig de cauza ca ... aveam noi o teorie ce o reluam cam in fiecare dimineata: mama, de ce atata risipa de energie sa faci paturile dimineata, sa te lupti cu pernele, cu plapuma, cu o ditamai cuvertura ca seara sa depui alta energie sa iti faci patul cat mai comod? Pana la urma le faceam noi, nu in fiecare dimineata, dungile erau curbe, uneori chiar mari iar pernele aruncate cat de artistic se putea ... insa ceea ce am apreciat la parintii mei a fost ca nu au facut din casa un idol.
Era curat acasa, era frumos, oricand era mancare gatita insa ... nu erau legi peste legi si iar legi. Ne bucuram sa aruncam o perna, sa ne batem pe pat, sa invatam cate un miel cand afara erau - 30 de grade sa sara pe pat spre disperarea mamei care pana la urma se mira de rabdarea noastra ....
Imi aduc aminte de serile cand cantam, imi invatam poeziile si ... mama era regizorul iar tata tinea la intonatie si la mimica ... sau de serile cu povesti din vremea foametei sau a razboiului ... Nu aveam caviar la masa, nici mancaruri fandosite insa, era mancare din belsug si cu bucurie ...
Ma simt atata de ciudat cand sunt invitata in case unde praful e o notiune cam nestiuta, cand dunga e la ea acasa, cand ai cel putin trei seturi de tacamuri si tot atatea pahare si ... am senzatia ca numai in strachini calc ... Poate ca e buna mancarea insa sunt atata de stresata ca nu ma mai bucur de ea ...
E casa mea una de bucurie? E un loc unde altii simt bucuria Lui Dumnezeu ce se manifesta prin mine? E o casa unde te simti liber?
Tin ca in casa mea totul sa fie la linie, sa nu existe urma de praf? Tin ca eticheta sa fie la ea acasa? Sau imi doresc ca sa fie bucurie, pace, relaxare?
Ma trezesc prinsa de griji, de indoieli, framantari si atata ma framant ca imi piere bucuria, cheful de viata ... uit ca e cineva ce vrea sa le poarte ...
Tabieturile mele sunt mai importante ca altii, ca nevoile altora? Parerea, vrerea mea sunt atata de importante incat ceilalti trebuie neaparat sa faca cum spun eu? Numai fericirea mea e importanta?
Mi-am amintit de o experienta nu prea draguta de la primul apartament. Usa de la intrare daca o impingeai mai tare ajungeai in baie cu ea si ... intr-o seara, aud pe cineva urcand scarile ... baga cheia in usa, incearca sa descuie ... eu eram deja paralizata de spaima in pat ... persoana realizeaza ca a gresit usa, asa ca mai urca un etaj, descuie usa si intra in propria casa. Am fost atata de speriata de pericol, mi-am facut griji de fragilitatea usii, am facut tot felul de scenarii, as fi plecat la fratele meu care statea destul de aproape ... insa era aproape miezul noptiii ... Insa ... am inceput sa ma rog: Doamne, eu stiu ca Tu esti aici, stiu ca Tu ma protejezi, stiu ca iti place sa iti dau Tie toate grijile, sa vin cu poverile mele inaintea ta, cu fricile mele. Acum mi-i frica de numa si .... stii ce? Te rog sa ma pazesti si sa pazesti Tu casa ca eu sa ma pot culca si sa dorm. In urmatoarele secunde am adormit si am dormit atata de bine si de profund.
E o lectie importanta pentru mine. Daca vreau sa am pace, daca vreau sa dorm linistita, daca vreau sa fiu fericita, sa imi las idolii - casa, reguli, dungi, etichete, reguli, ingrijorari, poveri sa le duca Isus; eu sa ma odihnesc in El, sa ma bucur in El.
Nu am bucurie pentru ca nu imi predau idolii, nu am libertate pentru ca ma tin de lucruri si nu sunt chemata la o viata de povara ....
Luca 9:23 - 24 : "Apoi a zis tuturor: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze. Fiindca oricine va voi sa-si scape viata o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine o va mantui."
Romani 12:1 - "Va indemn, dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca."
Incet, incet ... imi descopar idolii, pe unii ii banuiam, de unii sunt socata si de unii mi-i greu sa ma despart insa ... Doamne, ti-i dau Tie pe toti pentru ca vreau sa am bucurie, vreau sa am pace, vreau sa am liniste, vreau sa dorm linistita, vreau sa fiu ca un copil ce adorme in pace, stiind ca Tata e acasa si daca El e acasa, nu se intampla nimic rau.
Vreau bucurie!!!! Indeajuns cu idolii!

noi doi

In mijlocul necazului, a durerii, a framantarilor mi-i greu sa cred ma bucur. Ba din contra sunt nervoasa pe mine, mai degraba furioasa, pe cei din jur - in special pe cei de foarte aproape si pe Dumnezeu. Cum sa ma bucur cand trec prin diferite incercari asa cum spune Iacov 1? Da ce, eu is sado-maso? Sau cu pluta?
Doamne, cum poti sa imi spui ca ma iubesti cand doare atata de tare? Asta e dragoste? Cam ciudata dragostea asta a Ta, nu Ti se pare? Sau chiar era nevoie sa fie atata de greu? Si bocesc si incerc sa ma tocmesc cu El, insa durerea e la fel ... si ciudat ... El, Dumnezeu nu a plecat. Ceilalti au plecat manacand pamantul dar El e tot aici. Ma uit la El si nu-mi vine a crede ... Il vad ca plange cu mine, ca il doare si pe El durerea mea... si acu chiar nu mai inteleg.
De ce mi-ai dat necazul asta? Si daca mi L-ai dat, Tu ce cauti aici? Dar ... duritatea intrebarilor se pierde pentru ca realizez ca El ma iubeste de asta e aici ... se aseaza langa mine, ma ia in brate si ... imi panseaza inima franta, imi canta tot felul de melodii, imi leaga zdremtele ... imi raspunde la intrebari .... am curajul sa ii spun tot ce imi trece mie prin minte, ... incerc sa nu adorm pentru ca mi-i teama ca va pleca si ... daca si El pleaca ... eu cu cine raman?
Dar ... somnul vindecator vine peste mine si cand ma trezesc tot in bratele Lui sunt, imi zambeste si ma asigura ca ma iubeste, ca nu pleaca de langa mine, imi explica ca tot ce a venit peste mine El a ingaduit ... si lacrimile curg pe obrajii Lui ... si incet incet si pe ai mei .... Au venit incercarile peste mine pentru ca niste atitudini fata de mine, de altii, de probleme nu erau bune si atata a incercat sa imi explice cu vorba buna insa eu tot nu voiam sa ascult, asa ca a fost nevoit sa apeleze durere. Nu ii face nici o placere sa ma vada suferind insa imi explica ca ma iubeste prea mult pentru a ma lasa cu niste obiceiuri ce ma fac nefericita ..., ce aduc nefericirea in viata mea ..., ma duc la autodistrugere.
Da, ma iubeste, stiu bataia inimii Lui, inima mea rezoneaza cu a Lui, ...
Mi-as fi dorit sa il cunosc pe Dumneze in statiuni de lux, in vegetatii luxuriante, cu meniuri de invidiat ... dar L-am cunoscut la reanimare, la terapie intensiva, la sectia de contagioase ... unde eu eram bolnavul ...
La amandoi ne place sa stam la povesti ... sa depanam amintiri ... sa bem cafeau ascultand pasarile si sa privim cum rasare soarele in explozii de culori si lumini ...
Noi doi ne-am cunoscut cand a fost greu si ... daca vine necazul stiu ca va fi greu insa vine si bucuria, bucuria partasiei, bucuria de a sta la povesti cu cel ce ma iubeste mai mult decat pot visa, imagina sau gandi ...
Multa vreme n-am inteles cum pot lucra toate lucrurile spre binele meu. Cum poate durerea, suferinta sa imi provoace binele? Dar mi-am amintit de operatia de amigdale, a fost greu, a durut ... aproape m-au omorat frumoasele mele amigdale insa ... numai scotandu-le am fost vindecata. Procesul operatiei nu e frumos, nu e pe scena deschisa, cu VIP-uri ... e in camera de operatie, e dureros, e greu ... dar vindecarea vine dupa ce este scoasa infectia ....
Doamne, pot sa vina necazurile, pot sa vina incercarile ... si stii de ce spun ca pot sa vina? Pentru ca nu voi fi singura in ele si ... Te voi simti langa mine mai mult decat atunci cand haladui pe culmi frumoase ... credinta in Tine imi aduce bucurie, bucuria de a Te sti langa mine, de a ma sti iubita de Tine ...