sâmbătă, 5 mai 2012

intuneric si lumina

11 DOMNUL mi-a vorbit în timp ce mâna Sa puternică era asupra mea şi m-a avertizat să nu umblu pe calea acestui popor. El a zis: 16 „Leagă această mărturie, şi pecetluieşte această învăţătură între ucenicii Mei! 

17 Voi nădăjdui în DOMNUL, Care Îşi ascunde faţa de casa lui Iacov, şi îmi voi pune încrederea în El!
18 Iată-mă, eu şi copiii pe care mi i-a dat DOMNUL! Suntem semne şi prevestiri în Israel de la DOMNUL Oştirilor, Care locuieşte pe muntele Sion. 

19 Dacă vă vor zice să întrebaţi pe cei ce cheamă duhurile morţilor şi pe descântători, pe cei care şoptesc şi bolborosesc, să răspundeţi: «Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? De ce să întrebe pe cei morţi şi nu pe cei vii? 20 La învăţătură şi la mărturie!» Dacă ei nu vor vorbi aşa, nu vor vedea lumina zorilor.
21 Necăjiţi şi flămânzi vor pribegi prin ţară, iar când le va fi foame se vor mânia şi, uitându-se în sus, vor blestema pe regele lor şi pe Dumnezeul lor. 22 Apoi se vor uita spre pământ şi vor vedea numai necaz, întuneric şi negură înspăimântătoare şi vor fi izgoniţi în întuneric. Isaia 8:11, 16-22

Lui Isaia i s-a spus sa scrie un semn mare, sa il fixeze undeva in cetate in asa fel incat sa fie vazut de toata lumea, sa fie scris citet ca sa il poata citi trecatorii de acolo. Insa detaliile despre semnul scris, despre ceea ce i-a spus Domnul le-a scris pe un pergament, un sul care devine o marturie. Isaia merge si vorbeste celor din cetate despre ceea ce spune Domnul insa ... ca si cum ar vorbi cu peretii. Nici nu-l cred si oricat s-ar strofoca ... nu il inteleg. Parca vorbea pasareste ... Ei aveau deja planurile lor si apoi nu Il recunosteau pe Yahwe ca si Domn al lor, inima lor nu era intreaga a Domnului. Cum sa priceapa ce le zice Isaia?

Isi ia sulul, marturia si o leaga, apoi pune pecetea peste el. Toate astea le face in vazul celor ce credeau in Domnul. Era o ramasita in cetate ce se inchina Domnului, care isi pusesera nadejdea in El, care nu se inchinau idolilor si nu isi pervertisera mintea, inima si sufletul. Aceia erau ucenicii Lui.

Isaia acum face un fel de marturisire de credinta inaintea poporului. Ca si Iosua altadata, spune ce va face el in ciuda circumstantelor politice, sociale, economice, religioase ale vremii pe care le traiau. "Voi nădăjdui în DOMNUL, Care Îşi ascunde faţa de casa lui Iacov, şi îmi voi pune încrederea în El! 18 Iată-mă, eu şi copiii pe care mi i-a dat DOMNUL! Suntem semne şi prevestiri în Israel de la DOMNUL Oştirilor, Care locuieşte pe muntele Sion. "

Isaia = Salvarea este la Domnul
Shear Jashub = O ramasita se va intoarce
Maher - Shalal - Hash - Baz = Grabeste-te sa jefuiesti, arunca-te asupra prazii

Trei nume pline de semnificatie! Trei oameni, tatal si fii sai care nu sunt simpli oameni, sunt semne si prevestiri pentru Iuda. Daca m-as intalni cu Isaia, imediat m-as gandi: Salvarea este la Domnul. Insa daca ar veni cel mic si as fi in contextul lor istoric, mi-as aminti ca Domnul a spus ca Asiria va veni si ne va cuceri insa ... m-as uita si la baiatul cel mare si sufletul mi s-ar umple de speranta pentru ca orice s-ar intampla, oricum ar fi, o ramasita se va intoarc. Oricat de grea ar fi robia, durerea, necazul ... o ramasita va scapa.

Poporul si conducatorii aleg sa nu se inchine Domnului si au intre ei persoane pe care Domnul le poruncise sa le ucida, vrajitori, oameni ce cheama duhurile mortilor. Nu voiau sa stie ce le spune Domnul. Nu aveau incredere in El insa in ceea ce le spuneau mortii le era speranta. Nu conta ca Isaia era viu, ca vedeau schimbari drastice, dramatice in viata lui .... nu conta asta. Mintea le era incetosata din cauza necredintei.

Domnul prin Isaia ii invita " La învăţătură (lege) şi la mărturie!". Lege inseamna invatatura. Sunt chemati sa citeasca invataturile Domnului Dumnezeului lor. Sunt invitati sa vada marturiile Domnului. Ei erau poporul din Iuda, urmasii lui Avraam, Isaac si Iacov. Poporul pe care Dumnezeul L-a ales, popor despre care spune ca e al Lui. Numai ca ei aleg sa nu asculte ....

"12 Isus le-a vorbit din nou: – Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii. " Ioan 8:12 Atata vreme cat stai in ascultare de Dumnezeu ai lumina, vezi si intelegi ceea ce spune El, poti conexa informatia cu realitatea. Daca nu crezi in El, decizi sa ignori ceea ce El face, umbli in intuneric desi poti sa te duci cat mai aproape de soare, sa ai cat mai multa lumina naturala. 

Lumina e El. Cand intra in viata mea aduce Lumina pentru ca El este Lumina. Si ... daca "lucrurile fac sens" e pentru ca Il las sa creasca, sa lumineze in viata mea, sa scoata intunericul din mine. 

Daca decizi sa nu crezi, nu Il alegi ca Domn si Mantuitor in viata ta inseamna ca alegi sa umbli in intuneric si consecintele vin in urma alegerii facute: "21 Necăjiţi şi flămânzi vor pribegi prin ţară, iar când le va fi foame se vor mânia şi, uitându-se în sus, vor blestema pe regele lor şi pe Dumnezeul lor. 22 Apoi se vor uita spre pământ şi vor vedea numai necaz, întuneric şi negură înspăimântătoare şi vor fi izgoniţi în întuneric."

Vor da vina pe Dumnezeu ca nu ii scapa, ca nu se tine de promisiuni, vor inventa tot felul de explicatii pentru orice, oricine, oricand, oriunde. Pavel explica mai bine asta in Romani 1:21-32 "deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat.
22 Pretinzând că sunt înţelepţi, au înnebunit 23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine făcută după asemănarea omului muritor, a păsărilor, a patrupedelor şi a animalelor mici. 24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, ca săurmeze poftele inimilor lor, dezonorându-şi astfel trupurile între ei.
25 Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună şi s-au închinat şi au slujit creaţiei în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci, amin!
26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat pradă viciilor ruşinoase, căci femeile lor au schimbat relaţiile intime naturale cu unele care sunt contrare naturii; 27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit relaţiile intime naturale cu femeile şi s-au aprins de poftă unii pentru alţii, săvârşind lucruri scârboase unii cu alţii şi primind astfel în ei înşişi răsplata pe care o meritau pentru rătăcirea lor.
28 Pentru că n-au socotit că merită să-L aibă pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte, ca să facă lucruri pe care n-ar trebui să le facă.
29 Sunt plini de orice fel de nedreptate, de nelegiuire, de lăcomie, de răutate; sunt plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie, sunt duşmănoşi, şoptitori, 30 bârfitori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31 necugetaţi, nu-şi ţin promisiunile, sunt fără afecţiune, nemiloşi. 32 Şi, deşi cunosc hotărârea lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi şi încuviinţează pe cei ce le înfăptuiesc."

Niciun comentariu: