ospat cu bilant

Tocmai am terminat de citit Ioan 6: 1-15 - Isus hraneste peste 5000 de oameni. Teoretic, ucenicii stiau pe Cine urmau, practic dupa cat vad eu .... erau ca mine. Il urmau pentru ca Il recunoscusera ca Mesia. Numai ca ... cumva nu reuseau sa conexeze teoria cu practica, realul.

Filip este supus unui test iar Andrei apare la Isus cu ce are ... Imi place ca Isus nu il ia pe Filip la mustruluit pentru ca nu are idei, credinta, contabilitatea lui nu e buna, nu s-a gandit sa faca aprovizionarea pentru cei 5000 de barbati si un bonus major de femei si copii. Filip avea 200 de denari - plata unui soldat roman pe un an intreg.

Apare Andrei cu cinci paini si doi pesti. Acum eu sunt obisnuita cu painea noastra de peste 250 de grame insa sa nu uit ca actiunea nu se petrece intre Carpati ci in Israel, la Marea Tiberiadei sau a Galileii, intre desert si mare. Painea de acolo e o turta ca o lipie ... deci Andrei avea 5 turte si doi pesti. Era hrana unui copil ... deci nici pestii nu erau mari.

Un copil cu inima mare vrea sa isi imparta masa. Unde invatase asta? Acasa la el. Nu se ascunde dupa o duna de nisip sa manance singur, sa isi savureze pestele uscat si paine puse de mama lui pentru ziua aceea. Nu stiu de ce se duce la Andrei .... habar nu am. Insa merge la omul care nu poate avea ceva fara sa imparta. Cand L-a gasit pe Mesia, a plecat dupa Petru sa ii spuna si lui pe cine a gasit. Andrei nu poate avea ceva fara sa imparta. Si cand vede ce ii aduce copilasul acesta, merge la Isus.

Isus nu se asigura numai ca au ce manca oamenii ce Il urmeaza. Ii roaga pe ucenici sa spuna multimii sa se aseze. Dar unde? S-a gandit si la confortul fizic al oamenilor din multime. I-a asezat intr-un loc cu multa iarba .... si daca era deasa, era ca un soi de pat confortabil.

Nu li se da o gustare, un aperitiv, nu numai li se starneste foamea ci se satura toti. Si, evreii nu isi bat joc de mancare, firimiturile sunt stranse, resturile adunate, nu se lasa totul peste tot. Peste 5000 de oameni sunt martori la stragerea firimiturilor, toti vad cele 12 cosuri pline ... Toti realizeaza ca au fost martori la o minune.

E ultima zi a anului 2012. Pentru mine a fost un an cu teste, minuni, rugaciuni ascultate, dureri, operatii, suferinte fizice si sufletesti ... un an greu i-as putea spune insa unul binecuvantat. Am reparat unele relatii, am pus piciorul in prag la altele ... inca mai am de rezolvat lucruri, situatii ...  M-am bucurat ca un copil de minunile primite, am plans cand am primit ceea ce abia indraznisem sa visez, sa imi doresc. Tata m-a rasfatat, mustrat, pus la colt, cercetat si pus din nou la colt ca sa imi reaminteasca ce am promis, ce mai am de facut ...

Un an in care am crescut, am descoperit pe Isaia si "m-am indragostit de el". Am fost rugata sa ma asez pe iarba ca sa primesc mancare din belsug si sa ma satur insa au fost si situatii cand am primit ca sa dau mai departe. Am fost indemnata sa dau telefon sa spun ceva de incurajare sau sa ies la o apa plata si-o poveste cu cineva insa am fost invitata sa ies la o poveste, sa ma investesc, daruiesc.

Cu toate astea, inca ma vad ca in postura ucenicilor. Stau cu Isus, Il urmez, Il recunosc si in fata unor situatii mai critice ... reactionez ca ei.

Va doresc ce imi doresc si mie ... sa ma las provocata de Duhul Domnului si sa Il las sa ma duca aproape de Isus, de Tata. Imi doresc si vreau sa imi pun tot mai mult increderea in El, sa ascult de El desi nu inteleg, desi dupa calculele mele nu e corect. Sa cred in Mesia si sa ascult de El in ciuda a toti si toate.

The Word For The Day

sunt legat de Tine prin jurământ

"Pentru dirijor. 

De cântat ca şi „Porumbel din stejari îndepărtaţi“. 

Un mihtam al lui David compus pe vremea când a fost prins la Gat de către filisteni.

4 În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud, în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem! 

Ce poate să-mi facă un muritor?
..
8 Tu cunoşti numărul pribegiilor mele; pune-mi lacrimile în burduful Tău! 

Să nu fie ele oare în cartea Ta?

9 Duşmanii mei vor fugi când voi striga! Ştiu un lucru: că Dumnezeu este de partea mea. 

10 În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud, în Domnul, al Cărui Cuvânt îl laud, 11 în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem! 

Ce poate să-mi facă un muritor?

12 Dumnezeule, sunt legat de Tine prin jurământ; de aceea Îţi voi aduce jertfe de mulţumire, 13 căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte şi picioarele de poticnire, ca să pot umbla înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii." Psalmul 56

http://www.flickr.com/photos/17866838@N05/5495273372/sizes/l/

Cine este El?

Zilele astea citesc Ioan si ma tot intreb de ce a fost atat de putin acceptat Isus ca Mesia, de ce nu s-au prins evreii vremii Lui ca despre El scriu profetii si de ce reactioneaza asa la cuvantarile Lui. Raspunsul la intrebarile mele il gasesc exprimat de Pavel:
" 14 Însă minţile lor erau împietrite. Până în ziua de astăzi, acelaşi văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este dat la o parte. 15 Până astăzi, oricând este citit Moise, pe minţile lor este un văl, 16 dar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte. 17 Domnul este Duhul, iar acolo unde este Duhul Domnului este libertate. " 2 Corinteni 3:14-17

Dar cine este Christos, Mesia, Isus? Raspunsul Il da chiar El.
"16 De aceea iudeii Îl persecutau pe Isus, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua de Sabat. 17 Însă Isus le-a zis: „Tatăl Meu lucrează până acum, iar Eu, de asemenea, lucrez!“
18 Tocmai de aceea iudeii căutau şi mai mult să-L omoare, fiindcă nu numai că dezlega Sabatul, ci şi vorbea despre Dumnezeu ca despre Tatăl Său, făcându-Se astfel egal cu Dumnezeu.

19 Prin urmare, Isus le-a mai zis: 

„Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ceea ce-L vede pe Tatăl făcând. Ceea ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. 20 Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face El; şi Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunaţi. 

21 Într-adevăr, aşa cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă oricui doreşte El! 

22 Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiul aşa cum Îl onorează pe Tatăl. Cel ce nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează nici pe Tatăl, Care L-a trimis. 

24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel Ce M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 

25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce ascultă vor trăi. 

26 Căci aşa cum Tatăl are viaţa în Sine Însuşi, tot aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine Însuşi 27 şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. 

28 Nu vă miraţi de acest lucru, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui 29 şi vor ieşi afară – cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au înfăptuit răul vor învia pentru judecată. 

30 Eu nu pot face nimic de la Mine; Eu judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis."

El este Fiul Lui Dumnezeu, Viata, Lumina, Cel ce judeca, Cel ce da viata vesnica, Cel ce invie, Cel drept, Cel ce face voia Tatalui din cer. Adevaruri stiute insa acum mi-am pus inima sa le cerceteze, aprofundeze ... accepte dincolo de slova.

New Heights Dance Ministry

The Messiah

Am mai postat filmul acesta aici insa astazi cred ca e o ocazie potrivita sa il revad, sa reflect cine e Mesia.

vă aduc o veste bună!

„Nu vă temeţi, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: 11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, Care este Cristos, Domnul!

12 Iată care va fi semnul pentru voi: veţi găsi un Copil nou-născut, înfăşat şi culcat într-o iesle.“

13 Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând: 

„Slavă lui Dumnezeu în înălţimi şi pace pe pământ, între oamenii peste care se odihneşte bunăvoinţa Lui!“ Luca 2:10-14

Cuvintele acestea le-au auzit pastorii din campia Bethleemului in ziua nasterii Lui Mesia. Nu le-au compus ei, nu au venit Iosif sau Maria sa ii invete ce sa spuna, nu s-au dus sa fie invatati de preoti si rabini. Ingerul care le vorbea si multimea de oaste cereasca a coborat pe pamant sa aduca vestea nasterii Celui venit de Sus, Celui promis, asteptat, Mesia, a Mielului Lui Dumnezeu care ridica pacatul omenirii.

Va doresc sa nu va temeti de vestea buna adusa de ingeri si sa lasati bucuria adusa din cer de Mesia sa va umple inimile si sa vi le intoarca spre El. 

Jews News - A majestic scene in Mount Hermon in northern Israel ... winter is such a beautiful time of year in the Holy Land!

canta cu ingerii!

Sambata, am primit un telefon si eram rugata sa ma rog pentru un baiat din biserica mea care a avut accident de masina. Era grav. M-am rugat apoi am trimis mesaje la ceilalti sa se roage si ei. Abia terminasem de trimis mesajele ca primesc un mesaj in care mi se spunea ca cel accidentat ... plecase ACASA.

Andrei Mircea Iftode avea 26 ani. Nu imi amintesc acum daca isi cunoscuse vreodata parintii sau daca aflase unde sunt insa pana la 18 ani a crescut la orfelinat ... in conditiile in care au crescut copiii in orfelinatele din Romania. Dupa 18 ani a intrat la Fundatia Farm of Hope - langa Iasi. Si de atunci ... pana sambata a stat acolo.

In vara a terminat 12 clase si a avut de dat un atestat in agricultura (nu-mi amintesc specializarea) .... ioi ce mandru era de el ca a terminat si a luat atestatul acela. Cand intrase in fundatie abia silabilisea cuvintele si acum citea cursiv si frumos. Era "sef" la vaci ... cred ca vacile lui vor suferi enorm ... cine le va mai canta cum o facea Andrei? Canta frumos ... nu era Placido Domingo insa canta din toata inima. Dar, mai mult de atat, Andrei zambea ... orice vreme ar fi fost, orice i-ai fi spus ... el zambea.

Nu era o frumusete de baiat ... insa iti vorbea cu bunatate si cu fata lui zambitoare ... te topeai.  Andrei era frumos dincolo de aparente, de trup, de ceea ce izbeste ...

Sambata venea spre Iasi sa mearga cu colindul. A traversat strada ... nu a vazut o autoutilitara si ... a plecat ACASA.

Mai mereu ne spune ca nu a avut o familie insa de cand L-a cunoscut pe Dumnezeu, pe Christos, a intrat intr-o familie, acum are un TATA, acum se simte iubit si pretuit, are valoare.

Acum trei ani si ceva i-am facut o surpriza. Am rugat pe cineva sa mearga cu el ca sa ii cumpere un costum, camasa si pantofi. Urma sa ne intalnim la o repetitie in acea dupa amiaza si apare Andrei mandru intr-un costum nou nout ... nu avea stare si radia tot. A venit la mine stralucind de bucurie si mi-a zis: "Cerasela eu nu am avut niciodata pana acum papuci noi si nimic nou care sa fie numai al meu." L-am intrebat cati ani are si mi-a spus ca are 23 de ani.

Azi va avea loc inmormantarea. Despre Andrei Mircea Iftode nu se va scrie in nici o carte de istorie, nici o strada nu va primi numele lui, nu i se va face statuie .... insa in inimile celor ce l-au cunoscut va ramane amintirea bucuriei cu care copilul asta si-a trait viata.

Andrei e acum ACASA cantandu-i Tatii si e acompaniat de ingeri.

Andrei Mircea Iftode si Dan Dani colindand.

Cântaţi-I lui Dumnezeu!

"4 Cântaţi-I lui Dumnezeu, 

lăudaţi Numele Lui, 

înălţaţi-L pe Cel Ce călăreşte pe nori şi al Cărui Nume este Domnul. 

Veseliţi-vă înaintea Lui!

5 În Lăcaşul Său cel sfânt, Dumnezeu este tatăl orfanilor şi apărătorul văduvelor.

6 Dumnezeu dă o familie celor însinguraţi şi îi conduce spre belşug pe cei care sunt captivi; cei răzvrătiţi însă locuiesc în ţinuturi aride." Psalmul 68:4-6

Vrei sa te faci bine?

"După aceea, a avut loc o sărbătoare a iudeilor şi Isus S-a dus la Ierusalim. 

2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este un bazin numit în evreieşte „Betesda“ (Casa Harului, Indurarii, Milei), care are cinci porticuri. 3 În acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, ologi şi paralizaţi, (care aşteptau mişcarea apei. 4 Căci un înger al Domnului cobora din când în când în bazin şi tulbura apa. Şi primul care păşea în el, după tulburarea apei, era făcut sănătos, orice boală ar fi avut.)

5 Se afla acolo un om care era infirm de treizeci şi opt de ani. 

6 Isus l-a văzut zăcând şi, ştiind că este infirm de multă vreme, l-a întrebat: 

– Vrei să te faci bine?
7 Bolnavul I-a răspuns: 

– Domnule, nu am pe nimeni care să mă arunce în bazin atunci când este tulburată apa şi, până mă duc eu, coboară altul înaintea mea!
8 Isus i-a zis: 

– Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!
9 Dintr-odată omul s-a făcut bine, şi-a luat targa şi a început să umble. 

Ziua aceea era o zi de Sabat. 

10 Prin urmare, iudeii îi ziceau celui ce fusese vindecat:

– Este zi de Sabat! Nu ţi se dă voie să-ţi iei targa!
11 Însă el le-a răspuns:

– Cel Ce m-a făcut bine mi-a zis: „Ia-ţi targa şi umblă!“
12 Ei l-au întrebat: 

– Cine este Omul Care ţi-a zis: „Ia-ţi targa şi umblă!“?
13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Isus dispăruse din mulţimea care era în locul acela. 

14 După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: 

„Iată că te-ai făcut bine! Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău!“
15 Omul a plecat şi le-a spus iudeilor că Isus este Cel Care l-a făcut bine." Ioan 5:15

De cateva zile bune tot framant textul asta si intrebarea pe care i-o adreseaza Isus bolnavului: "Vrei sa te faci bine?" Povestea asta se petrece in Ierusalim, era una din cele trei sarbatori la care fiecare barbat evreu era obligat sa participe. Mai mult de atat, era zi de Sabat - zi cu reguli stricte.

Isus era cu ucenicii insa se pare ca pentru cateva minute se strecoara prin multime, vine la omul bolnav, discuta si apoi se pierde in multime. Venise aici special pentru el. Dar ... acolo erau o gramada de oameni. De ce tocmai el? De ce nu i-a vindecat pe toti?

Omul asta statea acolo de 38 de ani ... asta inseamna ca inainte fusese sanatos si s-a dus la scaldatoare ca la un fel de statiune unde sa fie vindecat. Nu era o statiune de lux daca isi permisese sa stea 38 de ani. Cert e ca avea un pat = targa pe care sa stea. Dar ce era in inima lui? Te duci la statiune pentru cateva zile si astepti miracole ... trec cele cateva zile si apoi zi dupa zi ... luna dupa luna, .... an dupa an. Era destul de grav bolnav de avea nevoie de ajutor ca sa il duca la apa ... si acum ramasese singur. Nimeni din familie nu mai era cu el. Prietenii isi vedeau de viata lor .... poate ca isi aduceau aminte de el cand veneau la templu ca sa se inchine. Poate ca atunci ii aduceau cate ceva de mancare sau de imbracat si il spalau. 

Dintr-odata vine la el un om. Nu il stia insa poate auzise de el. Omul asta vine tinta la el si il intreaba daca vrea sa se faca bine. Sa se faca bine? Adica sa iasa din depresie? Sa poata sa mearga? Sa fie ca mai inainte insa cu 38 de ani adunati la varsta lui? Sa se faca bine sufleteste? Dar ... omul asta nu stie ca el e singur? Ca dincolo de boala a aparut singuratatea care il macina mai mult decat boala? Remuscarile si-au facut efectul, si-a cerut iertare pentru pacatele lui ... a avut timp sa isi analizeze viata in tihna.

Auzind intrebarea adresata nu raspunde la ea ci incearca sa ii explice lui Isus durerea inimii lui. Nu mai avea pe nimeni. Boala ca boala ... se obisnuise cu ea. Insa era singur si asta durea cel mai tare.

Isus nu ii spune cum Il cheama, nu fac cunostinta, nu se intind la povesti ci ii spune sa isi ridice patul in forma de targa si sa umble = sa mearga = sa plece. Nu ii spune ca Il va ajuta sa intre in apa, ca va misca apa pentru el, nici nu se atinge de el. Ii spune sa isi ridice patul si sa umble. Asta inseamna ca omul trebuie sa se ridice din pat, sa se aplece sa isi stranga lucrurile, sa isi faca bocceluta si sa plece. 

Si ... e zi de Sabat cand nu ai voie sa cari nimic, sa duci cu tine nimic. Insa apare omul asta cu ditamai bocceaua in spate. Ierusalimul era intesat de evreii de peste tot. Nimeni nu stia cine este cel bolnav. Nu interesa pe nimeni ca fusese bolnav atatia ani si ca acum putea umbla. Il iau la rost ca incalca Sabatul ... dintr-odata vad ca omul acesta asculta de Isus mai mult decat de lege si ii pasa mai mult de ceea ce zice Isus decat de lege si oameni.

Nu pleaca la birt, nu se duce sa dea petrecere - poate nici nu avea un loc numit acasa ci se duce la Templu pentru ca asa zice legea, pentru ca voia sa Ii multumeasca Lui Dumnezeu pentru minunea din viata lui. Si ... din nou apare Isus care ii spune „Iată că te-ai făcut bine! Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău!“ .

Azi vine Isus sa ma intrebe: "Vrei sa te faci bine?" Nu stau in statiune de 38 de ani insa am bolile mele sufletesti si fizice. Cand aud ce ma intreaba, incep sa filosofez? Imi ridic patul si umblu? Ascult de Isus de acolo de unde sunt, din starea in care ma aflu, din necazurile si nenorocirile ce vin peste mine, din nefericirea si singuratatea mea? 

"Vrei sa te faci bine?"

intre sfarsit si inceput

Pentru azi s-a anuntat cu surle si trambite sfarsitul lumii. Unii s-au pregatit intens pentru asta. Si-au facut buncare, bule de aer in care sa poata trai mult si bine, unii s-au aprovizionat pentru zeci de ani, unii au invatat sa pastreze ouale multa vreme ... si s-au educat sa manance mancare din conserve. Unii petrec de rup, altora le pare rau ca au stat in scoala pana azi si nu s-au distrat desi sunt de varsta scolara ...

Ca un facut ... nimeni nu se intreaba ce spune Biblia despre asta. Toata lumea vorbeste despre mayasi, despre scrierile lor, despre cunoscutii prevestitori moderni. Am recitit Matei 24 si nu am putut sa nu observ ca in Biblie scrie ca va reveni Isus, Mesia si atunci va fi sfarsitul lumii insa azi se asteapta doar sfarsitul lumii. Biblia spune ce va fi la sfarsitul lumii, ce semne astrale, ce fenomene fizice se vor petrece ...

Tragedia mare e ca ... Isus e scos de pe scena omenirii, speranta omenirii e data deoparte, ignorata. El nu este asteptat ... Despre sfarsitul lumii chiar Isus vorbeste in Matei 24 si El este Cel mai avizat sa vorbeasca despre asta.

"36 Dar despre ziua şi ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii cerurilor, nici Fiul, ci numai Tatăl. 

37 Aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. 38 Căci aşa cum era în zilele de dinaintea potopului, când oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în arcă, 39 şi nu au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. "

Ziua de azi va trece ca si celelalte care au fost anuntate si apoi carora li s-a dat amanare. De un lucru sunt foarte sigura: Isus va reveni sa isi ia Mireasa, Biserica - toti cei ce cred ca El este Fiul Lui Dumnezeu, Mielul Lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.

Ne apropiem cu pasi repezi de Sarbatoarea Nasterii Domnului. Ascultam colinde peste tot, suntem invadati de mosi mai tineri sau mai batrani, elfi, craciunite mai imbracate sau nu, suntem invitati la mese de binefacere, trebuie sa cumparam cadouri ca sa pastram traditia, porcul trebuie taiat viu sau de pe lista - depinde de buget, mergem cu colinda ca sa facem bani ....  

Dar, cine este Cel Nascut? 

Ce sarbatoresc? 

Pe cine sarbatoresc? 

Pe Isus? 

Dar cine este Isus, Mesia?

Cea mai frumoasa marturisire despre Isus o face Ioan Botezatorul in Ioan 1. 

"1 La început era Cuvântul,

şi Cuvântul era cu Dumnezeu, 

şi Cuvântul era Dumnezeu. 

2 El era la început cu Dumnezeu.
3 Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El.
4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
5 Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o. 

6 Era un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 El a venit ca martor ca să depună mărturie despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu el era Lumina, ci el a venit ca să depună mărturie despre Lumină.

9 Lumina adevărată, Care îl luminează pe orice om, venea în lume.
10 El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 

11 A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit. 12 Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu, 13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. 

14 Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 

15 Ioan depunea mărturie despre El şi striga: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine!»“

16 Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har.
17 Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos.
18 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. 

Singurul născut, El Însuşi Dumnezeu, Cel Care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut."

Sarbatoresc intruparea Cuvantului, Vietii, Luminii, Singurului nascut din Dumnezeu, harului, adevarului ... si-L astept sa revina sa ma ia ACASA.

Chris - S-a nascut sa moara

robotul bunicilor

- Bună ziua , în acest moment nu sunt disponibilă. Vă rog să lăsaţi un mesaj după sunetul caracteristic: Beeeeeppp! .
- Dacă eşti unul dintre copiii mei , apasă 1, 2, 3, ... (în funcţie de care copil eşti) şi foloseşte următoarele opţiuni:
- Dacă vrei să-ţi ţin copiii, apasă 2.
- Dacă vrei să-ţi spăl hainele şi să ţi le calc, apasă 3.
- Dacă vrei să doarmă copiii aici, apasă 4.
- Dacă vrei să-ţi iau copiii de la şcoală, apasă 5.
- Dacă vrei să-ţi trimit mâncare acasă, apasă 6.
- Dacă vrei să vii să mănânci aici, apasă 7.
- Dacă vrei bani, apasă 8.
- Dacă vrei să vin ca să-ţi fac curat in casa, apasa 9.
- Dacă vrei să mă chemi la cină, să mă duci la teatru sau la restaurant, să ma inviţi la o ieşire la plimbare in weekend, să ma inviţi în vacanta la mare sau la munte, atunci începe să vorbeşti !

Preluat de la Rodica

Tudor Gheorghe - colinde

I am slave

voi povesti toate minunile Tale

1 Te voi lăuda, Doamne, din toată inima mea, voi povesti toate minunile Tale. 

2 Mă voi bucura şi mă voi veseli în Tine, voi cânta laudă Numelui Tău, Preaînalte!
...
9 Domnul este o întăritură pentru cel asuprit, o întăritură în vremuri de necaz. 

10 Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu-i părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne! 

11 Cântaţi Domnului, Care este întronat în Sion! Vestiţi printre popoare isprăvile Lui! 

Sela! Psalm 9

Hebraic Dance

cu colindul ....

Veste-am adus!

evadat din lagarul 14

Cateodata ma apuca nemultumirea si mi-am impus sa nu o mai las sa prinda radacini in mine. Ieri, am primit de la Alianta Familiilor (www.alianta-familiilor.ro,  office@alianta-familiilor.ro) povestea asta despre Koreea de Nord si lagarele de acolo. Meditez la povestea asta si gasesc mii si mii de motive de multumire.

EVADAT DIN LAGARUL 14
Prima executie: Prima sa amintire este o executie. Mergea cu mama sa catre un camp de grau aflat langa raul Taedong, unde garzile adunasera mai multe mii de prizonieri. Agitat de multime, baiatul s-a tarat printre picioarele adultilor catre primul rand, unde a vazut garzile legand un om de un stalp de lemn. Shin In Geun avea patru ani, prea tanar pentru a intelege discursul rostit inaintea acelei executii. La numeroasele executii din anii urmatori, auzea gardianul care supraveghea spunand multimii cum ca prizonierului care urma sa moara i s-a oferit eliberarea in schimbul muncilor grele, dar acesta refuzase generozitatea guvernului Nord Coreean. Pentru a preveni ca prizonierul sa blesteme statul care urma sa-i ia viata, gardienii ii indesasera pietre in gura si ii acoperisera capul cu o gluga.

La prima executie, Shin a privit trei gardieni tintind. Fiecare a tras de trei ori. Zgomotul pustilor lor l-a inspaimantat pe baiat care a cazut pe spate. Dar s-a ridicat pe picioare la timp ca sa vada gardienii dezlegand corpul moale, plin de sange al prizonierului, infasurandu-l intr-o patura si urcandu-l intr-un carucior.

In Lagarul 14, o inchisoare pentru inamicii politici ai Coreei de Nord, adunarile a mai mult de doi prizonieri, erau interzise, cu exceptia executiilor unde toata lumea trebuia sa asiste. Lagarul de munca folosea executiile publice - si teama pe care o genera - ca pe un moment educativ. Gardienii lui Shin din lagar i-au fost profesori - si educatori. Ei ii erau mama si tata. Ei l-au invatat ca prizonierii care incalca regulile lagarului merita omorati. Pe un deal de langa scoala sa, a fost afisat un slogan: "Totul conform regulilor si regulamentelor." Baiatul a memorat cele zece reguli ale lagarului, "Cele zece porunci" asa cum le-a numit mai tarziu, pe care le poate inca recita. Prima spunea: "Oricine este prins incercand sa evadeze va fi impuscat imediat."

Dupa zece ani
La zece ani dupa acea prima executie, Shin s-a intors pe acelasi camp. Din nou, gardienii au adunat o multime mare de oameni. Din nou, un stalp de lemn a fost infipt in pamant. O spanzuratoare provizorie a fost de asemenea construita. Shin a sosit de aceasta data pe bancheta din spate a unei masini condusa de un gardian. Avea catuse la maini si era legat la ochi cu o carpa. Tatal sau, de asemenea incatusat si legat la ochi, sedea alaturi de el in masina. Fusesera eliberati dupa ce au stat opt luni intr-o inchisoare subterana din Lagarul 14. Ca o conditie a eliberarii, au semnat documente promitand sa nu discute niciodata despre ceea ce li s-a intamplat in subteran.

In inchisoarea lagarului, gardienii au incercat sa obtina prin tortura marturii din partea lui Shin si a tatalui sau. Voiau sa stie despre evadarea esuata a mamei si unicului frate al lui Shin. Gardienii l-au dezbracat, i-au legat carpe la incheieturile mainilor si la glezne si l-au agatat de un carlig din tavan. Apoi l-au atirnat peste foc. Shin a lesinat cand carnea sa a inceput sa arda. Dar nu a marturisit nimic. Nu avea ce sa marturiseasca. El nu conspirase cu mama si cu fratele ca sa evadeze. El credea ceea ce gardienii il invatasera inca de la nastere in lagar: ca nu va scapa niciodata si ca trebuie sa declare pe oricine care vorbeste despre evadare. Nici macar in visele sale Shin nu se gandea la evadare.

Gardienii l-au invatat ceea ce orice scolar nord coreean invata: ca americanii sunt niste ticalosi care planuiesc sa-i invadeze si sa le devasteze tara. Coreea de Sud este panarama sefului american. Coreea de Nord este o tara mareata ai carei conducatori curajosi si geniali starnesc invidia intregii lumi. Intr-adevar, Shin nu cunostea nimic despre existenta Coreei de Sud, a Chinei sau a SUA. Spre deosebire de conationalii sai, el nu a crescut cu fotografia omniprezenta a Dragului Conducator, cum era numit Kim Jong Il. Nici nu a vazut fotografii sau statui ale tatalui lui Kim, Kim Il Sung, Marele Conducator care a fondat Coreea Nord si care ramane presedintele etern al tarii, in ciuda mortii sale din 1994.

Informator
Desi nu a fost destul de important pentru spalarea pe creier, Shin a fost invatat sa-si toarne familia si colegii de scoala. Primea mancare ca recompensa si se alatura gardienilor batandu-i pe copiii pe care-i trada. Colegii sai, la randul lor, radeau de el si il bateau. Cand gardianul i-a scos legatura de la ochi si a vazut multimea, stalpul de lemn si spanzuratoarea, Shin a crezut ca urmeaza sa fie el executat. Totusi, nu i se bagasera pietre in gura. Catusele i-au fost scoase. Un gardian l-a condus in fata multimii. El si tatal sau urmau sa fie spectatori. Gardienii au tarat o femeie de varsta medie la spanzuratoare si au legat un tanar de stalpul de lemn. Acestia erau mama si fratele mai mare al lui Shin.

Un gardian a strans un lat in jurul gatului mamei sale. Aceasta a incercat sa-l priveasca pe Shin insa acesta a evitat privirea ei. Dupa ce aceasta a incetat sa se mai zbata agatata in franghie, fratele lui Shin a fost impuscat de trei gardieni. Fiecare a tras de trei ori. Privindu-i murind, Shin era usurat ca nu era el cel omorat. Era manios ca mama si fratele sau planuisera sa evadeze. Si desi nu a spus-o nimanui timp de cinsprezece ani, el era responsabil pentru executiile lor.

Dupa noua ani
Noua ani mai tarziu dupa executia mamei sale, Shin s-a strecurat printr-un gard electric si a fugit prin zapada. Era 2 ianuarie 2005. Inainte de acest moment, nimeni nascut intr-un lagar nord correan nu mai evadase. Si dupa cate se pare, Shin este singurul. Avea douazeci si trei de ani si nu cunostea pe nimeni in afara lagarului. Intr-o luna a ajuns in China. In doi ani, traia in Coreea de Sud. Patru ani mai tarziu, traia in California de Sud si era ambasador senior la organizsatia Libertate pentru Coreea de Nord (LiNK), un grup american pentru drepturile omului.

Numele sau acum este Shin Dong-hyuk. L-a schimbat dupa ce a ajuns in Coreea de Sud, o incercare de a se reinventa ca om liber. Este aratos, cu ochi repezi si precauti. Un stomatolog din Los Angeles i-a lucrat dantura, pe care nu putuse s-o perieze in lagar. Starea generala de sanatate este excelenta. Corpul sau, totusi, este o harta a greutatilor cresterii intr-un lagar de munca despre care guvernul nord coreean sustine ca nu exista.

Pipernicit de malnutritie, este scund si subtire - 168cm si aproximativ 55 kg. Mainile ii sunt garbovite de la munca din copilarie. Mijlocul si fundul ii sunt pline de cicatrici arse de la torturi. Pielea din zona pubiana are o cicatrice ca o strapungere de la carligul folosit sa-l tina deasupra focului. Gleznele au cicatrici de la catusele cu care era agatat cu capul in jos la carcera. Degetul mijlociu de la mana dreapta este taiat pana la prima articulatie, pedeapsa primita de la un gardian pentru ca a scapat masina de cusut dintr-o fabrica de imbracaminte din lagar. Fluierele picioarelor, de la glezne la genunchi, sunt mutilate si cu cicatrici arse de la gardul electric care n-a reusit sa-l tina in lagar.

Lagarul de concentrare
Shin este cam de aceeasi varsta cu Kim Jong Eun, al treilea fiu al lui Kim Jong Il care a preluat conducerea in urma mortii tatalui sau din 2011. Ca si contemporani, Shin si Kim Jong Eun intruchipeaza antipozii privilegiilor si ai privatiunii in Coreea de Nord, o societate fara clase in care, de fapt, nepotismele decid totul. Shin s-a nascut ca un sclav si a fost crescut in spatele unui gard electric de inalt voltaj. A fost invatat sa numere si sa citeasca intr-o scoala din lagar la un nivel elementar. Deoarece sangele sau era considerat contaminat de faptele criminale ale fratilor tatalui sau, traia in afara legii. Pentru el, nimic nu era posibil. Traiectoria vietii lui planificata de catre stat era munca grea si o moarte timpurie provocata de infometarea cronica - totul fara o acuzatie sau un proces, totul in secret.

In povestirile despre supravietuirea in lagarele de concentrare, exista un arc narativ conventional. Fortele de securitate fura protagonistul de langa familia iubitoare si casa confortabila. Pentru a supravietui, acesta abandoneaza principiile morale, isi inhiba sentimentele fata de ceilalti si inceteaza sa mai fie o fiinta umana civilizata. In una din cele mai cunoscute astfel de povestiri, "Noaptea", scrisa de castigatorul premiului Nobel, Elie Wiesel, povestitorul in varsta de treizeci de ani explica chinul cu viata normala pe care a avut-o inainte ca el si familia sa sa fie bagati in trenuri destinate lagarelor naziste. Wiesel a studiat zilnic Talmudul. Tatal sau era proprietarul unui magazin si avea grija de un sat din Romania. Bunicul sau celebra intotdeauna sarbatorile evreiesti. Insa dupa ce intreaga sa familie a pierit in lagare, Wiesel a ramas "singur, ingrozitor de singur intr-o lume fara Dumnezeu, fara oameni. Fara dragoste sau mila. "

Relatii de familie
Povestea de supravietuire a lui Shin este diferita. Mama sa il batea si el o privea ca pe un concurent la mancare. Tatal sau, care avea permisiunea sa petreaca numai cinci nopti pe an cu mama sa, il ignora. Fratele ii era ca un strain. Copiii din lagar nu erau de incredere si il abuzau. Inainte sa invete orice, Shin a invatat sa supravietuiasca prin ai turna pe toti.

Dragostea, mila, familia erau cuvinte fara inseamnatate. Dumnezeu nu disparuse, nici nu murise. Shin nu auzise niciodata de El. In Lagarul 14 Shin nu stia ca exista literatura. El a vazut o singura carte in lagar, o gramatica Coreeana, in mainile unui profesor care purta uniforma de gardian, purta un revolver la sold si care a batut pe unul din colegii lui Shin pana la moarte cu un bat de indicat la tabla.

Spre deorebire de cei care au supravietuit unui lagar de concentrare, Shin nu a fost luat dintr-o viata civilizata si fortat sa intre in iad. El s-a nascut si a crescut in iad. I-a acceptat valorile. Si l-a numit "acasa". Lagarele de munca din Coreea de Nord exista de doua ori mai mult timp decat Gulagul sovietic si de douasprezece ori mai mult decat lagarele de concentrare naziste. Nu exista nicio discutie despre locatia acestora. Fotografii de inalta rezolutie din satelit, accesibile prin Google Earth oricarui om cu conexiune la internet, arata vaste structuri imprejmuite intinzandu-se prin muntii colturosi ai Coreei de Nord. Guvernul Sud Coreean estimeaza ca exista un numar de o suta cinzeci si patru de mii de prizonieri in lagare, in timp ce Departamentul de Stat American si mai multe grupuri pentru drepturile omului estimeaza doua sute de mii.

Exista sase lagare, conform agentiei de spionaj sud coreeana si grupurilor pentru drepturile omului. Cel mai mare are treizeci si unul de mile in lungime si douazeci si cinci de mile in latime, o suprafata mai mare decat Los Angeles-ul. Garduri electrificate - punctate de turnuri de supraveghere si patrulate de oameni inarmati - inconjoara majoritatea lagarelor. Doua dintre acestea, numerele 15 si 18, au zone de reeducare unde cei mai norocosi intre detinuti primesc instructiuni corective din invataturile lui Kim Jong Il si Kim Il Sung. Daca prizonierii memoreaza destul din aceste invataturi si conving gardienii ca sunt loiali, pot fi eliberati, insa sunt supravegheati pentru tot restul vietii lor de catre serviciile de securitate.

Restul lagarelor sunt "districte de control complet" in care prizonierii, numiti "irecuperabili", sunt munciti pana la moarte. Lagarul lui Shin, numarul 14, este un district de control complet. Prin reputatie, este cel mai dur din toate din cauza conditiilor dure de munca, a vigilentei paznicilor si a modului in care statul considera de neiertat crimele comise de detinuti, dintre care multi sunt oficiali indepartati impreuna cu familiile lor. Fondat in 1959 in centrul Coreei de Nord - Kaechon, in sudul provinciei Pyongan - lagarul 14 gazduieste un numar estimat de cinsprezece mii de detinuti. Avand treizeci de mile in lungime si cinsprezece mile in latime, are ferme, mine si fabrici imprastiate prin vaile muntoase abrupte.

Majoritatea nord coreenilor sunt trimisi in lagare fara niciun proces si majoritatea mor fara sa afle ce acuze li se aduc. Sunt luati de la casele lor, de obicei noaptea, de catre Bowibu, Agentia Nationala de Securitate. Vina prin asociere este legala in Coreea de Nord. Un delicvent este adesea intemnitat cu parintii si copiii sai. Kim Il Sung a stabilit legea in 1972: "Dusmanilor de clasa, oricare ar fi acestia, trebuie sa le fie distrusa semintia din societate pana la trei generatii."

The Christmas Scale

Cercetaţi sulul DOMNULUI şi citiţi!

"8 Căci DOMNUL are o zi a răzbunării, un an al răsplătirii, pentru cauza Sionului.

9 Pâraiele Edomului vor fi prefăcute în smoală, iar pulberea lui în pucioasă. Ţara lui va fi ca smoala aprinsă! 10 Nu se va stinge nici noaptea, nici ziua, iar fumul ei se va înălţa veşnic. Din generaţie în generaţie va rămâne pustie şi nimeni nu va mai trece vreodată prin ea. 11 Ciuşul şi cucuveaua o vor stăpâni; bufniţa şi corbul îşi vor face cuib acolo. El va întinde peste ea funia de măsură a haosului şi măsura de greutate a pustiirii. 

12 Nobilii Edomului nu vor mai avea nimic acolo care să poată fi numit împărăţie; toţi prinţii lui vor ajunge o nimica. 13 Spini vor creşte în palatele lor, urzici şi mărăcini vor răsări în fortăreţele lor. Va deveni vizuină pentru şacali şi adăpost pentru struţi.
14 Animalele pustiei se vor întâlni cu hienele, iar ţapii sălbatici se vor chema unul pe altul. De asemenea, Lilit se va culca şi îşi va găsi un loc de odihnă acolo. 15 Bufniţa îşi va face cuibul acolo şi va depune ouă, le va cloci şi îşi va strânge puii sub umbra aripilor sale. Şoimii se vor aduna şi ei, fiecare cu perechea lui. 

16 Cercetaţi sulul DOMNULUI şi citiţi! Nici una dintre acestea nu va lipsi; nici una nu va fi fără perechea ei, căci gura DOMNULUI a poruncit şi Duhul Său le-a adunat împreună. 17 El a aruncat sorţii pentru ele şi mâna Sa le-a împărţit pământul cu funia de măsurat; ele îl vor stăpâni pentru totdeauna şi-l vor locui din generaţie în generaţie."Isaia 34:8-17

Domnul a anuntat ce se va intampla. Prin profeti si prooroci El anunta ce va fi. Nu ii anunta numai pe cei ce cred in El. Vestea ajunge si la cei ce nu cred in El, cei ce neaga existenta Lui, cei ce decid sa nu asculte. Isaia face o descriere plastica, poetica insa ... terifianta. 

Sa vezi apa prefacuta in smoala si praful in pucioasa e cumplit. Insa mai mult de atat, pucioasa si smoala sunt doua substante usor inflamabile. O scanteie e de ajuns! Tara, pamantul locuit de edomiti va arde vesnic. Nimeni nu poate locui intr-o tara ce arde. Totul va fi pustiit, oamenii nu vor putea trai acolo, nici macar pasarile domestice. Insa in voia cea buna vor putea sa isi faca cuib pasarile salbatice. Animalele salbatice vor locui in ceea ce odata fusese palat si castel, vor napadi in localitatile unde locuisera oamenii si vor trai acolo. 

Despre Lilit se spune ca e un personaj din mitologie si reprezinta un zeu al noptii, un duh rau ce omoara copiii si vrajeste barbatii. Actioneaza numai noaptea. In acest peisaj dezolant descris de Isaia aici, Lilit isi va gasi linistea si odihna printre bufnite si soimi. (Alte informatii mitologice despre Lilit aici sau aici - in limba romana)

Acum Isaia se adreseaza tuturor ce vor citi suslul scris de el: "Cercetaţi sulul DOMNULUI şi citiţi!". Mesajul  lui ramane valabil si pentru noi azi. 

Cercetati Cuvantul Domnului si cititi! 

Cautati sa vedeti ce spune Domnul! 

Verificati sa vedeti daca ceea ce spune El se implineste, daca ceea ce a spus este verificat de istorie. 

Puneti-va mintea la contributie!

Lasati-va inima sa cunoasca tainele pe care mintea le tine ferecate in nestiinta si necredinta.

Alexandru Andries - Vis cu ingeri

Alexandru Andries - Vis cu ingeri
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

your life is online!

Landfill Harmonic

refuz sa traiesc in Edom!

"1 Apropiaţi-vă, neamuri, şi ascultaţi!
Luaţi aminte, popoare!
Să audă pământul şi toţi cei ce-l locuiesc, lumea şi toate făpturile ei!

2 DOMNUL este mânios pe toate neamurile şi furios pe toate oştirile lor. El le nimiceşte cu desăvârşire, le dă spre a fi masacrate. 3 Morţii lor vor fi lăsaţi neîngropaţi; hoiturile lor vor răspândi un miros greu, iar munţii vor şiroi de sângele lor.

4 Toată oştirea cerurilor va fi spulberată şi cerurile însele vor fi înfăşurate ca un sul. Toată oştirea lor va cădea asemeni frunzei veştejite a viţei-de-vie şi asemeni smochinei stricate din pom.

5 Sabia Mea s-a îmbătat în ceruri, iar acum, iată, coboară să judece Edomul, poporul pe care l-am sortit nimicirii. 6 Sabia DOMNULUI este scăldată în sânge; este acoperită de grăsime, de sângele mieilor şi al ţapilor şi de grăsimea de la rinichii berbecilor. Căci DOMNUL aduce o jertfă la Boţra şi face un mare măcel în Edom. 7 Bivolii sălbatici vor cădea împreună cu ei şi tăuraşii împreună cu taurii puternici. Ţara lor va fi scăldată în sânge, iar pulberea lor va fi îmbibată de grăsime." Isaia 34:1-7

Peste tot se mediatizeaza cu surle si trambite sfarsitul lumii, alinierea planetelor si nu mai stiu ce cataclisme. Unii si-ar facut buncare in care au provizii pentru multi ani. S-au facut bancuri pe seama acestui anunt. Unii deja au pareri de rau, unii petrec pana nu mai pot ... macar atat sa prinda si ei.

Domnul prin Isaia anunta o judecata. Nu e una locala ci una globala, tot pamantul este chemat la judecata adica toata stapanirile, conducerile, puterile lumii. Nimeni, oriunde s-ar ascunde, nu poate sa nu vina la judecata. Nici un buncar, nici un adapost faurit strategic si cu bani din belsug nu va putea tine pe nimeni ascuns acolo. Nimeni nu poate fi ascuns de ochii Domnului.

Anuntul nu e unul vag, unul in care nu stii de ce esti chemat. Domnul este manios, nu suparat, necajit, trist. Domnul este manios pe toate popoarele si ostirile lor. Judecata este facuta deja. Domnul le da spre distrugere.  Peisajul descris in urma distrugerii nu este unul romantic, linistitor, plin de speranta.

Nu numai pamantul cu locuitorii lui sunt implicati in aceasta judecata ci si cerurile cu bolta cereasca. Domnul le va face sul si tot ceea ce acum admiram si ne lasa muti de uimire va cadea. Intunericul va lua locul luminii, astrele ceresti vor disparea ... Va fi un cataclism natural extraordinar. Nu va mai fi nimeni care sa ingroape mortii ... cei de la Pompe Funebre vor fi si ei morti. Cuvantul Domnului se va implini litera cu litera.

Dar cine e Edom? Se pare ca Domnul are o problema cu ei. De ce atunci cheama tot pamantul? Edom a fost prima natiune care s-a opus Domnului. Toti cei ce nu cred in Domnul, cei ce-i neaga existenta, cei care refuza planul de salvare dat de El au numele de Edom. Domnul a trimis prooroci, profeti care sa spuna despre El, a vorbit prin semne si minuni, le-a facut de cunoscut cine este El si cine sunt ei. Insa ei L-au respins, si-au astupat urechile, si-au impietrit inimile. Acum toti din Edom sunt chemati la judecata.

Acum vreo saptamana si ceva a venit la mine o doamna trecuta de 50 de ani si m-a intrebat ce fac pe 21 decembrie. I-am spus ca ma pregatesc de vacanta, de Craciun. S-a uitat socata la mine. "Dar nu stiti?" "Ce sa stiu doamna?" "Pai ... se spune ca vine sfarsitul lumii. Ce-o sa faceti?" I-am explicat ca nu se stie cand va fi acea zi, ca doar Dumnezeul Tatal stie cand se va intampla. Stia asta. "... dar ziarele, televiziunile, la radio anunta un cataclism ... unii au buncare. Vai de mine si de mine! Ce-o sa ne facem?" Am incercat sa o linistesc, i-am spus sa isi puna increderea in Domnul, doar la El ne e nadejdea. M-a aprobat insa tot cu acea teama a plecat.

Da ... Biblia spune ca vor fi cutremure si razboaie, cataclisme naturale insa ziua cand Isus va reveni o stie Dumnezeu Tatal. Pana atunci eu ma pregatesc sa plec ACASA. E posibil sa plec ACASA inainte sa revina Isus insa e posbil sa simt cum ma inalt la cer si las aici toate lucrurile efemere cu care mi-am batut capul. Tot ce ma intereseaza e sa imi pun nadejdea si increderea in Isus Christos, Mielul care ridica pacatul lumii si sa traiesc cum El a spus, sa ma las modelata si prelucrata de Duhul Sfat si sa astept sa ma duc acasa la Tata.

Refuz sa traiesc in Edom!

New Heights Dance Ministry

unii cred

"Some people think God does not like to be troubled with our constant coming and asking.

The way to trouble God is not to come at all." Moody

Lovers of Israel

Unii oameni cred că Lui Dumnezeu nu-i place sa fie deranjat / tulburat cu venirea noastră constanta inaintea Lui si cu cererile noastre.

Modul de a-L deranja / tulbura pe Dumnezeu este de a veni deloc. Moody

marturia e adevarata!

"29 Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă şi-l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare această bucurie a mea este deplină. 30 El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.

31 Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor.

Cel ce vine de pe pământ este pământesc şi vorbeşte lucruri de pe pământ. 

Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor.

32 El depune mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia Lui. 

33 Cel ce primeşte mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat.

34 Căci Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.

 
35 Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. 

36 Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el." Ioan 3:29-36

Tata, multumesc pentru Cel de sus - adica Fiul Tau. Multumesc ca mi-ai deschis ochii, urechile, inima, sufletul sa cred ca El este Cel venit de sus, Cel trimis de Tine, Cel care vorbeste, marturiseste despre Tine, Cel ce da viata vesnica, Cel ce are in mana toate lucrurile, Cel ce este Mire, Cel caruia I-ai dat Duhul fara masura, Cel ce vorbeste Cuvintele Tale. 

Multumesc pentru Isus! Primesc marturia Lui!

Multumesc!

Sharing the Truth in Love

interviu cu Rabbi Yeshayahu

Din galeria marilor eroi ai credintei, Isaia, e unul caruia as dori sa ii iau un interviu si sa stau la povesti cu el. Ma fascineaza personalitatea, credinta, puterea lui. L-as invita sa povestim pe unul din turnurile Ierusalimului ca sa imi poata arata mai exact ce si cum s-a intamplat in cursul vietii lui. Mi-ar placea sa ii cunosc sotia si cei doi copii iar ei sa completeze povestea cu impresiile lor. Dar cum sa ma adresez? Domnule Isaia? Nu. Imediat mi-ar raspunde ca Domn e doar Unul. Rabbi Isaia? Dar Isaia nu e prea evreieste .... i se spunea Yeshayahu , Jesaiah or Jeshaiah = "Jehovah has saved" = Yehova a salvat. Isaia nu era preot ci era invatat, profet, predicator la curtea regala, deci am sa ii spun Rabbi Yeshayahu.

Cella: Rabbi Yeshayahu ma bucur ca ai acceptat sa stai putin la povesti cu mine stiind cat esti de ocupat si de preocupat de soarta concetatenilor tai. Asa ai fost de cand te stii tu? Sau ... a intervenit ceva in viata ta?

Rabbi Yeshayahu: Vezi tu ... credinta nu e ceva ce mostenesti. Eram nepotul regelui crescut in casa regala, cu toate mofturile facute si indeplinite. Mi-a placut sa invat si sa studiez. Eram casatorit si devenisem predicator la curtea regelui. Aveam o audienta frumoasa, aleasa pe spranceana. Ca orice evreu credincios mergeam la templu, la rugaciune. Viata insa intra intr-un ritual si la un moment dat ... dar asta cred ca stii pentru ca nu ai fi venit la mine daca nu citeai cartea - eram in templu rugandu-ma cand am avut o vedenie. L-am vazut pe Domnul si de atunci viata, credinta mi-au fost schimbate radical.

Cella: Adica brusc si instantaneu?

Rabbi Yeshayahu: Nu. E un proces. Uneori e mai rapid, alteori e mai lent. Nu stiu sa iti spun daca la mine a fost rapid sau lent. Efectiv am simtit cum ma schimb si cum ma vad schimbat in fiecare zi. E ca un foc sau un dor ce arde in mine pentru si dupa Dumnezeu.

Cella: Rabbi Yeshayahu nu ti-a fost teama, rusine sa mergi la rege si sa ii spui mesajele din partea Domnului? Nu te-ai gandit ca e posibil sa te arunce in inchisoare sau sa iti taie capul? E drept ca ai fost predicator la curte in timpul a patru regi insa ... chiar niciodata nu te-ai gandit ca ai sa intri in categoria oamenilor nedoriti? Cu alte cuvinte, nu ti-a fost teama si rusine sa fii credincios in zilele tale?

Rabbi Yeshayahu: Ti-am spus ca incet incet m-am schimbat. Credinta si relatia mea cu Domnul s-au transformat, intarit. Daca pana atunci Domnul fusese doar teorie, acum era realitate. Credinta mea era intr-un Dumnezeu personal, care mi s-a aratat, care mi-a vorbit ... pe care L-am vazut. Dumnezeul ce L-am vazut era Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov. Si nu numai atat ... era si Dumnezeul meu. Cand mi-a vorbit ... tot ce stiam eu teoretic ... devenise real. Mi-a vorbit mie personal. Mi s-a arat mie ... am vazut scaunul de domnie, slava Lui, am vazut serafimii strigand unul catre altul ... apoi am simtit atingerea carbunelui pe buzele mele stergand pacatul meu. Acolo ... am decis sa imi dedic viata Domnului indiferent de cost, context social, istoric, politic, religios.

Nu mi-a fost jena si rusine sa merg la rege sa ii spun mesajul din partea Domnului. Stiam cine ma trimite. Stiam cine e Cel ce mi-a dat mesajul. Nu mai conta daca regele ma placea sau nu, daca prietenii mei de-o viata imi mai doreau compania sau nu. Imi doream cel mai mult sa ascult de Domnul. Stiam ca oricand pot fi inchis, pot fi exilat insa mai stiam ca Domnul e de partea mea.

Cella: Multa vreme am crezut despre cartea ta ca e una SF - stiintifico-fantastica. Nu intelegeam mai nimic din ea. Erau cateva pasaje pe care le stiam, care se conexau cu Noul Testament si atat. Studiind insa istoria poporului am realizat cu cine esti tu contemporan si apoi am aflat contextul vietii si cartii tale. De atunci, cartea ta are un alt inteles ... desi am studiat numai jumatate din ea ... sa stii ca m-am indragostit de tine.

Rabbi Yeshayahu: Cartea mea cum ii spui tu ... e de fapt o serie de scrisori adresate regelui sau trebuiau sa fie publicate pentru popor.

Cella: Rabbi cum Il vedeai tu pe Dumnezeu? Scrierile tale sunt profetice, anunti despre venirea Lui Mesia, Duhul Domnului iti vorbeste, Il vezi pe Dumnezeu pe tron ... Ce ziceau preotii si oamenii zilelor tale despre asta?

Rabbi Yeshayahu: Eu spuneam ce mi se spunea. Mai mult de atat, eu credeam mesajul ce il aveam de spus. Mesajul era viu, traia in mine pentru ca Dumnezeu traia si traieste in mine. Asa cum am mai spus: L-am vazut pe Domnul, mi-a vorbit Domnul. Deci iti dai seama ca eu credeam mesajul Domnului. Pentru mine era clar.

Vezi tu ... noi asteptam sa vina profetul, stiam ca va reveni Ilie ... acum insa Domnul imi spunea ca profetul ce Il va trimite El se va numi Minunat, ca va fi un copil ce se va naste, ca va fi Fiul Lui. De ce sa nu Il cred? Ceea ce voi numiti Trinitate pentru mine era ceva clar. Preotii si oamenii vremurilor mele adunau informatiile despre Mesia, despre profetul ce va veni.

Cella: Nu era dificil sa te duci la oamenii din cetatea Ierusalimului, asediati de asirieni, stiind ca Israel era deja in robie si sa le spui sa nu faca pact cu Egiptul, sa nu isi dea bogatiile in vant ci sa se increada in Domnul? Nu te temeai de multime? Nu te-ai gandit ca te vor manca de viu?

Rabbi Yeshayahu: Tu mereu ma tot intrebi daca imi era frica. Gandeste-te ca starea poporului era una disperata. Se ajunsese si la canibalism - daca iti aduci tu acum aminte. Eu trebuia sa aduc poporului un mesaj din partea Domnului. Era un mesaj plin de speranta. Insa si ei trebuiau sa faca ceva. Sa se intoarca la Domnul, sa isi lepede idolii si sa se increada in El. Nu mi-a fost teama sa spun asta. Eu stiam solutia Domnului, o urmam ... Mi-era ciuda pe conationalii mei ca nu vedeau solutia asa de repede si clar cum o vedeam eu. Sa imi fie frica sa duc un mesaj plin de speranta?Nu ... pentru ca ma durea durerea poporului ....

Cei din inalta societate erau socati ca mergeam si le spuneam lucruri pe care ei le discutasera dincolo de usile inchise ale palatului. Domnul imi aratase foarte clar ce trebuie facut. Contextul era unul disperat insa stii si tu cand Domnul a trimis ingerul si a omorat cei 185000 de asirieni. Iti dai seama ce a fost in inima mea si celor ce isi rededicau viata Domnului? Iti dai seama ce rugaciuni de multumire am inaltat si cati din evreii vremii noastre ni s-au alaturat? A fost o adevarata sarbatoare.

Cella: Contextele noastre sunt ... putin diferite. Nu avem asirieni, babilonieni care sa ne asedieze. Avem insa alte ispite care ne asediaza si uneori ne robesc. Ce sfat ai avea tu pentru mine si pentru cei din vremea mea.

Rabbi Yeshayahu: Sa citeasca Scripturile si sa Il caute pe Domnul. El vine in intampinarea celor ce vor sa Il cauta si dupa asta ... incepe o aventura de-o viata sau o viata de aventura.

Israel ~ One Heart! . Israel ~ B'Lev Echad! . !ישראל ~ בלב אחד

de ce vrei sa ajungi in cer?

De vreo cateva zile imi innebunesc cunostintele cu o intrebare: de ce vrei sa ajungi in cer? Reactiile sunt diverse. De la asta e o intrebare de copil de doi ani, la zambete si intrebarea: esti ok? Am primit si un raspuns "socant": "dar cine ti-a zis ca vreau sa ajung in cer?"

I-am rugat pe cei care au primit intrebarea sa treaca de "comic" si sa raspunda la ea. Aproape fiecare din ei a zis: "Stai! De fapt, intrebarea, e buna. De ce vreau sa ajung in cer? Chiar asa ... de ce vreau?"

Raspunsurile au fost:
- sa ma odihnesc
- sa scap de durerile fizice si sufletesti
- sa scap de pe pamant
- sa ma intalnesc cu cei plecati mai devreme
- sa Il vad pe Domnul
- sa stau in bratele Domnului - aici s-a inscat o "cearta" cine sa stea in brate, incapem mai multi in bratele Lui, are loc pentru toti? cam cat de mare e Domnul? chiar se poate ocupa de toti?
- sa Il vad pe Cel ce a venit pe pamant, a murit pentru pacatele mele si acum e sus si ma asteapta
- sa Il vad pe Dumnezeu Tatal
- vreau in cer ca sa nu ajung in iad
- nu ma intereseaza strazile de aur, portile cu diamante si pietre scumpe insa vreau sa Il vad pe Isus
- vom avea alt trup, cred si alta minte si vom vedea altfel decat aici lucrurile insa vreau sa Il vad pe Isus

Bineinteles ca am fost intrebata: dar tu de ce vrei sa mergi in cer? e un raspuns standard sau toate sunt bune?

Nu pot spune ca am inteles total Isaia 33 insa un verset de acolo m-a provocat sa intreb pe ceilalti de ce vor sa ajunga in cer. " Acolo, DOMNUL, Îşi va arăta măreţia faţă de noi" (Isaia 33:21). Contextul vorbeste despre Sion, noul Sion - Ierusalim. Recunosc ca unele profetii nu le inteleg foarte clar insa bucata asta de verset ma provoaca sa vad o sclipire de cer, de ce va in cer.

De ce vreau sa ajung in cer? Sa vad maretia Domnului. Stiu ca e de necuprins, ca tine Universul in palma Sa. Oare cat de mare e palma Sa? Si daca tine universul in palma, cat de mare e El? E de necuprins ... O vesnicie o sa ma minunez de maretia Lui .... Vesnicie adica un timp fara masura, care nu se termina, care nu are inceput si sfarsit ... 

Aici ma minunez de El cat ma duce mintea si cat inteleg ... acolo insa am sa inteleg totul pe deplin si-o sa ma minunez la maxim ... 

Chiar asa, tu de ce vrei sa ajungi in cer?

Jerusalem - Lovers of Israel

o noapte de rugaciune

Am citit acest articol - poveste cu vreo luna in urma si ... m-am tot gandit la el. E scris de Rodica Botan, e experinenta ei si a familiei lor, e raspunsul intregii familii la rugaciune ...

"Poate ca anumite subiecte ar trebui sa fie predicate, discutate, de la amvon. Si eu am aflat multe lucruri ascultind predici. Dar Biblia ne da voie fiecaruia sa ne apropiem de Dumnezeu, chiar ne indeamna. Uneori o facem ca vrem, de drag si de bucurie; si in dragostea dintii ni s-a intimplat tuturora sa vrem mai mult … sa il cautam in Cuvint, in inima, in fiecare firicel de iarba sau in bolta cerului senin, in noptile luminate de sfesnicele puse de El acolo, in picurii de ploaie care pregatesc pamintul sa ne dea hrana, in zimbetele inocente ale copiilor - aceste daruri minunate de viata pe care tot de la El le-am primit. Apoi, ne obisnuim cu binecuvintarile si grija Lui, sau sintem prea ocupati, sau ne racim, sau ne cheama lumea si Il uitam…mai ales daca ne merge bine si mai ales daca pacatul ne face sa ne ascundem de El.

Asa eram si eu pe vremea cind mi-a venit rindul sa ma rog o noapte intreaga. N-am crezut niciodata ca de buna voie si nesilita de nimeni am sa petrec o noapte in rugaciune…dar oricit vi s-ar parea unora de curios, mai ales cei care m-ati cunoscut in perioada aceea din viata mea…asta a fost parte din poteca pe unde am trecut…prin Valea Umbrelor Mortii…

Laura, avea 2 copii si era insarcinata cu al treilea, foarte aproape de termen. Emil era in New York …Nu stiu ce anume incident marunt a fost, dar a trebuit sa o duc la spital…si doctorii i-au spus ca e timpul. Urma sa aiba o cezariana. Mai avusese doua , asa ca nu era mare scofala zicea ea…doar inca una. In America te lasa inauntru cu pacientul in cazul unor operatii ca asta care parea sa fie un lucru obisnuit.

Asezata la capul ei, nu vedeam nimic din ce se petrecea dincolo de un cearceaf alb bine aranjat pe un suport si care despartea zona de lucru a doctorului si a asistentelor, de partea unde eram eu in discutie cu Laura. Anestezistul ii facuse injectia si o urmarea stind de cealalta parte opusa scaunului unde stateam eu…Totul era normal. Impreuna cu Laura recitam in soapta “Psalmul 23” fara sa stim ca in citeva minute cuvintele acelui Psalm se vor implinii cu noi…In timp ce recitam aud vocile doctorului vorbind cu anestezistul si surorile care il ajutau si desi era greu sa inteleg ce spun pentruca nu vroiam sa ma opresc din Psalm sa nu o sperii pe Laura, din tonul cu care vorbeau si urgenta cu care se dadeau instructiunile am inteles ca nu mergea bine operatia. Gindul ala m-a facut sa-mi vina lesin si rau de la stomac in acelasi timp si am cerut voie sa ies afara, ca m-am gindit ca numa incurc situatia daca cad pe acolo pe jos. Anestezistul mi-a spus ca e foarte bine ce spun ca si asa o s-o anestezieze total…si cu astea am sarutat fruntea fetei mele si am zburat afara pe usa.

Ceva in mine imi spunea ca treaba e serioasa si am nevoie de ajutor…Am alergat la un telefon si am sunat acasa la parinti. Sora mea a raspuns si mesajul ce l-am avut a fost scurt…ca simteam urgenta si nevoia de ajutor si i-am zis…”puneti-va in genunchi…dar acuma…in momentul asta...nu zaboviti...Laura e in mare primejdie…rugati-va pentru viata ei", si am inchis telefonul. A durat asa de scurt toata convorbirea si in urmatoarea secunda o asistenta s-a apropiat de mine alergind cu o foaie de hirtie in mina spunindu-mi ca are nevoie urgenta de semnatura mea ca sa poata continua operatia si ca trebuie sa-i scoata uterul fetei mele de 22 de ani ca nu pot altfel sa-i opreasca hemoragia. Am semnat fara sa mai intreb nimic. Nu era timp de clarificat …era vorba de viata…

Asta era in jur de ora 6 dupa amiaza…Imi terminasem tot ce aveam de facut…instiintasem pe ai mei sa se roage si acum plimbindu-ma prin fata statiei asistentelor si a locului unde era fata mea in operatie, ascultind chemarile de la difuzor care chemau specialisti de urgenta si singe de tipul respectiv…ma rugam cu voce tare…Asistentele se uitau la mine cu compatimire…la un moment dat m-am oprit linga una care se uita intens la mine si i-am spus…”nu sint nebuna, doar ma rog in limba mea, ca numai asa pot sa ma rog”. Mi-a raspuns blind mingiindu-mi mina…”stiu draga mea…stiu”…

Am batut coridorul ala in pasi egali, rostind rugaciuni sfinte cum nu stiu sa mai fi rostit…Mi-am zis in mintea mea…"n-am timp de plins acuma…o sa pling mai incolo daca va fi nevoie. N-am voie sa pling; daca vreodata am avut nevoie de credinta, asta e momentul…ce fel de credinta am eu daca ma pun pe jelit…nu Doamne eu cred…eu cred ca Tu poti s-o scoti din ghiara mortii…Tu ai promis si eu una stiu si buna…Tu ce ai promis nu iei inapoi…nu…n-ai sa-mi iei fata ca eu am credinta ca tu o s-o pastrezi…am sa-mi sterg memoria atita am sa repet rugaciunea asta…si de-aia nu pling ca Te cred pe cuvint…"

De la o vreme au ajuns si sora mea cu tatal meu si cei de la spital ne-au oferit o camera unde sa ne putem ruga. Si am intrat acolo si ne-am rugat impreuna, pe rind, si iara de la capat. Stiti ce corvoada este citeodata rugaciunea? Si daca sinteti mai multi la ora de rugaciune abia astepti sa termine ultimul? Nu s-a intimplat insa atunci…cind termina unul celalalt nu irosea nici un moment. Inspiratie? Glumiti, nu? Oh…cind durerea striga…striga cu atita putere si atita inspiratie…neobosita si nepotolita. Nu ma mir de ce Dumnezeu iubeste o inima zdrobita…ca abia atunci fiecare fibra din ea ii striga Numele Lui Sfint.

In jur de ora 11 seara, un doctor obosit, cu o fata intunecata, a intrat in camaruta noastra de rugaciune si dupa ce a pus mina pe umarul meu, mi-a spus cu o voce care se straduia sa fie profesionala…”am facut tot ce am putut, doamna; dar nu va pot promite nimic. Are o hemoragie mare (pierduse 8 pounds si jumatate de singe) si noi am peticit-o cit am putut. Pe o parte insa ii dam singe si pe toate partile o pierde. Daca traieste pina miine dimineata inseamna ca a scapat…daca nu…imi pare tare rau”. Fara sa pierd o secunda, Dumnezeul caruia m-am rugat in ultimele ore mi-a pus citeva cuvinte pe buze pentru care trebuie sa-I multumesc pentru restul vietii…Si i-am zis…”doctore, tu ai facut tot ce ai putut…restul o sa faca Dumnezeu”. Nu stiu care i-a fost reactia ca n-am avut interes la ora aia cum sa iasa povestea sau ce impresii fac, sau cit ii pica lui de bine…Am aflat mai tirziu ca problema care o avusesera Laura si care a creat hemoragia a fost ca placenta a crescut in uter si s-a contopit cu ea , ca si cum ar fi facut radacini acolo iar ei incercind sa le separe au taiat ceva artere vitale…

Mi-au spus ca pot doar s-o vad pe Laura si ca o s-o transporte la Intensive Care Unit, si m-au condus acolo. In citeva minute pe un pat pe roate a aparut o persoana cu un cap urias, si cu un aparat de respirat si cu tuburi peste tot. N-am mai recunoscut-o. Avea tubul cu singe bagat direct la inima…era pentru prima data ca am si auzit de asa ceva… Din nou…gratie zic eu rugaciunilor dinainte m-am purtat cu o tarie pe care n-am banuit ca o pot avea. Trei doctori erau acolo si discutau …iar anestezistul cind m-a vazut ca-i vorbesc fetei mele mi-a spus…”nu te intelege, doamna, degeaba ii vorbesti!!”. I-am raspuns …”nu e adevarat, vino sa-ti arat”…si m-am apropiat de fata ei si i-am spus in englezeste ca sa inteleaga si doctorul ”Laura, daca o auzi pe mami, te rog clipeste din ochi”…si Laura mea a inceput sa-si miste pleoapele…L-am auzit vorbindu-le celorlalti…”n-am crezut ca poate fi treaza dupa atita anestezie…”. Mi-au spus ca o asistenta va fi cu ea in camera pentru restul noptii si ca vor avea grija de ea dar eu trebuie sa plec. In momentul cind au spus aceste lucruri, semn ca Laura le-a auzit…toate soneriile aparatelor ce le aveau pe ea au inceput sa sune…M-au chemat inapoi…si pacienta s-a linistit…aparatele s-au oprit ...

Unul dintre ei mi s-a adresat atunci…”Doamna, puteti ramine aici linga bolnava, ca ne dam seama ca ii aduceti mult comfort. Sora o sa ramina aici cu dumneavoastra …un singur lucru va rugam. Daca cere apa sa nu-i dati ca n-are voie sa bea si poate sa moara…umeziti-i doar buzele”. Am dat din cap in semn ca am inteles, si am ramas in picioare la capul fetei mele. Imi oferisera mai inainte sa ma duc sa-mi vad nepotul care era perfect sanatos…le-am spus ca o voi face dupa ce sint sigura ca fata mea e bine…si traieste.

A fost o noapte…sfinta. N-am vorbit doua vorbe cu nursa care era pe un scaun la o departare de 1 metru de picioarele patului fetei mele. Nu cred ca i-am vazut fata, ca n-am avut ochi pentru ea…nici macar sa fiu politicoasa. Mi-am amintit ce imi propusesem inainte…cind doctorul mi-a zis ca daca traieste pina miine dimineata…atunci e salvata...si atunci mi-am facut socoteala ca , atita vreme cit ma rog, Dumnezeu nu mi-o poate lua…mi-am adus aminte de Iacov cum s-a luptat toata noaptea …mi-am facut un inventar al textelor despre rugaciune pe care mi le aminteam, si mi-am inceput ceea ce va fi noaptea mea de rugaciune…

Mai intii m-am rugat ca Dumnezeu sa se milostiveasca de mine si sa-mi ierte pacatele mele…toate, ca sa pot sa ma rog, sa pot sa ridic miini curate pentru fata mea. Si apoi…am inceput sa ma rog in soapta…mi-am pus si miinile peste ea si daca as fi avut ulei as fi facut si ungerea…Am stiut ca Dumnezeu asculta inima mea mihnita si nici traditiile, nici ce zice lumea, nici daca o sa ma contrazica, vorbeasca de rau…ori felicite cineva…nu mi-a pasat. Eram in fata Domnului…numai eu si El…si imi varsam inima ca si Ana in templu…

Din cind in cind conversam cu Laura…e un fel de a-i zice conversatie…pe la mijlocul noptii a reusit sa scrie pe o foaie de hirtie cu niste litere uriase…”mami…te rog…apa”. Si luam o farima de ghiata si ii udam buzele…Si continuam sa ma rog cu voce tare…si sa-i spun ca va fi ok. si sa nu se ingrijoreze..”mami se roaga pentru tine, puiul meu, o sa fi ok”. Saraca nici nu stia ce s-a intimplat cu ea…

Au trecut ceasurile…si pe ferastra din fata mea se vedeau cum zorile mijesc…Oh…ce bucurie mi-au adus acele mijiri de lumina…Cita bucurie…cita mingaiere. Asta insemna ca viata fiicei mele a fost crutata. Priveam fereastra si ii multumeam lui Dumnezeu ca m-a ascultat. Laura era mai bine si a inceput sa respire fara aparat…tubul din git care ii aducea atita discomfort a fost scos…o zgiriia in git, dar …putea sa sopteasca…

Ora 5 si ceva…Nursa care probabil ne-a urmarit toata noaptea a venit sa-mi spuna ca fratele meu care statuse toata noaptea la usa cu sotia lui vrea sa-mi ia locul. Am aruncat inca o privire la ferastra. Era dimineata…si Laura traia. Mi-am sarutat fetita pe frunte si i-am spus ca ma duc sa-i vad fiul. Am iesit si l-am lasat pe fratele meu sa-mi ia locul…cu conditia sa nu se aseze jos ci sa stea in picioare si sa continue rugaciunea…
……………………………………
Sint mai bine de 10 ani de-atunci…Laura mi-a spus ca la urmatoarea ei vizita cu doctorul, acesta i-a spus…"nu stiu exact ce a facut mama ta acolo in noaptea aia…dar ce a facut ea ti-a salvat viata". Laura i-a explicat ce am facut acolo…si i-a marturisit ca Dumnezeul in care ne incredem este datatorul vietii…Nu stiu daca asta a avut impact sau nu in viata lui…stiu doar ca intr-o alta ocazie, vizitind cu cineva cabinetul acestui doctor, Laura a venit si mi-a spus…”stii mami…de data asta avea Biblie si literatura crestina in sala de asteptare…”

Nu m-as mira ca noapte aia sa fi lucrat schimbari si in altii…rugaciunea are puteri nebanuite…"

O Come, Emmanuel

maretia Lui

"10 «Acum Mă voi ridica, zice DOMNUL, acum Mă voi înălţa, acum voi fi înălţat! 11 Zămisliţi pleavă şi naşteţi paie; suflarea voastră este un foc care vă va nimici. 12 Popoarele vor arde ca varul nestins, ca spinii tăiaţi, care ard în foc. 13 Voi, cei de departe, auziţi ce am făcut! Voi, cei de aproape, recunoaşteţi-Mi puterea!» 

14 Păcătoşii sunt plini de teamă în Sion; înfiorarea i-a cuprins pe cei lipsiţi de evlavie: 

«Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor? 

Care dintre noi poate trăi lângă nişte flăcări veşnice?» 

15 Cel ce umblă în dreptate şi vorbeşte ce este drept, cel ce dispreţuieşte câştigul din asuprire, cel ce îşi fereşte mâna de mită, cel ce îşi astupă urechea când aude despre vărsări de sânge şi îşi închide ochii să nu-l ademenească răul. 16 Acela va locui pe înălţimi; refugiul lui vor fi fortăreţele din munţi, pâinea îi va fi dată şi apa îi va fi asigurată. 17 Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa; vor vedea o ţară care se întinde până departe. 

18 Mintea ta va cugeta la groaza de dinainte, zicând: «Unde este scribul? Unde este cel ce cântăreşte tributul? Unde este cel ce numără turnurile?» 19 Pe acei oameni aroganţi, pe cei cu vorbirea necunoscută, cu limba lor ciudată şi de neînţeles, nu-i vei mai vedea. 

20 Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! 

Ochii tăi vor vedea Ierusalimul: o locuinţă liniştită, un cort ce nu se va mai muta; ţăruşii săi nu vor mai fi scoşi vreodată şi nici una dintre funiile sale nu va mai fi ruptă. 21 Acolo, DOMNUL, Îşi va arăta măreţia faţă de noi; va fi un loc cu râuri şi canale largi, dar unde nu vor pătrunde corăbii cu vâsle şi nici vase mari nu vor naviga. 22 Căci DOMNUL este judecătorul nostru; DOMNUL este legiuitorul nostru, DOMNUL este împăratul nostru; El ne va izbăvi. 

23 Funiile tale slăbesc; ele nu mai pot sprijini catargul şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se va împărţi prada care va fi atât de multă, încât până şi ologii vor duce din ea.
24 Nici un locuitor nu va zice: «Sunt bolnav!»; poporului ce locuieşte acolo îi va fi iertată vina." Isaia 33:10-24

Starea poporului e jalnica, amenintari grozave ajung la urechile oamenilor din cetate facandu-le inima sa tremure. Vine insa Isaia si le spune ca Domnul va lupta pentru ei. Insusi Domnul se va ridica si va lupta pentru ei, ca sa ii salveze. Aud vestea asta si cei ce se stiu pacatosi, cei ce recunosc ca sunt pacatosi, incep sa se teama, sa se intrebe cum vor sta ei in fata Domnului. Cumva teama de dusman dispare gandind ca vor sta fata in fata cu Domnul. Isaia le face o descriere a oamenilor dupa voia Domnului si ei se analizeaza rapid. Inteleg ca Domnul vine sa aduca izbavire poporului Sau insa in acelasi timp El vine sa isi judece poporul. Binecuvantarea Lui nu vine oricum, peste oricine, oricand, oriunde. Este conditionata de o intoarcere la El, de pocainta. Vor fi salvati ce se rededica Lui. Istoria imi dovedeste asta. Ei nu s-au intors la Domnul si judecata a venit peste ei.

Isaia isi continua discursul recitand parca Psalmul 1 unde este facuta descrierea omului dupa inima Domnului.  El continua sa spuna poporului ce va fi ... ce va vedea poporul care alege sa Il slujeasca pe Domnul.

Asiria va fi judecata de Domnul si cei ce stiau evreieste si strigau amenintari pentru poporul din cetate vor muri judecati de Domnul. Erau scribii asirieni, erau oameni care aveau inima inganfata si credeau ca sunt buricul pamantului ... Insa Domnul II va judeca.

Mi-l inchipui pe Isaia spunand: Popor din Iuda, tu de unul singur nu te poti salva. Nu poti tine cetatea asta. Nu ai cum. Domnul insa va face din ea o cetate de sarbatoare, o cetate linistita, intarita, pazita de El. 

Desi celelalte cetati au rauri ce le inconjoara protejandu-le de dusmani, Ierusalimul era singura cetate care nu era inconjurata de nici o apa curgatoare mai mare care sa o protejeze. Insa Domnul este Cel ce o va apara. Este cetatea Lui.

Le aduce aminte cine este Domnul pentru ei: 

"Căci DOMNUL este judecătorul nostru; 

DOMNUL este legiuitorul nostru, 

DOMNUL este împăratul nostru; 

El ne va izbăvi."

El va face asta daca poporul se va pocai si se va intoarce la El. In cetate nu va mai fi nimeni bolnav pentru ca Domnul le va ierta pacatul si le va da vindecare. O parte a acestei promisiuni o citesc in Evanghelii cand Christos vindeca bolnavii si le ierta pacatele. Implinirea deplina a acestei profetii o vom vedea cand Domnul va reveni sa isi ia Mireasa - Biserica.

O bucata de verset m-a framantat zilele astea "DOMNUL, Îşi va arăta măreţia faţă de noi". Comentatorii spun ca implinirea deplina va avea loc in cer, dupa rapire, cand vom fi ACASA, cand Il vom vedea pe Domnul si vom vedea frumusetea Lui.

M-am intrebat de ce vreau sa ma duc in cer. Biblia spune ca ne vom intalni cu sfintii ce au plecat inaintea noastra, vom avea o casa, ne vom plimba pe strazi de aur, vom vedea porti de diamante si alte pietre scumpe ... ne vom intalni cu Isus pe norii cerului si ne va prezenta Tatii. Timpul nu va mai avea unitate de masura, atunci vom intra in viata vesnica. Ce voi face atunci in cer? De ce vreau sa ajung acolo? Sunt curioasa sa vad strazile si portile? Sa vad sfintii? Sa il vad pe tata, bunicii, unchi, matusi, prieteni? 

Mintea mea de acum va fi schimbata, clar voi gandi altfel. Insa cu mintea asta stiu ca vreau sa vad maretia si frumusetea Domnului. Aici ma bucur de sclipiri de frumusete. Il vad manifestat in natura, in oameni. Acolo insa Il voi vedea fata in fata. Acum simt dragostea Lui prin diverse manifestari atunci insa o voi simti din plin si pe deplin. Acum ... inima tanjeste sa Il simta, auda, vada, cunoasca si e constienta ca aici nu e deplin, nu e complet. Dar, vine o zi cand voi ajunge in cer, ACASA si voi vedea maretia Domnului, ma voi minuna de El o vesnicie. 

Jerusalem at night - Jews News