joi, 10 mai 2012

ascultare in lumina

"19. Dacă vă vor zice să întrebaţi pe cei ce cheamă duhurile morţilor şi pe descântători, pe cei care şoptesc şi bolborosesc, să răspundeţi: «Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? De ce să întrebe pe cei morţi şi nu pe cei vii?
20 La învăţătură şi la mărturie!» Dacă ei nu vor vorbi aşa, nu vor vedea lumina zorilor.
21 Necăjiţi şi flămânzi vor pribegi prin ţară, iar când le va fi foame se vor mânia şi, uitându-se în sus, vor blestema pe regele lor şi pe Dumnezeul lor.
22 Apoi se vor uita spre pământ şi vor vedea numai necaz, întuneric şi negură înspăimântătoare şi vor fi izgoniţi în întuneric." Isaia 8:19-22

"1 Totuşi nu va mai fi întuneric peste cei ce au fost în necaz. După cum în trecut El a făcut de ruşine ţinutul lui Zabulon şi ţinutul lui Neftali, tot aşa, în viitor, El va acoperi de glorie Galileea neamurilor, înspre mare, dincolo de Iordan!

2 Poporul care umbla în întuneric a văzut o mare lumină! Peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii a strălucit o lumină! 

3 Tu ai înmulţit neamul şi ai făcut să-i crească bucuria. Ei se bucură înaintea Ta cum se bucură nişte oameni de seceriş şi cum se bucură cei care împart o pradă. 4 Fiindcă jugul ce-i apăsa, drugul de pe umerii lor şi toiagul asupritorului lor, le-ai zdrobit Tu ca în ziua înfrângerii lui Midian. 5 Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină tăvălită în sânge va fi arsă, va deveni hrană pentru foc." Isaia 9:1-5 

Lumina, intuneric, necaz, foame, blesteme, negura inspaimantatoare, descantece, cei ce cheama duhurile mortilor, razboi, robie ... cam asa se caracterizeaza starea de spirit a poporului. Nu voiau sa se inchine Domnului, nu aveau incredere in El, nu aveau incredere in Isaia - profetul Domnului. Nu le pasa ca Isaia si cei doi fii ai sai sunt semne, prevestiri in tara. Iaca! Mai puteau ei ...

Dar, despre ce lumina vorbeste aici Isaia? Adica nu vor mai vedea zorile? Vor orbi? Soarele nu va mai rasari? Daca ma uit mai de aproape ... vad ca profetia merge mai departe, deci soarele isi va urma cursul normal, firesc. Deci nu e vorba de lumina soarelui ci de lumina ca si intelegere a lucrurilor din punctul de vedere al Lui Dumnezeu. In momentul in care decizi sa crezi ce spune El, sa asculti de Cuvantul Sau, de aplici in viata ta legile Lui atunci El iti lumineaza legea, cuvantul, te ajuta sa intelegi mai mult decat puteai inainte. Lumina este Yeshua Ha Maschiach, Isus Christos. Da, e vorba de vremea lui Isaia insa Duhul Domnului sau Duhul Sfant,  Ruach Ha-Kodesh era Cel care lumina pe cei ce se incredeau in Domnul. Era la lucru. E partea a trinitatii din vesnicie, in vesnicie.

Tinutul de nord a fost cel mai afectat de invazia asiriana, a fost primul inrobit asa cum spusese profetia. Insa Domnul are pentru ei o profetie cu implinire in Mesia, Yeshua, Isus. Se va naste in Galileea si va lucra, trai, invata in zona Galileei. Acolo va veni Lumina Lumii. Erau in intuneric, in robia grea a asirienilor, in robia necredintei insa acolo este poporul care a vazut o mare lumina.

Daca imi amintesc de lupta lui Ghedeon cu Madianul descrisa in Judecatori 7, pot sa vad cum Domnul salveaza poporul Israel din robia madianita cu o mana de oameni. O salvare miraculoasa. La fel e si aici. Domnul e Cel care zdrobeste jugul in care erau prinsi cei din popor, la fel face cu drugii de pe umerii lor si cu toiagul care numai la mangaiere nu era folosit. Miraculos, supraomenesc ... vine salvarea. Victoria ii apartine Domnului. Victoria este pentru poporul sau care isi pune pe foc hainele murdare folosite in razboi, papucii cu care a marsaluit ... nu mai au nevoie de acele haine, de acei papuci. Acum sunt liberi, acum Lumina e in ei, acum o vad, acum cred, acum se bucura. Nu e o bucurie data de cine stie ce ... e bucuria Domnului peste ei.

Mai mult de atat, in robie au fost ucisi pe capete ... poporul se imputina si sa nu uit ca o profetie i-a fost data lui Avraam, proorocie ce priveste poporul Israel. Acum e liber, acum se inmulteste in libertate, in bucurie, o bucurie ce creste si nu stagneaza, e o bucurie ce nu vine din ei ci le e data de Domnul.

Conditiile din tara noastra, acum, nu sunt foarte departe de ceea ce era atunci. Mare zarva la guvernare, nesiguranta, vrajitorie de la cei mici pana la cei mari, prostitutie, betie, curvie, inchinare la idoli cat incape (da, avem si noi in ziua de azi idoli ca o recunoastem sau nu), necredinta, crime de ti se face parul maciuca, am devenit campioni la avorturi ... Si, unde cauta poporul indrumare? La Mama Omida sau Vrajitoarea nu stiu care? Asteapta noaptea de Sanziene sau ... Sfantul Andrei? Poporul nu citeste Scriptura pentru ca li se spune ca vor fi blestemati, se vor rataci, li se va spala creierul. Si ... iti ies ochii din orbite cand vezi ca ei chiar cred asta.

Ni se inoculeaza ideea sa fim toleranti, sa ii acceptam pe ceilalti asa cum sunt, cu credintele lor, cu obiceiurile lor, cu tabieturile si preferintele lor sexuale, religioase sau mai stiu eu de care.
Avem libertatea de a alege ce e bine si ce e rau.
Avem libertatea de a decide asupra propriului nostru trup.
Avem libertatea sa facem ce vrem.
Avem libertatea sa fim nesimtiti, infideli, curvari,, betivi, .... ne scuzam ca asa sunt balcanicii cu sange fierbinte si din cauza asta actionam cum actionam.

Nu vreau sa fiu toleranta. Nu accept prostia, nesimtitrea, orice pentru ca avem dreptul de a ne inventa scuze de doi bani. Toata ziua aud plangeri ca e greu in tara asta, ca se fura, se face si se drege insa nu vad oameni care sa decida sa asculte de Domnul in tot ceea ce spune El. Ooooh, nu ... doar nu s-or scantit la cap.

Vrem schimbare insa fara sa se schimbe nimic in noi si unde traim. Caragiale ar rade de noi de s-ar prapadi.
Ma uit la ce scrie Isaia si vad ca era o ramasita ce a ramas credincioasa in Iuda. Pentru acea ramasita de oameni, Domnul nu distruge tot poporul si le face promisiuni si le da profetii. Acei ce decisesera sa creada in Domnul, sa nu fie toleranti la idolatrie si la ceea ce faceau cei din popor nu erau bine vazuti, erau de rasul lumii insa pe placul Domnului.

Cui ii plac? Cui vreau sa ii fiu pe plac? Ma stradui sa fiu pe plac celor de langa mine, sa ma placa oamenii, sa nu supar pe X sau Y, sa nu cumva sa lezez cu ceva pe nimeni, absolut nimeni .... Dar nici macar nu ma intreb: nu cumva Il supar pe Domnul? Vad ceva? Nu cumva umblu intr-o bezna de taiat cu sabia si cred ca ma orbeste soarele? E bucuria Domnului in mine? Daca nu e ... atunci e vremea sa ma intreb pe ce coclauri sunt.
Am decis si redecid sa ascult.
Asta ii place Domnului: ascultarea.

Niciun comentariu: