"1 Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!
2 Tu ştii când stau jos şi când mă ridic şi de departe îmi cunoşti gândurile.
3 Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
4 Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze, că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.
5 Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.
6 O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, că nu o pot pricepe.
7 Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feţei Tale?
8 Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
9 Purtat de aripile zorilor, mă aşez la capătul mării, 10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce şi dreapta Ta mă apucă.
11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina.
16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele.
17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor! 18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc sunt tot cu Tine.
19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor! 20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit, duşmanii Tăi care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit! 21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne? Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta? 22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită: pentru mine, ei sunt nişte duşmani.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima, încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările! 24 Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!"
2 Tu ştii când stau jos şi când mă ridic şi de departe îmi cunoşti gândurile.
3 Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
4 Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze, că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.
5 Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.
6 O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, că nu o pot pricepe.
7 Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feţei Tale?
8 Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
9 Purtat de aripile zorilor, mă aşez la capătul mării, 10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce şi dreapta Ta mă apucă.
11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii; Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. 14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta. 15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc ascuns, când am fost ţesut în adâncimile pământului.
16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele.
17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor! 18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc sunt tot cu Tine.
19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor! 20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit, duşmanii Tăi care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit! 21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne? Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta? 22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită: pentru mine, ei sunt nişte duşmani.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima, încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările! 24 Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!"
