aripile Sale vor acoperi

5 DOMNUL mi-a vorbit din nou astfel:
6 „Pentru că poporul acesta a refuzat apele din Şiloah care curg lin, şi s-a bucurat de Reţin şi de fiul lui Remalia,
7 de aceea Stăpânul va ridica împotriva ta apele mari şi puternice ale râului, adică pe împăratul Asiriei şi toată gloria sa. El se va ridica deasupra albiei şi se va revărsa peste maluri! 8 Va năvăli în Iuda ca un puhoi şi, curgând peste, le va ajunge până la gât! Aripile sale întinse vor acoperi întinderea ţării tale, Emanuele!“

9 „Faceţi rău, popoare, cât voiţi, căci tot veţi fi zdrobite! Luaţi aminte voi, toate ţările îndepărtate! Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobite! Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobite! 10 Oricâte planuri veţi face, neîmplinite vor rămâne! Orice strategie veţi avea, fără valoare va fi, pentru că Dumnezeu este cu noi!“

Şiloah era raul care administra rezerva de apa a Ierusalimului, izvoraste din sud-vestul lui Ophel si venea printr-o conducta din lemn de lamaie pe o distanta de 1750 picioare = 533,4 metri. Se spune despre aceasta apa ca nu se aude curgand si este asemanata cu uleiul care curge fara sa faca zgomot. Nu era un rau mare, impresionant insa era suficient pentru aprovizionarea cu apa a cetatii. Numai ca locuitorii ei erau mai impresionati de Tigru si Eufrat - raurile Asiriei, de latimea si lungimea acestora. Nu s-au gandit ca acestea pot provoca dezastre, calamitati ...  

Asiria va veni ca un puhoi de ape inundand peste albii si maluri. Va inunda Siria si Israel insa in Iuda nivelul apei va fi mai scazut ... Cei din Iuda nu vor fi "inecati" de asirieni. Pentru ei Domnul are un plan si nu va ingadui ca asirienii sa se laude ca dumnezeii lor sunt mai puternici decat Yahwe, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov.

Tara Lui Emanuel nu va fi zdobita oricat de multe planuri de razboi ar face alte popoare, oricat si-ar instrui soldatii, oricat de mult ar cunoaste zona. E poporul Sau. Are un plan cu El si nimeni nu il va smulge din mana Sa.

Am cele necesare. Nu e mult, impresionant, luxos, de luat ochii insa nu mor. Dar ma vad ca si poporul din Iuda al vremii lui Isaia. Ma uit in "curtea" altora si ma las impresionata de ceea ce au si ... nu ma mai multumeste ce am. Mai mult de atat, gasesc tot felul de cusururi la ce am si nu mai dau nici o valoare bunurilor ce mi le da Domnul in viata mea. Ma focalizez pe ce e impresionant, mare, puternic la altii ... nu mai conteaza cine le sunt dumnezeii, care le sunt metodele prin care au obtinut ce au ... imi doresc sa am si eu ce au ei ... sa fiu si eu ca ei.

Apoi ma trezesc in mijlocul unui necaz, dureri, probleme sau tesatura de probleme si cred ca ma inec, nu mai am scapare ... ma simt de parca toti asirienii mi-ar navali pe cap si uit a cui sunt si cine imi e Dumnezeu. Nu uit teoretic insa practic ... Il marginesc in putere. Nu mai cred ca El mai poate face ceva cu mine, in mine si pentru mine. Intru intr-un soi de apatie ... 

Dar Isaia imi reaminteste azi ca Cel caruia Ii apartin nu ma va lasa sa ma inec, nu va lasa "apele" sa treaca de gatul meu .... voi trece prin ele insa ele nu ma vor acoperi. Si chiar daca fizic voi fi biruita de boala, sufletul meu va pleaca ACASA. 

Ce ma intereseaza mai mult? 

Ce impresioneaza? 

Ce imi ia ochii? 

Ce sclipeste?

Siguranta materiala nu imi asigura siguranta sufletului.