"Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el şi te însoţeşti cu cei ce comit adulter. Dai drumul gurii la rele, limba ta urzeşte înşelăciunea. Vorbeşti împotriva fratelui tău cu care locuieşti şi pe fiul mamei tale arunci vina. " Psalmii 50:18-20
Dar eu nu m-am dus cu nici un hot la furat, nici cu cei ce comit adulteri nu m-am dus ... deci versetul asta nu e pentru mine. Si as rasufla usurata. Insa ... cand vezi pe cineva ca pacaleste, minte pe altcineva si nu spui nimic, nu inseamna ca esti parte tacita la furt? Cand vezi pe cineva "insusindu-si" bunurile altcuiva si nu suni la Politie, nu esti parte, din punct de vedere moral, la furt? Cand de frica pentru siguranta ta, a familiei tale preferi sa iti zici ca nu ai vazut nimic, nu e parte la furt? Eram intr-o seara in oras. In centrul orasului se turna fundatia pentru liniile de tramvai. Opreste o masina cu numere de capitala, coboara din masina un domn tanar, bine facut ... apoi altul, apoi o tinerica ... ajung la linii si din fundatia ce se construia incep sa ia lemne. Nu au luat toate lemnele ... insa ma uitam la oamenii de pe strada, toti se cruceau. Taximetristii le faceau poze insa nici unul nu a sunat la Politie. Tinerii au urcat in masina si au plecat cu o viteza de nepermis nici pe soselele libere.
Eu nu am sunat dar am vazut ... am fost parte tacita la furt. M-am scandalizat cu prietenii mei ... si atat.
Am cunostinte si prieteni care isi traiesc viata asa cum le place. De frica de respingere, de teama de a nu fi catalogata sectanta, ingusta nu le spun nimic? Recent, intr-o discutie cu o tanara domnisoara am intrebat-o de ce accepta sa traiasca asa si mi-a spus ca prefera sa deschida bine ochii. Am intrebat-o: dar statutul care il ai iti place? "Ce vrei sa spui? Ce statut?" Pai, daca nu ii esti logodnica, sotie ce ii esti? Iubita - hai sa fim seriosi? Traiti in aceeasi casa, impartiti aceleasi lucruri fara sa fiti casatoriti. Deci, care iti e statutul? De sotie? "Nu." Atunci? Concubina?
Nu-i place nimanui sa ii se spuna sau sa i se atribuie cuvinte de care fuge. Insa cand nu actionez, nu spun lucrurilor pe nume, nu stau drept cand altii se muleaza dupa situatie inseamna ca sunt partasa la hotii, curvii, adulter, minciuni, nedreptati, barfe.
Teama de a spune lucrurilor pe nume e mare. E teama de a nu fi respins, judecat, clasat, dat deoparte ... vazut/a ca ingust/a, sectant/a, ciudat/a ... Dar, cui vreau eu sa plac?
"Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de desfrâu. Fiecare dintre voi trebuie să ştie să-şi ţină vasul în sfinţenie şi cinste, nu în patimi, ca păgânii, care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Nimeni să nu-l nedreptăţească pe fratele său şi nici să nu profite de el, pentru că Domnul îl va pedepsi pentru toate acestea, aşa cum v-am spus şi v-am avertizat. Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie; de aceea, cel ce respinge aceste porunci nu respinge un om, ci pe Dumnezeu, Cel Care vă dă Duhul Sfânt. " 1 Tesaloniceni 4:3-8
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu