Mi-a atras atentia un clip de la Passion for Truth Testimonises unde o femeie impreuna cu sotul ei vin sa isi reinnoiasca legamantul in fata Domnului, a Lui Isus. Insa inainte de asta ea vrea sa declare vindecarea ce a facut-a Isus in viata ei.
Povesteste ca s-a logodit in anii de colegiul, una traita "modern" si pentru ca a realizat cu ce fel de om se logodise a rupt logodna. Insa aceasta ruptura aduce dupa ea nefericire, neputinta de a iubi, implicarea in relatii instabile. Ea povesteste mai in detaliu ce era in interiorul ei ... si in ziua filmarii reinnoiri legamintelor lor a vrut sa spuna public cu ce s-a luptat si cine e Cel care poate rupe legaturile care ne tin legati, care nu ne lasa sa iubim, sa ne bucuram ....
Imi place sa studiez oamenii si cand vad pe cineva care parca tocmai a "savurat" o portie de pelin, nu pot sa nu ma intreb: ce poveste se ascunde dincolo de aparente? Daca ma afecteaza amaraciunea lor ... de regula dureaza mai greu pana imi pun intrebarea asta. Mai mult de atat, multi dintrei ei sunt in bisericile unde participam si noi ... Nu pot sa nu ma intreb: cat din Isus locuieste in ei?
Nu imi e usor sa iert, e un proces greu si dureros pentru ca sunt orgolioasa ... sunt oameni pe care trebuie sa ii iert de cate ori ii vad, de cate ori durerea revine ca un tsunami naucindu-ma. Dar, am decis sa Il las pe Isus sa ma vindece, sa imi fie El Domn si Mantuitor. Am inteles ca El e Cel ce aduce vindecare, Cel ce imi da puterea sa iert, sa uit, sa las trecutul sa fie trecut.
Vreau sa fug de cei nemultumitori, de cei "vesnic" nemultumiti, de cei ce parca au semanat in gradina numai pelin si asta mananca dimineata, la pranz si seara iar la desert prajituri de anghinare. Insa nu numai nemultumirea face ravagii ci si nefericirea, neputinta de a iubi, necredinta.
Am realizat ca credinta poate fi teoretica si practica. Daca doar acumulez teorie sunt un om religios si atat. Pot fi doxa de informatii, pot fi considerata credincioasa fanatica insa ... sunt doar plina ochi de teorie. Cand Il las pe Isus sa locuiasca in mine am doua alternative: sa il incui intr-o particica din viata mea, una mai fericita si sa nu ii mai dau voie in celelalte sau ... sa Il las sa fie Domn in viata mea. Adica sa vada ranile, trecutul, amaraciunea, nefericirea, neputinta de a ierta, iubi, uita, neincrederea in mine si in altii, .... si sa aduca vindecarea in viata mea. Asta nu se face asa hocus-pocus. Incepe un proces dureros. Fiecare rana parca e redeschisa si asta doare amarnic ... insa ca sa aduca vindecarea trebuie sa scoata infectia de acolo, sa o curete, sa puna dezinfectant, sa coase rana, sa o panseze .... Cicatricea va ramane, amintirea despre ea ma va insoti insa infectia nu va mai fi acolo, durerea se va estompa si ceea ce a durut teribil in Mana Domnului se poate transforma in binecuvantare.
Daca viata imi e cum e imi e cred ca trebuie sa revad cine cred eu ca Isus si cat Il las sa fie Domn, Mantuitor, Vindecator, Lumina, Adevar, Cale, Dumnezeu in viata mea. El nu ma va vindeca fortat. Nu e un drog cu efect pe termen scurt si cu consecinte pe termen lung. El este o Persoana. El e viu! El e Viata. De ce nu las Viata sa scoata moartea din mine? De ce nu vreau sa imi reinnoiesc legamantul cu El?
"Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară." Matei 11: 28-30
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu