sâmbătă, 8 decembrie 2012

interviu cu Rabbi Yeshayahu

Din galeria marilor eroi ai credintei, Isaia, e unul caruia as dori sa ii iau un interviu si sa stau la povesti cu el. Ma fascineaza personalitatea, credinta, puterea lui. L-as invita sa povestim pe unul din turnurile Ierusalimului ca sa imi poata arata mai exact ce si cum s-a intamplat in cursul vietii lui. Mi-ar placea sa ii cunosc sotia si cei doi copii iar ei sa completeze povestea cu impresiile lor. Dar cum sa ma adresez? Domnule Isaia? Nu. Imediat mi-ar raspunde ca Domn e doar Unul. Rabbi Isaia? Dar Isaia nu e prea evreieste .... i se spunea Yeshayahu Jesaiah or Jeshaiah = "Jehovah has saved" = Yehova a salvat. Isaia nu era preot ci era invatat, profet, predicator la curtea regala, deci am sa ii spun Rabbi Yeshayahu.

Cella: Rabbi Yeshayahu ma bucur ca ai acceptat sa stai putin la povesti cu mine stiind cat esti de ocupat si de preocupat de soarta concetatenilor tai. Asa ai fost de cand te stii tu? Sau ... a intervenit ceva in viata ta?

Rabbi Yeshayahu: Vezi tu ... credinta nu e ceva ce mostenesti. Eram nepotul regelui crescut in casa regala, cu toate mofturile facute si indeplinite. Mi-a placut sa invat si sa studiez. Eram casatorit si devenisem predicator la curtea regelui. Aveam o audienta frumoasa, aleasa pe spranceana. Ca orice evreu credincios mergeam la templu, la rugaciune. Viata insa intra intr-un ritual si la un moment dat ... dar asta cred ca stii pentru ca nu ai fi venit la mine daca nu citeai cartea - eram in templu rugandu-ma cand am avut o vedenie. L-am vazut pe Domnul si de atunci viata, credinta mi-au fost schimbate radical.

Cella: Adica brusc si instantaneu?

Rabbi Yeshayahu: Nu. E un proces. Uneori e mai rapid, alteori e mai lent. Nu stiu sa iti spun daca la mine a fost rapid sau lent. Efectiv am simtit cum ma schimb si cum ma vad schimbat in fiecare zi. E ca un foc sau un dor ce arde in mine pentru si dupa Dumnezeu.

Cella: Rabbi Yeshayahu nu ti-a fost teama, rusine sa mergi la rege si sa ii spui mesajele din partea Domnului? Nu te-ai gandit ca e posibil sa te arunce in inchisoare sau sa iti taie capul? E drept ca ai fost predicator la curte in timpul a patru regi insa ... chiar niciodata nu te-ai gandit ca ai sa intri in categoria oamenilor nedoriti? Cu alte cuvinte, nu ti-a fost teama si rusine sa fii credincios in zilele tale?

Rabbi Yeshayahu: Ti-am spus ca incet incet m-am schimbat. Credinta si relatia mea cu Domnul s-au transformat, intarit. Daca pana atunci Domnul fusese doar teorie, acum era realitate. Credinta mea era intr-un Dumnezeu personal, care mi s-a aratat, care mi-a vorbit ... pe care L-am vazut. Dumnezeul ce L-am vazut era Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov. Si nu numai atat ... era si Dumnezeul meu. Cand mi-a vorbit ... tot ce stiam eu teoretic ... devenise real. Mi-a vorbit mie personal. Mi s-a arat mie ... am vazut scaunul de domnie, slava Lui, am vazut serafimii strigand unul catre altul ... apoi am simtit atingerea carbunelui pe buzele mele stergand pacatul meu. Acolo ... am decis sa imi dedic viata Domnului indiferent de cost, context social, istoric, politic, religios.

Nu mi-a fost jena si rusine sa merg la rege sa ii spun mesajul din partea Domnului. Stiam cine ma trimite. Stiam cine e Cel ce mi-a dat mesajul. Nu mai conta daca regele ma placea sau nu, daca prietenii mei de-o viata imi mai doreau compania sau nu. Imi doream cel mai mult sa ascult de Domnul. Stiam ca oricand pot fi inchis, pot fi exilat insa mai stiam ca Domnul e de partea mea.

Cella: Multa vreme am crezut despre cartea ta ca e una SF - stiintifico-fantastica. Nu intelegeam mai nimic din ea. Erau cateva pasaje pe care le stiam, care se conexau cu Noul Testament si atat. Studiind insa istoria poporului am realizat cu cine esti tu contemporan si apoi am aflat contextul vietii si cartii tale. De atunci, cartea ta are un alt inteles ... desi am studiat numai jumatate din ea ... sa stii ca m-am indragostit de tine.

Rabbi Yeshayahu: Cartea mea cum ii spui tu ... e de fapt o serie de scrisori adresate regelui sau trebuiau sa fie publicate pentru popor.

Cella: Rabbi cum Il vedeai tu pe Dumnezeu? Scrierile tale sunt profetice, anunti despre venirea Lui Mesia, Duhul Domnului iti vorbeste, Il vezi pe Dumnezeu pe tron ... Ce ziceau preotii si oamenii zilelor tale despre asta?

Rabbi Yeshayahu: Eu spuneam ce mi se spunea. Mai mult de atat, eu credeam mesajul ce il aveam de spus. Mesajul era viu, traia in mine pentru ca Dumnezeu traia si traieste in mine. Asa cum am mai spus: L-am vazut pe Domnul, mi-a vorbit Domnul. Deci iti dai seama ca eu credeam mesajul Domnului. Pentru mine era clar.

Vezi tu ... noi asteptam sa vina profetul, stiam ca va reveni Ilie ... acum insa Domnul imi spunea ca profetul ce Il va trimite El se va numi Minunat, ca va fi un copil ce se va naste, ca va fi Fiul Lui. De ce sa nu Il cred? Ceea ce voi numiti Trinitate pentru mine era ceva clar. Preotii si oamenii vremurilor mele adunau informatiile despre Mesia, despre profetul ce va veni.

Cella: Nu era dificil sa te duci la oamenii din cetatea Ierusalimului, asediati de asirieni, stiind ca Israel era deja in robie si sa le spui sa nu faca pact cu Egiptul, sa nu isi dea bogatiile in vant ci sa se increada in Domnul? Nu te temeai de multime? Nu te-ai gandit ca te vor manca de viu?

Rabbi Yeshayahu: Tu mereu ma tot intrebi daca imi era frica. Gandeste-te ca starea poporului era una disperata. Se ajunsese si la canibalism - daca iti aduci tu acum aminte. Eu trebuia sa aduc poporului un mesaj din partea Domnului. Era un mesaj plin de speranta. Insa si ei trebuiau sa faca ceva. Sa se intoarca la Domnul, sa isi lepede idolii si sa se increada in El. Nu mi-a fost teama sa spun asta. Eu stiam solutia Domnului, o urmam ... Mi-era ciuda pe conationalii mei ca nu vedeau solutia asa de repede si clar cum o vedeam eu. Sa imi fie frica sa duc un mesaj plin de speranta?Nu ... pentru ca ma durea durerea poporului ....

Cei din inalta societate erau socati ca mergeam si le spuneam lucruri pe care ei le discutasera dincolo de usile inchise ale palatului. Domnul imi aratase foarte clar ce trebuie facut. Contextul era unul disperat insa stii si tu cand Domnul a trimis ingerul si a omorat cei 185000 de asirieni. Iti dai seama ce a fost in inima mea si celor ce isi rededicau viata Domnului? Iti dai seama ce rugaciuni de multumire am inaltat si cati din evreii vremii noastre ni s-au alaturat? A fost o adevarata sarbatoare.

Cella: Contextele noastre sunt ... putin diferite. Nu avem asirieni, babilonieni care sa ne asedieze. Avem insa alte ispite care ne asediaza si uneori ne robesc. Ce sfat ai avea tu pentru mine si pentru cei din vremea mea.

Rabbi Yeshayahu: Sa citeasca Scripturile si sa Il caute pe Domnul. El vine in intampinarea celor ce vor sa Il cauta si dupa asta ... incepe o aventura de-o viata sau o viata de aventura.

5 comentarii:

Liliana Corbu spunea...

Ai luat interviul pe viu? super !!!

Sorina spunea...

"... dupa asta ... incepe o aventura de-o viata sau o viata de aventura" - cred ca e descrierea perfecta a ceea ce urmeaza intalnirii REALE cu Dumnezeu... totul iese din cotidianul pe care il cunosteai pana in acel moment... lucrurile incep sa capete alte valori, alte intelesuri... oamenii incep sa nu te mai poata intelege pentru ca ei au ramas in acel cotidian din care tu tocmai ai evadat... totul se amplifica - si bucuriile, si suferintele... si incepi sa vezi cu ochii mintii si sufletului bataliile spirituale care se dau in tine si in jurul tau... chiar tu continui sa fii omul care erai mai inainte, totusi, parca nu te mai recunosti, atat de profunda si socanta e schimbarea... In realitatea Lui, totul e rasturnat fata de realitatea noastra... iar tu incepi sa percepi ambele perspective, simultan... si sa traiesti in ambele, concomitent... Ce aventura mai palpitanta si mai frumoasa si-ar putea dori un om?!...

cella profiri spunea...

Lia draga,

mi-as fi dorit eu asta ...

cella profiri spunea...

Sorina,
nu stiu ce altceva si-ar mai dori un om?

Liliana Corbu spunea...

Iar sunt neclara... :) inseamna ca am priceput gresit. Oricum ar fi ...e faina ideea.