miercuri, 2 decembrie 2009

ce este totusi bucuria si de unde vine?

Bucuria e o stare a inimii, e un sentiment de multumire, placere, exaltare sufleteasca favorizata de factori externi spune DEX-ul. Cu alte cuvinte bucuria vine in urma placerii de a bea un ceai, o cafea sau alte lichide, de a privi un apus / rasarit, de a urmari un film, de a citi o carte, de a savura o masa delicioasa intr-un decor de vis, de a te sti iubit de cineva, sau acceptat de unii, de a avea ceea ce visezi si tot asa mai departe ....
Dar ... daca toate astea lipsesc ... nu mai am bucurie? Am analizat de-a lungul anilor mei ce reprezinta bucuria pentru mine si pentru altii si am gasit: bucuria in razbunare, intr-o viata in placeri, a acumula bunuri, diplome, placerea de a acumula aprecieri ... si totusi se vede absenta bucuriei. Unuii folosesc drogurile, alcoolul, sexul pentru producerea placerii si totusi nu sunt bucurosi, nu sunt fericiti.
Unde gasesc bucurie? Gasesc in Biblie un citat in Psalmul 34:8 "Gustati si vedeti ce bun este Domnul. Ferice de omul care se increde in El". Cum adica sa gust pe Domnul? El e o fiinta ... ce vrea sa zica psalmistul aici? Sa il cunosc pe Domnul, sa stau in prezenta Lui, voi fi fericita daca ma incred in El. Nu doar bucuroasa ci fericita.
Adica ... stand in prezenta Lui Dumnezeu, cunoscandu-l, acceptand iertarea data prin sangele Lui Isus pe cruce, crezand ca sunt fiica Lui, ca El acum locuieste in mine asa cum mi-a promis, ca El transforma ceea ce pare rau in bine, ca ma iubeste mai mult decat pot crede sau imi pot inchipui, ca imi pregateste o casa sus in cer, o mostenire ce nici nu mi-o pot imagina inseamna sa am bucuria Lui, bucuria Domnului.
Adica daca cred ceea ce spune Dumnezeu, voi avea bucurie? Am inteles insa ca iertarea ce mi-o da El aduce eliberarea de frica, acceptandu-l pe El ca Domn in viata mea, vine bucuria de a ma sti iubita. Apoi El locuind in mine, eu nu mai sunt singura niciodata chiar daca cu mine in camera nu mai e nici o persoana, El ma transforma incet incet ... ma bucur de legile ce le da El pentru ca asa Il las pe El sa ma protejeze in limitele impuse de El si sunt ocrotita ...
Am acceptat provocarea de a gusta sa vad ce bun e Domnul si ... bucuria a venit si ma temeam ca va pleca insa .. e tot cu mine. Uneori vin furtuni in viata mea, vin dureri, necazuri si mi-i greu ... insa nu sunt singura, sunt iubita, oricat de greu ar fi, nu mi se intampla nimic fara ca El sa nu stie, nu imi cade un fir de par fara acordul Lui ... Bucuria nu imi mai e data de vremea de afara, de placeri, bucuria e in mine, nu e datorata factorilor externi ci ... interni.
Nu sunt in delir tot timpul insa am mai invatat ca multumirea e un factor ce lucreaza la bucurie. Daca ma las dusa de pofte, de dorinte ... e vai de steau mea. Dar, sunt multumita cu ce am. Si am cu ce ma imbraca, ce incalta, am ce manca, sunt sanatoasa, sunt intreaga, am prieteni, am unde dormi. Vreau sa vad partea plina a paharului, vreau sa vad binecuvantarile, vreau sa vad minunile marunte sau mari din viata mea, vreau sa multumesc Domnului pentru toate semnele de dragoste, si pentru razele ce mi se pare ca azi sunt un pic mai putin stralucitoare, si pentru vant si pentru frig si pentru ciori si pentru vrabii si pentru paine si pentru ... tot.
Multumirea aduce bucurie, dar bucuria nu aduce neaparat si multumire.
Bucuria mea vine de la Domnul. Il las sa ma invete sa ma bucur, sa fiu multumitoare, sa ma bucur de legile Lui pentru ca in ele gasesc drumul spre bucurie, sa Il cred pe cuvant.
Recent m-a intrebat cineva cum sunt si i-am raspuns ca-s fericita si mi-a dat un raspuns la care chiar nu ma asteptam: "numai nebunii se cred fericiti." I-am raspuns ca fie ca ma crede, fie ca nu, sunt fericita si poate ca sunt nebuna insa una destul de normala.
Fericirea mea vine de la faptul ca ma incred in Domnul (Psalmul 34:8).

Un comentariu:

vyky spunea...

Bucuraţi-vă, oameni!
Cât mai puteţi cânta, ruga şi cere,
Divinităţii, să va dea mângâiere,
Şi să va ierte de toate,
Câte ştiti c-ati greşit,
Căci bate necazul la uşă,
Şi încă nu credeti că vine,
Al nenorocirii, început de sfârşit.
De care, v-ati temut
Şi, vai! Cât va mai temeti,
Voi fara de Dumnezeu in suflet.
Iata, in curand vine bucuria celor
mantuiti,
Si tu amice, prinde prilejul acestei bucurii si intra in ea.