"Dumnezeu îi zice însă celui rău: „Ce tot înşiri tu orânduirile Mele şi ai pe buze legământul Meu, când tu urăşti mustrarea şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?" Psalmii 50:16-17
Cine stia legile si oranduirile Domnului? Cine invata poporul legile, poruncile, oranduirile Domnului? In mod normal cei din casa (semintia) lui Levi, adica preotii, invatatii, carturarii, scribii, cercetatorii - nu stiu daca se numeau asa atunci, filosofii religiosi.I-as acuza insa prin acuzarea lor, m-as acuza pe mine. Ma regasesc spunand altora despre dragostea Lui Christos si eu traind in aceeasi teama, teroare, spunand despre iertarea plina de har ce o acorda Christos si traind cu vinovatii vechi de ani de zile, cerandu-mi iertare si apoi ridicandu-mi povara pacatelor ca sa merg mai departe, cerand minuni si nici sa nu le astept macar sau daca vin sa le numesc intamplari.
Dar mi-a atras atentia ceva. Inceputul versetului 16 este: "Dumnezeu ii zice celui rau". Haaaah? Cui? Adica daca stiu legea nu sunt buna? Poate buna legalista. Daca stiu poruncile si oranduielile nu sunt considerata buna? Nu, poate doar buna din punct de vedere al cunostintelor insusite ca avocat, profesor, preot, rabin, predicator, mentor, poet, cantaret, dirijor, .... si lista continua.
As parafraza versetele astea: Nu ti-e jena de cata ipocrizie zace in tine? Nu ti-e rusine sa spui una si sa traiesti alta? Nu vezi ca una zici si alta faci? Chiar nu te vezi? Chiar nu vezi ca esti religios / religioasa sau ai o spoiala groasa de religiozitate si ... atata? De ce te dai mare crestin cand te comporti ca unul fara nici o lege si Dumnezeu? Nici nu iti pasa de ceea ce spune Biblia insa tu asta inveti pe altii sa faca.
Aud expresia: "ok, acum sa lasam crestinismul, pocainta deoparte si sa clarificam lucrurile." Adica ce sa dam deoparte? Traim o viata dubla? Una cu o fata de sfintenie si una in care facem ce ne duce capul?
Pavel, celebrul fariseu care dupa ce se intalneste cu Christos pe drumul Damascului devine cel ami cunoscut dintre apostoli, le scrie romanilor in Romani 12:1-2 "vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească din partea voastră! Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită."
Ca sa pot discerne, aplica in viata mea ceea ce stiu teoretic trebuie sa ma las transformata. E cam greu sa te lasi transformat. E drept ca e greu, insa nu e imposibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu