joi, 29 septembrie 2011

Nicolae Calei - Nu stiam ca-n juru-mi sunt izvoare


Cu vreo saptamana in urma, pe cand studiam ca Ilie a fost trimis la Cherit tot mi-a venit o melodie in gand insa numa ultimele versuri de la prima strofa si nu-mi aminteam melodia ... absolut deloc. L-am intrebat pe Livius Puraci daca stie cum se numea melodia si ... surprize, surprize. Livius il stie si pe autorul versurilor si povestea din spatele acestora. Numele autorului este Nicolae Calei si aveam sa descopar ca pe una fetele lui o stiam din misiunile Charity Cup din Moldova. Ce mica e lumea asta ...
L-am rugat pe autor, Nicolae Calei, sa imi scrie povestea cantecului "Nu stiam ca-n juru-mi sunt izvoare" si aseara mi-a trimis-o ... stie desigur ca va publicata la mine pe blog.
"Intr-o toamna tarzie cand porumbul era copt si bun de cules m-am trezit cu valiza de lemn si chitara tarandu-le dupa mine. Prin unitatea militara, cand nici nu ajunsesem bine am scapat de mandra chica ce o purtam …. Ce-am mai plans dupa ea!!!! Nu-i nimic! M-am consolat pupand inca o data chitara care ma imbratisa cu dragoste scotand minunatele ei sunete sub mangaierea degetelor mele. Mi-am scos din valiza si painea (Biblia), laptele – branza, slanina, rosiile, fructele (caietul de cantari, brosuri ca “Omul de care se foloseste Dumnezeu”, predici, studii biblice). Le-am asezat in compartimentul din dulapul repartizat si … m-am culcat linistit ca doar urma prima zi de armata.
Dupa prima zi, ca in prima zi nu e ca oriunde, ci numai la armata e asa … am venit in dormitor
si … surpriza! In sertarul meu din dulap nu mai era Biblia, caietul de cantari, cartile religioase, chitara nu mai era pe pat unde o lasasem.
Am vrut sa reclam furtul. Comandantul insa m-a linistit si m-a chemat la el in birou.
-Tov-ule unde te trezesti dumneata? Aici e armata romana unde avem Biblia, cantarile si poeziile noastre. Si, dumneata cu facultate cum poti sa crezi in erezii, in cartea aceea numita Biblia? Poti sa declare aici ca parintii tai sunt pocaiti si tu nu ai nici o legatura cu credinta in Dumnezeu?
-Dar eu sunt botezat domnule si cred in Dumnezeu Tatal,Fiul siDuhul Sfant si va rog sa imi dati Biblia inapoi.
-Se confisca impreuna cu toate cartile si caietele pe care le-ai adus aici.
Mi s-a spus ca e ilegal sa le am la mine.
Au trecut zile si nopti … fara chitara, fara Biblie, fara cantari, poezii … Mi-am adus aminte de pasajul din Biblie din Geneza 21:8-21, povestea lui Agar si a fiului sau Ismael ce fusesera izgoniti in pustiu. Un pustiu gol si sterp. Ramasesera fara apa si paine asteptand moartea sa vina. Corbii erau in zare … asteptand sa vina sfarsitul care intarzia. Nu stiam nici eu acolo in armata cum nu stia nici femeia in pustiu ca glasul copilului era auzit de Dumnezeu care pregateste oaza din pustiu.
Intr-o zi ma bate pe umar un frate dinTimisoara unde eu am invatat,un frate care mi-a devenit frate pe tot restul vietii si cel mai bun prieten. El era marginea oazei din pustiu care mi-a dat speranta vietii.
Si … a mai venit o bucurie.M-a chemat comandantul si mi-a dat chitara, care pentru mine si Dan Filip – prietenul meu- insemna clipocitul apei. Apoi,ne furisam la grajduri, prin cotloane, departe, prin unitate. La biserica nu ne dadea voie sa mergem. Acolo cantam nespuse melodii …. Veneau una dupa alta, fara cuvinte …. Era cercetarea Duhului Sfant ….
Intr-o dimineata, la raportul companiei, mi-am reamintit melodia care o cantam cu Dan. Asta era in timp ce se dadea raportul, se verifica tinuta, trebuia sa ai fata barbierita si eu cantam in soapta: “Nu stiam ca-n juru-mi sunt izvoare / Nu stiam de oaza din pustiu.” Acolo in pustiu, gasisem oaza si nu mai muream ….
Am ajuns in sala de clasa, uitasem versurile si i-am zis Domnului despre asta. Atunci, mi-am reamintit toate versurile, de la cap la coada si am putut sa le scriu.
Dupa asta au venit si alte cantari pe care le cantam tot cu Dan Filip, cantari ca “Amintiri avem cu noi totdeauna”.
1. Nu ştiam că-n juru-mi sunt izvoare
    Nu ştiam de oaza din pustiu
    /: Aşteptam să vină corbi din zare
    Aşteptam sfârşitul meu târziu. :/

2. Mi-am plimbat privirea peste dune
    Şi-am văzut pustiul gol şi sterp
    /: Am simţit fiorul morţii-n mine
    Tot mai mult mă apăsa în piept. :/

3. Chinuit de arşiţa toridă
    Copleşit de-al morţii evantai
    /: M-am trezit la vocea Ta cea blândă
    Tocmai Tu, o, tocmai Tu erai. :/

4. N-am ştiut Isuse că din Tine
    Curg izvoare limpezi de cristal
    /: N-am ştiut că setea arsă-n mine
    Numai Tu ai stins-o cu-al Tău val. :/

5. Dacă vrei şi tu, amice dragă
    Focul inimii din piept să-l stingi
    /: El îţi vindecă fiinţa-ntreagă
    Vin’ la El, la pieptu-I drag să plângi. :/
 Multumesc foarte frumos pentru ca v-ati luat timp sa impartasiti cu noi povestea acestei melodii. Imi este jena de mine ca desi am cantat melodia asta de sute de ori, habar nu am avut cine e autorul acestor versuri. Promit sa va mai deranjez si pentru alte povesti si ... sper sa ajung sa va cunosc personal.

12 comentarii:

Otniel spunea...

clipocitul apei...bland sursur in amurg. Multumesc si eu pentru o poveste cu iz de ani '80... intotdeauna povestirile astea ma duc la lacrimi:)...si stiu de ce!

Cella spunea...

Oti trebuie sa recunosc ca rar am vazut atata simplitate, smerenie cred ca e mai bine spus la cineva care a facut (scris) o melodie putin spus cunoscuta.

Otniel spunea...

DA! poate asta e extraordinar in tot ce tine de crestinatatea din acele vremuri...simplitatea si smerenia!

Cella spunea...

Tu stii ca mie imi plac povestile ... abia astept sa il cunosc pe autorul acestor versuri ... si sa mai aud povesti;)

Livius spunea...

Otniel, desi nu este semnificativ, melodia (armata) a fost prin 70. Eu cant de multe ori cantarea, "Amintiri avem cu noi totdeauna, Amintire e clipa traita-n prezent", chiar si acum o fredonez, si imi vin in fata momente de o puritate spirituala ce numai un copil le poate experimenta stand pe bratul Tatalui sau.
Cella, sa-ti dea Domnul sanatate ca ne mai trimiti din cand in cand spre vremurile minunate ale tineretei, atat pamanteste, cat si spiritual.

Cella spunea...

Deja ma provocati sa ii scriu fr Calei sa imi spuna povestea la cealalta melodie ;))
Nu imi zice ceva de dulce daca ii scriu din nou, nu?

elena marin-alexe spunea...

Frumoasa povestirea.Experienta cu Dumnezeu intrece puterea de imaginatie a omului.
Cat despre cantare e una din preferintele mele...
Seara buna draga Cella!

Livius spunea...

Cella, provocati-l sa vina odata la Iasi, poate cu Ema, o sa va bucurati foarte mult cu el. E un om deosebit, si are multe in taistra.

Cella spunea...

Elena,
multumesc foarte frumos;).
vreau sa il provoc pe fr. Calei sa ne mai scoata ceva din "traista".

Cella spunea...

La asta nu m-am gandit insa e o idee ... excelenta.
Am sa ii scriu maine sa vedem daca vrea sa ne mai spuna vreo poveste si ... ceplanuri are ;))

Rodica Botan spunea...

SI NOI AM CINTAT LA pETRILA SI pETROSANI CINTAREA ASTA IN TINERETE...Ce versuri binecuvintate...Ce multe pustiuri au fost udate de izvoarele astea sfinte...

Cella spunea...

Rodica,
cred ca fratele Calei habar nu a avut atunci cate lacrimi vor curge si vor acompania melodia asta ...