sâmbătă, 29 septembrie 2012

Sunt gata astazi sa mor?

Joi, dupa amiaza, m-a sunat fratele meu cel mare sa imi spuna ca un prieten de familie a murit ... intr-un accident de masina. Pentru detalii mi-am sunat un alt frate ... pentru ca accidentul s-a produs langa locul unde lucreaza el.

Cel ce a plecat ACASA era de cu trei ani mai mare ca fratele meu cel mare. Erau prieteni din copilarie ... fuseseram vecini. Ziarele scriu ca a fost in locul nepotrivit, la timpul nepotrivit.

Intrebarile imi curg prin neuroni ...

Sunt gata astazi sa mor?

Sunt constienta ca oricand pot muri?

Sunt constienta ca oricine din familia mea poate muri?

Vreau sa accept ca moartea e o realitate?

Cred ca e o realitate care are treaba cu mine si cei de langa mine, din familia mea?

Cei din familia mea sunt ai mei si cumva parca imi sunt in proprietate?

Daca ingerul mortii isi indeplineste misiunea luand pe cineva drag, ma iau cu el de gat?

Sunt constienta ca Dumnezeu are un plan cu mine, un timp pentru mine?

Constientizez ca atunci cand El spune "GATA!", suflarea mea pleaca la Cel ce mi-a dat-o?

Despre El tot ce stiu e teorie, religie sau am o relatie cu El?

De ce imi e sufletul legat?

Imi pierd mintile cand cei dragi pleaca? Le dau drumul sa plece? Chiar daca ii ingrop?

De ce ma zbat incercand sa castig si aia si aia si aia?

De ce uneori am atitudinea uneia ce parca ar trai pe pamant vesnic?

Prioritare sunt lucrurile, cariera, avutiile sau oamenii?

Sufletul meu e ceva neglijabil?

Cat ma incred in Dumnezeu?

Constientizez ca vine o clipa cand si pentru mine va veni ingerul mortii?

2 comentarii:

Livius spunea...

Unul dintre cele mai mari adevaruri din Biblie, dar pe care totusi il neglijam si incercam sa-l modificam prin orice mijloace, este descris in Psalmul 139 versetul 16 :"Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreouna din ele". Mai toate intrebarile tale isi gasesc raspunsul in socotelile facute in firea noastra omeneasca, de aceea Domnul prin Cuvantul Sau, lucreaza "pe noi" ca sa ne schimbe acest fel de gandire pe care l-am mostenit de la strabunii nostri.

cella profiri spunea...

O mare parte din articolele mele intrebacioase sunt scrise dupa ce vad si aud niste situatii :d