"17 Iată, îi voi stârni împotriva lor pe mezi, cărora nu le va păsa de argint şi nu-şi vor găsi plăcerea în aur.
18 Arcurile lor îi vor străpunge pe cei tineri; de prunci nu vor avea milă, iar copiii nu vor găsi îndurare în ochii lor.
19 Iar Babilonul, gloria imperiilor, splendoarea şi mândria caldeenilor, va arăta ca Sodoma şi Gomora în vremea când le-a distrus Dumnezeu.
20 Nu va mai fi locuit niciodată, nu va mai fi nimeni în el pentru tot restul generaţiilor. Nici un arab nu-şi va întinde cortul acolo şi nici un păstor nu-şi va odihni turma în acel loc.
21 Ci animalele deşertului vor sta acolo: şacalii îi vor umple casele, struţii vor locui acolo, iar ţapii sălbatici vor zburda în acel loc.
22 Hienele vor urla în palatele sale, iar şacalii – în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape şi zilele nu-i vor fi prelungite." Isaia 13:17-22
18 Arcurile lor îi vor străpunge pe cei tineri; de prunci nu vor avea milă, iar copiii nu vor găsi îndurare în ochii lor.
19 Iar Babilonul, gloria imperiilor, splendoarea şi mândria caldeenilor, va arăta ca Sodoma şi Gomora în vremea când le-a distrus Dumnezeu.
20 Nu va mai fi locuit niciodată, nu va mai fi nimeni în el pentru tot restul generaţiilor. Nici un arab nu-şi va întinde cortul acolo şi nici un păstor nu-şi va odihni turma în acel loc.
21 Ci animalele deşertului vor sta acolo: şacalii îi vor umple casele, struţii vor locui acolo, iar ţapii sălbatici vor zburda în acel loc.
22 Hienele vor urla în palatele sale, iar şacalii – în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape şi zilele nu-i vor fi prelungite." Isaia 13:17-22
Isaia spune o profetie despre un imperiu ce inca nu are nici o importanta, ii prezice insa si caderea. Cand spune si scrie cuvintele de mai sus erau in coasta si in prag de plecare in robia asiriana. Nici vorba de gradinile Babilonului, nici vorba de paradisul creat in el, nici vorba de maretie a faima a marelui Babilon, renascut din Babel.
E o profetie cu gust amar, mult sange, crime, oroare, manie, pacat, pacat, pacat. Acesta din urma umple paharul rabdarii Lui Dumnezeu si lasa in urma silnicie, pustiu, amintiri greu de purtat, de neamintit ... paragina, nici urma de picior de om ci doar domnia animalelor salbatice la auzul si vederea carora sa ti se faca parul maciuca.
Cand Dumnezeu este respins dintr-un loc, rugat sa plece, sa lase oamenii in pace, El ii asculta. E inca acolo, nu are cum sa nu fie acolo insa ii lasa pe oameni in alegerile lor, in voia mintii, dorintelor lor. Rezultatul? Greu de descris, suportat, imaginat ....
