Cum sa tac cand acum durerile sunt mai vagi?
Cum sa nu fiu bucuroasa acum cand vad ca in ziua necazului vii si esti langa mine?
Cum sa nu cant cu toata fiinta mea cand ma stiu fiica Ta?
Cum sa nu radiez cand vad Mana Ta in viata mea?
Cum sa tac in ziua de duminica si sa nu multumesc pentru spectacolul de lumini ce il provoaca rasaritul soarelui?
Cum sa nu multumesc pentru ca il pot vedea?
Cum sa nu multumesc pentru ca pot merge?
Cum sa nu multumesc pentru ca simturile sunt functionale?
Cum sa nu multumesc cand am ce manca?
Cum sa nu multumesc pentru apa.
Cum sa nu multumesc pentru fluturele de noapte ce dimineata in timp ce imi faceam cafeaua a intrat in bucatarie si s-a asezat pe chiuveta ca sa bea apa?
Cum sa nu multumesc pentru ca durerile mele s-au ameliorat si medicamentele si-au facut datoria?
Cum sa nu multumesc pentru prietenii mei care ma iubesc asa cum sunt?
Cum sa nu multumesc pentru pisoii colorati atat de comic care umbla peste tot imitandu-si mama?
Cum sa nu multumesc pentru parintii si bunici mei care m-au invatat despre Tine?
Cum sa nu multumesc Duhului Sfant care zi de zi imi deschide ochii ca sa Te cunosc mai mult, mai adanc?
Cum sa nu multumesc pentru Isus (Mesia, Christos, Yahwe) care a lasat cerul si a venit pe pamant ca sa ne spuna despre dragostea Tatalui pentru noi pamantenii?
Cum sa nu Iti multumesc Tata pentru ca prin Christos ma vezi fiica Ta?
Cum sa nu Iti multumesc pentru cei din biserica mea cu care ma cresti, cizelezi, modelezi, iubesti?
Cum sa nu Iti multumesc pentru fiecare binecuvantare pe care o vad sau nu?
Cum sa nu Iti multumesc pentru minunile din viata mea?
Cum sa nu Iti multumesc pentru indemnul de a lua una din zile si sa fac din ea o zi de multumire?
Cum sa nu iti multumesc pentru familia mea mare si provocatoare?
Cum sa nu iti multumesc pentru durere cand vad ca e senzorul cel mai sensibil care imi face inima sa se goleasca de prostii ca sa se apropie de Tine?
Cum sa nu iti multumesc pentru cei care se roaga pentru mine?
Cum sa nu iti multumesc pentru cei care ma iubesc si carora le pasa de mine?
Cum sa nu iti multumesc pentru placerea de a savura o cafea in fiecare dimineata?
Cum sa nu iti multumesc pentru abilitatea de a asorta culorile hainelor mele ca sa nu apar ca o paiata intre oameni?
Cum sa nu iti multumesc ca am dinti pe care sa ii spal si intretin?
Cum sa nu iti multumesc pentru urechile mele sensibile?
Cum sa nu iti multumesc pentru modul cum ai legat legaturile in corpul meu incat atunci cand una din ele sufera,celelalte pornesc alarma durerii?
Cum sa nu iti multumesc pentru ca mi-ai dat minte?
Cum sa nu iti multumesc pentru ca mi-ai dat credinta?
Cum sa nu iti multumesc pentru ca fara Tine nu ar exista nimic?
Cum sa nu iti multumesc pentru fructele aromate cu care sa imi provoc papilele gustative la extaz?
Cum sa nu iti multumesc pentru legumele ce au crescutdin acel firav fir de planta?
Cum sa nu iti multumesc pentru ca aduci bucurie in viata mea?
Cum sa nu iti multumesc pentru ca iei ranile mele, le cureti, desfaci cicatricile ca sa scoti ce incerceu sa ascund si sa vindeci ranile care nu ma lasa sa merg acolo unde vrei Tu?
Cum sa nu iti multumesc pentru ca in tot acest proces de vindecare nu ma lasi singura, ci esti cu mine si cand nu Te simt, aud, vad?
Cum sa nu Te iubesc cand inima mea jubileaza stiindu-se la adapost langa Tine?
3 comentarii:
Chiar asa! Cum oare reusim sa nu explodam de o bucurie uluitoare?
Cum sa nu iti multumesc pentruca mi-ai pregatit si ziua trecerii mele in eternitate şi voi vedea pururi Faţa Ta!
Oooo, da !!!
Trimiteți un comentariu