Nicolae Calei - Nu stiam ca-n juru-mi sunt izvoare

Cu vreo saptamana in urma, pe cand studiam ca Ilie a fost trimis la Cherit tot mi-a venit o melodie in gand insa numa ultimele versuri de la prima strofa si nu-mi aminteam melodia ... absolut deloc. L-am intrebat pe Livius Puraci daca stie cum se numea melodia si ... surprize, surprize. Livius il stie si pe autorul versurilor si povestea din spatele acestora. Numele autorului este Nicolae Calei si aveam sa descopar ca pe una fetele lui o stiam din misiunile Charity Cup din Moldova. Ce mica e lumea asta ...

L-am rugat pe autor, Nicolae Calei, sa imi scrie povestea cantecului "Nu stiam ca-n juru-mi sunt izvoare" si aseara mi-a trimis-o ... stie desigur ca va publicata la mine pe blog.

"Intr-o toamna tarzie cand porumbul era copt si bun de cules m-am trezit cu valiza de lemn si chitara tarandu-le dupa mine. Prin unitatea militara, cand nici nu ajunsesem bine am scapat de mandra chica ce o purtam …. Ce-am mai plans dupa ea!!!! Nu-i nimic! M-am consolat pupand inca o data chitara care ma imbratisa cu dragoste scotand minunatele ei sunete sub mangaierea degetelor mele. Mi-am scos din valiza si painea (Biblia), laptele – branza, slanina, rosiile, fructele (caietul de cantari, brosuri ca “Omul de care se foloseste Dumnezeu”, predici, studii biblice). Le-am asezat in compartimentul din dulapul repartizat si … m-am culcat linistit ca doar urma prima zi de armata.

Dupa prima zi, ca in prima zi nu e ca oriunde, ci numai la armata e asa … am venit in dormitor

si … surpriza! In sertarul meu din dulap nu mai era Biblia, caietul de cantari, cartile religioase, chitara nu mai era pe pat unde o lasasem.

Am vrut sa reclam furtul. Comandantul insa m-a linistit si m-a chemat la el in birou.

-Tov-ule unde te trezesti dumneata? Aici e armata romana unde avem Biblia, cantarile si poeziile noastre. Si, dumneata cu facultate cum poti sa crezi in erezii, in cartea aceea numita Biblia? Poti sa declare aici ca parintii tai sunt pocaiti si tu nu ai nici o legatura cu credinta in Dumnezeu?

-Dar eu sunt botezat domnule si cred in Dumnezeu Tatal,Fiul siDuhul Sfant si va rog sa imi dati Biblia inapoi.

-Se confisca impreuna cu toate cartile si caietele pe care le-ai adus aici.

Mi s-a spus ca e ilegal sa le am la mine.

Au trecut zile si nopti … fara chitara, fara Biblie, fara cantari, poezii … Mi-am adus aminte de pasajul din Biblie din Geneza 21:8-21, povestea lui Agar si a fiului sau Ismael ce fusesera izgoniti in pustiu. Un pustiu gol si sterp. Ramasesera fara apa si paine asteptand moartea sa vina. Corbii erau in zare … asteptand sa vina sfarsitul care intarzia. Nu stiam nici eu acolo in armata cum nu stia nici femeia in pustiu ca glasul copilului era auzit de Dumnezeu care pregateste oaza din pustiu.

Intr-o zi ma bate pe umar un frate dinTimisoara unde eu am invatat,un frate care mi-a devenit frate pe tot restul vietii si cel mai bun prieten. El era marginea oazei din pustiu care mi-a dat speranta vietii.

Si … a mai venit o bucurie.M-a chemat comandantul si mi-a dat chitara, care pentru mine si Dan Filip – prietenul meu- insemna clipocitul apei. Apoi,ne furisam la grajduri, prin cotloane, departe, prin unitate. La biserica nu ne dadea voie sa mergem. Acolo cantam nespuse melodii …. Veneau una dupa alta, fara cuvinte …. Era cercetarea Duhului Sfant ….

Intr-o dimineata, la raportul companiei, mi-am reamintit melodia care o cantam cu Dan. Asta era in timp ce se dadea raportul, se verifica tinuta, trebuia sa ai fata barbierita si eu cantam in soapta: “Nu stiam ca-n juru-mi sunt izvoare / Nu stiam de oaza din pustiu.” Acolo in pustiu, gasisem oaza si nu mai muream ….

Am ajuns in sala de clasa, uitasem versurile si i-am zis Domnului despre asta. Atunci, mi-am reamintit toate versurile, de la cap la coada si am putut sa le scriu.

Dupa asta au venit si alte cantari pe care le cantam tot cu Dan Filip, cantari ca “Amintiri avem cu noi totdeauna”.

1. Nu ştiam că-n juru-mi sunt izvoare

    Nu ştiam de oaza din pustiu

    /: Aşteptam să vină corbi din zare

    Aşteptam sfârşitul meu târziu. :/

2. Mi-am plimbat privirea peste dune

    Şi-am văzut pustiul gol şi sterp

    /: Am simţit fiorul morţii-n mine

    Tot mai mult mă apăsa în piept. :/

3. Chinuit de arşiţa toridă

    Copleşit de-al morţii evantai

    /: M-am trezit la vocea Ta cea blândă

    Tocmai Tu, o, tocmai Tu erai. :/

4. N-am ştiut Isuse că din Tine

    Curg izvoare limpezi de cristal

    /: N-am ştiut că setea arsă-n mine

    Numai Tu ai stins-o cu-al Tău val. :/

5. Dacă vrei şi tu, amice dragă

    Focul inimii din piept să-l stingi

    /: El îţi vindecă fiinţa-ntreagă

    Vin’ la El, la pieptu-I drag să plângi. :/

 Multumesc foarte frumos pentru ca v-ati luat timp sa impartasiti cu noi povestea acestei melodii. Imi este jena de mine ca desi am cantat melodia asta de sute de ori, habar nu am avut cine e autorul acestor versuri. Promit sa va mai deranjez si pentru alte povesti si ... sper sa ajung sa va cunosc personal.