post fortat, descoperiri in natura si ... colind

Timp de doua zile am avut post de internet - a fost post fortat si ... dimineata dupa ce am sunat din nou la deranjamente am fost intrebata daca vreau sa mi se dea legatura cu doamna nonsalanta care da raspunsuri evazive - i-am zis ca nu, nu vreau sa imi pierd cumpatul cu ea si asta inca dis de dimineata.

Insa ... in timpul asta de liniste ... am ascultat cum cade zapada de pe casa, cum canta hulubii, cum se ciorovaiesc vrabiile, pisicile au avut de lucru si au devenit mai rotofeie, am fost atenta la zapada dusa de viscol ... o facea fuior si ... apoi parca o cernea ...
... in livada, intr-unul din meri, doua mere mici si rosii s-au incapatant sa ramana pe crengi, s-au stafidit de la ger, zapada si vant insa cu incapatanare refuza sa devina pete rosii in zapada ... imi place ambitia lor ...
Am observat fumul ce in timp de ger se inalta spre cer insa ... nu se imprastie ca atunci cand e cald ... parca-i grabit sa plece spre alte zari ...
A fost post de internet, de o lume virtuala insa ... unul din scriitorii mei preferati descrie o iarna la el in statul Columbia (Philip Yancey), nu am ursi ca si el si tot felul de vietati ... insa are vecinul un caine mare si blanos caruia ii place sa sara si sa alerge pe langa tine si faca ture pe drum spre disperarea cainelui nostru. Are e expresie atata de sugestiva cand face asta - parca rade din toata inima - nu cred ca un caine poate rade, insa asta e asa fericit, nu il intereseaza ce tot zice cainele nostru, banuiesc ca il cearta si ii zice el multe dar parca vorbeste cu gardul ....
L-am regasit pe Dumnezeu in vietile de langa casa, in paiajenii ce apar de nu stiu unde, in pisica ce toarce imediat ce isi baga mustatile in casa, in cainele de isi ciuleste urechea imediat ce sesizeaza zgomotul de la motorul masinii si apoi bucuros maraie, apoi cand se apropie masina incepe sa latre, e un latrat bucuros ..., in vrabiutele ce isi iau micul dejun pe terasa, vesele de firimiturile ce au scapat de la cele trei pisici.
Ma distreaza pisicile astea pentru ca dimineata, foarte devreme cand eu cobor sa imi fac cafeau incep sa apara la usa, isi lipesc nasul de geam, dau din coada sa faca un pic de zgomot sa le vad, se mirolaie ... vin toate trei si ... fac cate o fata miloaga poate poate capata ceva ... inca nu li s-a dus soarecul dintre dinti ca ele vor scofeturi ....
E liniste, departe de zgomot, de claxoanele unor soferi mai nervosi, de turarea motoarelor celor ce abia au pus mana pe-o masina cu multi cai putere, departe de supermarket-uri, de Mall-uri ... se vad luminile orasului ca-ntr-o feerie ... insa imi place sa le vad oglindindu-se in zapada ...
Acusi incepe seara de ajun si ... voi pleca cu colinda. Unii asteapta colindatori, unii nu deschid usa, la unii vine un Mos Craciun bogat, la unii unul mai sarac, la unii unul crizat iar la unii ... nu vine deloc.
Mi-am amintit de o seara ca asta, acum doi ani era frig, era zapada si am decis sa mergem la azilul de batrani din Copou. Nu era inca zece insa nu ni se dadea voie sa intram, am spus ca vrem sa cantam jos in curte - nu intram, nu facem mizerie. Portarul ne vedea cam dublu insa nu din cauza frigului si ... o tinea una si buna ca nu avem voie. A iesit o doamne asistenta care a decis sa ne lase totusi sa intram in curtea azilului spre marea noastra bucurie. Pe la toate casele unde fusesem am fost serviti cu portocale, le-am strans pentru batranii de la azil .... asa ca iata-ne aici ...
Era noapte, ger, zapada si am inceput sa cantam ... dintr-o data s-a facut liniste in spital, pe strazi nu se mai auzeau petarde, treceau ceilalti colindatori pe langa spital in tacere ... batranii au inceput sa iasa rand pe rand. Am cantat doua colinde si la multi ani pentru ca atata ni se daduse voie, insa au iesit atat de multi batrani si au inceput sa ne roage sa mai cantam ...asa ca a venit "sefa" care ne-a dat voie sa mai cantam ceva ...
Parca se oprise timpul in loc, fetele batranilor se destindeau si apareau zambete, era frig afara, stele sclipeau - parca era concurs de miss stele... o atmosfera de vis ...
Am terminat de colindat, am dat portocalele si fructele si batranii au inceput sa intre inapoi in spital ... erau fericiti ... dintr-o data parca prinsesera aripi ...
Imi place Craciunul, imi place sa merg cu colindul, imi plac colindele ... fac din seara asta una de feerie, una magica ... si imi mai place ca toata natura parca imbracata in straie de sarbatoare isi da concursul, parca asteapta sa vina ingerii aducand vestea buna ca acum 2000 de ani pastorilor din Betleemul din Iudea.
Intr-un fel, in seara asta voi fi un inger din corul imens ce va colinda pe strazi, in case, azile, spitale, inchisori .... imi doresc sa vad inflorind zambete, sa se deschisa urechile pentru a auzi vestea buna a nasterii lui Isus ... si-mi mai doresc ca cei ce vor fi colindati sa cante ... sa uite ca n-au voci, urechi muzicale si ... sa-si lase inima sa cante ...