vineri, 20 iulie 2012

ce ramane cand gloria dispare?

1 Trimiteţi miei drept tribut conducătorului ţării, din Sela, pe drumul pustiei, la muntele fiicei Sionului. 2 Ca nişte păsări alungate, izgonite din cuib, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.

3 «Dă-ne un sfat! Hotărăşte ceva! Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei şi prefă-o în noapte! Ascunde-i pe cei izgoniţi şi nu-i trăda pe fugari! 4 Primeşte-i pe cei izgoniţi ai Moabului să locuiască cu tine! Fii un refugiu pentru ei în faţa nimicitorului!» Când asupritorul va înceta, când nimicirea va lua sfârşit şi prădătorul va lăsa ţara în pace, 5 atunci, prin îndurare, va fi întemeiat un tron pe care va domni cu credincioşie cineva din casa lui David, un judecător care caută să judece drept şi este plin de râvnă pentru dreptate. 

6 Am auzit de mândria Moabului – cât este el de mândru! – de fala sa, de trufia şi de aroganţa sa, dar laudele lui sunt minciuni. 7 De aceea bocesc moabiţii, văitându-se toţi pentru Moab. Bociţi şi fiţi adânc mâhniţi pentru oamenii din Chir-Hareset! 8 Căci câmpiile Heşbonului se usucă la fel ca şi viile din Sibma. Domnitorii neamurilor au distrus cele mai alese viţe, care cândva ajungeau până la Iazer, fiind răspândite până spre pustie. Mlădiţele ei se întindeau şi ajungeau până la mare. 

9 De aceea plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. O, Heşbon! O, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Căci strigătul de bucurie scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat. 10 Bucuria şi veselia au dispărut din livezi; în vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie; nimeni nu mai zdrobeşte vinul în teascuri, căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie. 11 De aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset. 

12 Moab va fi văzut trudindu-se spre locul de închinare, venind la altar să se roage, însă nu va primi nimic. 13 Acesta este cuvântul pe care-l rostise DOMNUL cu privire la Moab. 14 Dar acum, DOMNUL zice: «În trei ani, număraţi ca anii unui simbriaş, în ciuda mulţimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbuşită, iar cei ce vor supravieţui vor fi puţini şi slabi.»“ Isaia 16

Moab era protejat de Iuda si Isaia ii indeamna pe conducatorii moabiti sa trimita daruri conducatorilor din Iuda pentru a-si asigura protectia pentru o vreme indelungata, sa plateasca tribut pentru protectia asigurata de Iuda. Isaia insa vede in viziunea sa ca moabitii nu vor face ce ii sfatuie el si ... urmeaza un tablou infiorator pentru profet.

Isi da seama ca mandria moabitilor e mare, sunt aroganti, se lauda cu fapte si lucruri ce nu le apartin. Moabul era cunoscut pentru viile sale, pentru campiile manoase. Aveau abilitatea de a planta vii si Domnul ii binecuvantase cu rod frumos, aromat, cu recolta bogata, buna ... devenisera vestiti pana departe. Din cauza mandriei lor ajung sa nu mai aiba rod in vii, de la pomii fructiferi si campiile lor devin paragine. 

Locurile unde alta data se auzeau cantece, rasete, glasuri vesele si bucuroase, se vedeau chipuri multumite din cauza efortului rasplatit ... acum locuiesc in paragine, sunt dispersati, disperati.

Iuda primeste un sfat ce isi urmeaza linia domniei, e un verset mesianic care arata ca Cel ce se va naste din Iuda va primi pe oricine la El, mantuirea vine prin El si orice om va gasi adapost in El. " Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei şi prefă-o în noapte! Ascunde-i pe cei izgoniţi şi nu-i trăda pe fugari! 4 Primeşte-i pe cei izgoniţi ai Moabului să locuiască cu tine! Fii un refugiu pentru ei în faţa nimicitorului!» Când asupritorul va înceta, când nimicirea va lua sfârşit şi prădătorul va lăsa ţara în pace, 5 atunci, prin îndurare, va fi întemeiat un tron pe care va domni cu credincioşie cineva din casa lui David, un judecător care caută să judece drept şi este plin de râvnă pentru dreptate. " Din nou asigurarea ca mantuirea vine din Casa lui David, din Iuda si sa nu uit ca moabitii nu erau evrei, erau vecinii evreilor. 

Har, har, har. Evreilor li se spune ca vor avea un viitor. Moabitilor li se spune sa isi foloseasca mintea, inima si sa se duca la evrei, la Dumnezeul acestora. Acolo isi vor gasi scaparea si mantuirea. Mie mi se spune sa alerg la Domnul. Oricine alearga la El isi scapa viata. Si nu e vorba numai de viata asta ci si de cea viitoare.

Ce invat de aici? Sa las mandria, aroganta, ancorarea in lucrurile ce mi se pare ca le detin si sa ma incred in Dumnezeu, in singurul Dumnezeu adevarat, Cel ce face minuni, Cel ce are toata puterea in cer si pe pamant, Cel ce iarta, vindeca, in care imi gasesc refugiul, alinarea, scaparea, mantuirea. In Cel ce e viu, e Viata, Adevarul si Calea.

Niciun comentariu: