marți, 15 mai 2012

Scufita Rosie ... comico - tragic

"De ce Scufiţa Roşie ?
Din start, ne dăm seama că este vorba despre o minoră de care copiii, în răutatea lor, şi-au bătut joc cu această poreclă, probabil din cauza unei căciuliţe roşii croşetate de mămica ei, pe care fetiţa o poartă des din cauza unei sensibilităţi fizice la frig în regiunea craniului.

Aşadar avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de societatea din jurul ei.

Scufiţa merge zi de zi cu coşuleţul cu mâncare la bunicuţa care locuieşte în pădure. Nici o bunică normală nu locuieşte în pădure. Singura explicaţie este că această bunică a primit în urma retrocedărilor câteva hectare de teren împădurit. Este ştiut că ţăranii nu se gândesc mult până să taie pădurea, mai ales înainte de venirea iernii.

Aşadar, această bunică este o scorpie zgârcită care şi-a făcut casa în pădure (oare nu tot din lemn tăiat fără aprobare de la Ocolul Silvic?) şi stă acolo ca să-şi păzească avutul.

Teoria că este vorba de o babă ticaloasă se verifică prin faptul că în loc să plătească un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinţă neajutorată şi bolnavă) să facă zilnic naveta din oraş în pădure, fără să-i pese de pericolele la care o expune pe biata fată.

Scufiţa Roşie se întâlneşte cu lupul care o descoase în privinţa drumului ei. Deja intrăm într-o zonă a fanteziei bolnave. Unu la mână că în România lupi nu prea mai sunt, doi la mână că se feresc de om ca de “cel rău”, iar trei la mână, nu vorbesc şi chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau unde e cea mai apropiată stână.

Singura explicaţie este că Scufiţa Roşie s-a uitat atât de mult la Animal Planet încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate înţelege scheunăturile.

Lupul o ia înaintea Scufiţei, care se opreşte la cules de flori, îşi preface vocea, intra la bunică şi o înghite. Nu mai stăm să analizăm faptul că în pădure nu prea sunt flori. Dar trebuie spus că e dăunator să înveţi copiii că e corect ca atunci când ai o treabă de făcut, să te opreşti la cules flori fără să ştii dacă nu-s cumva specii protejate şi în consecinţă, pe cale de dispariţie.

Lupul în schimb pare un personaj menit să fie bătaia de joc a creatorilor de basme. Lupul este un individ mânat de dorinţa perpetuă de a năvăli în casele oamenilor. Foloseşte toate tertipurile: imită voci şi dacă nu-i iese, vădit frustrat, face casa praf.

Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual.

Bunica muşcă momeala şi-i dă drumul. Iată cum este prezentată imaginea unei persoane în vârstă: o senilă care nu ştie să facă deosebirea între un urlet de lup şi glasul propriei nepoate. Cu această imagine vor rămâne copiii noştri.

Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se aşează în pat unde îl găseşte Scufiţa Roşie. O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea. Lupul fiind îmbrăcat în hainele bunicii, induce în mintea copilului sensul noţiunii de travestit, putându-i afecta grav viitoarea orientare sexuală.

Ce fel de minte bolnavă poate spune la copii aşa porcării?

Apare vânătorul care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufiţa Roşie şi bunica. Ce caută vânătorul în casa bunicii? Înseamnă că nu e prima dată. Un vânător tânăr şi o femeie bătrână, singuri în mijlocul pădurii. Şi ne mai mirăm că “Ştirile de la ora 5″ abundă în relatări despre violuri săvârşite asupra unor bătrâne?

Dintr-un studiu publicat de Ministerul de Interne aflam că toţi aceşti infractori au citit în copilărie Scufiţa Roşie şi iată consecinţele: ani grei de puşcărie! Apoi ce căuta la vânătoare de lupi pe proprietate privată?

Finalul poveştii este sinistru: lupul zbătându-se în ghearele morţii ”eliberează” cele două femei. Adică, avem oroarea să asistăm la apariţia a două făpturi parţial digerate care se pare că nu au murit, ci cu nonşalanţă îşi reiau firul vieţii. Mai rău ca în filmele horror! Şi ne mai întrebăm de ce există copii dereglaţi din toate punctele de vedere.

Asemenea închipuiri ale unei minţi bolnave se “servesc” copiilor între 2 şi 7 ani! Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: “Albă ca Zăpada” – auzi albă, imaculată şi ea trăieşte sub acelaşi acoperiş nu cu unul, ci cu 7 bărbaţi!

Ruşine! Ruşine! Ruşine!

Făcând abstracţie de micile momente comice, avem de toate în basm: travestiţi, corupere de minori, oameni parţial digeraţi…şi aş prefera să mă opresc aici. Iată câte se ascund în spatele unui basm aparent inofensiv, destinat copiilor!
Şi totuşi, au fost vremuri în care nu ne gândeam la toate astea…"
Nu am scris-o eu ci am preluat-o,

6 comentarii:

Kostinush spunea...

Chiar nu stiu ce sa fac sa rad sau sa plang ...in ce lume traim ..sincer eu nici acum la anii mei nu as fi putut gandi in felul acesta ...E grotesc ..unde este copilaria?,inocenta? Grotesc ..minti bolnave ..ce sa mai spun boala mileniului ....boala mentala care vine dintr-o alta neamplinire. Sincer Cella am ramas socata,fara cuvinte!

cella profiri spunea...

Kos,
dupa fiecare poveste se ascund frustrari, remuscari, resentimente ... idei, filososii.
Important e sa le depistam si sa avem grija cum ii educam pe copiii ...
Ia gandeste-te si la Miorita ...

artzar spunea...

Cu astfel de basme inca in vigoare astazi e mare lucru ca nu primim amenzi de la Agentiile de protectie a mediului, copilului, animalelor, etc.
Ce-ar fi scris Creanga de era postmodern?
prin 2008 mentionam si eu
http://blog.punctul.com/2008/09/27/capra-cu-trei-nurori/

cella profiri spunea...

Nu cred ca vreau sa citesc ce ar scrie un Creanga postmodern ... crede-ma!

artzar spunea...

la fel cum nici eu nu vreau sa ma gandesc ce-ar scrie unii blogari crestini de-ar fi fost-n timpul lui Creanga...

cella profiri spunea...

Daca ne luam dupa istoria stiuta de noi, pe acea vreme nu prea aveau acces multi la cultura ... desi nu se prea indeletniceau cu cetitul si scrisul ci cu altele:D