maretia Lui

"10 «Acum Mă voi ridica, zice DOMNUL, acum Mă voi înălţa, acum voi fi înălţat! 11 Zămisliţi pleavă şi naşteţi paie; suflarea voastră este un foc care vă va nimici. 12 Popoarele vor arde ca varul nestins, ca spinii tăiaţi, care ard în foc. 13 Voi, cei de departe, auziţi ce am făcut! Voi, cei de aproape, recunoaşteţi-Mi puterea!» 

14 Păcătoşii sunt plini de teamă în Sion; înfiorarea i-a cuprins pe cei lipsiţi de evlavie: 

«Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor? 

Care dintre noi poate trăi lângă nişte flăcări veşnice?» 

15 Cel ce umblă în dreptate şi vorbeşte ce este drept, cel ce dispreţuieşte câştigul din asuprire, cel ce îşi fereşte mâna de mită, cel ce îşi astupă urechea când aude despre vărsări de sânge şi îşi închide ochii să nu-l ademenească răul. 16 Acela va locui pe înălţimi; refugiul lui vor fi fortăreţele din munţi, pâinea îi va fi dată şi apa îi va fi asigurată. 17 Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa; vor vedea o ţară care se întinde până departe. 

18 Mintea ta va cugeta la groaza de dinainte, zicând: «Unde este scribul? Unde este cel ce cântăreşte tributul? Unde este cel ce numără turnurile?» 19 Pe acei oameni aroganţi, pe cei cu vorbirea necunoscută, cu limba lor ciudată şi de neînţeles, nu-i vei mai vedea. 

20 Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! 

Ochii tăi vor vedea Ierusalimul: o locuinţă liniştită, un cort ce nu se va mai muta; ţăruşii săi nu vor mai fi scoşi vreodată şi nici una dintre funiile sale nu va mai fi ruptă. 21 Acolo, DOMNUL, Îşi va arăta măreţia faţă de noi; va fi un loc cu râuri şi canale largi, dar unde nu vor pătrunde corăbii cu vâsle şi nici vase mari nu vor naviga. 22 Căci DOMNUL este judecătorul nostru; DOMNUL este legiuitorul nostru, DOMNUL este împăratul nostru; El ne va izbăvi. 

23 Funiile tale slăbesc; ele nu mai pot sprijini catargul şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se va împărţi prada care va fi atât de multă, încât până şi ologii vor duce din ea.
24 Nici un locuitor nu va zice: «Sunt bolnav!»; poporului ce locuieşte acolo îi va fi iertată vina." Isaia 33:10-24

Starea poporului e jalnica, amenintari grozave ajung la urechile oamenilor din cetate facandu-le inima sa tremure. Vine insa Isaia si le spune ca Domnul va lupta pentru ei. Insusi Domnul se va ridica si va lupta pentru ei, ca sa ii salveze. Aud vestea asta si cei ce se stiu pacatosi, cei ce recunosc ca sunt pacatosi, incep sa se teama, sa se intrebe cum vor sta ei in fata Domnului. Cumva teama de dusman dispare gandind ca vor sta fata in fata cu Domnul. Isaia le face o descriere a oamenilor dupa voia Domnului si ei se analizeaza rapid. Inteleg ca Domnul vine sa aduca izbavire poporului Sau insa in acelasi timp El vine sa isi judece poporul. Binecuvantarea Lui nu vine oricum, peste oricine, oricand, oriunde. Este conditionata de o intoarcere la El, de pocainta. Vor fi salvati ce se rededica Lui. Istoria imi dovedeste asta. Ei nu s-au intors la Domnul si judecata a venit peste ei.

Isaia isi continua discursul recitand parca Psalmul 1 unde este facuta descrierea omului dupa inima Domnului.  El continua sa spuna poporului ce va fi ... ce va vedea poporul care alege sa Il slujeasca pe Domnul.

Asiria va fi judecata de Domnul si cei ce stiau evreieste si strigau amenintari pentru poporul din cetate vor muri judecati de Domnul. Erau scribii asirieni, erau oameni care aveau inima inganfata si credeau ca sunt buricul pamantului ... Insa Domnul II va judeca.

Mi-l inchipui pe Isaia spunand: Popor din Iuda, tu de unul singur nu te poti salva. Nu poti tine cetatea asta. Nu ai cum. Domnul insa va face din ea o cetate de sarbatoare, o cetate linistita, intarita, pazita de El. 

Desi celelalte cetati au rauri ce le inconjoara protejandu-le de dusmani, Ierusalimul era singura cetate care nu era inconjurata de nici o apa curgatoare mai mare care sa o protejeze. Insa Domnul este Cel ce o va apara. Este cetatea Lui.

Le aduce aminte cine este Domnul pentru ei: 

"Căci DOMNUL este judecătorul nostru; 

DOMNUL este legiuitorul nostru, 

DOMNUL este împăratul nostru; 

El ne va izbăvi."

El va face asta daca poporul se va pocai si se va intoarce la El. In cetate nu va mai fi nimeni bolnav pentru ca Domnul le va ierta pacatul si le va da vindecare. O parte a acestei promisiuni o citesc in Evanghelii cand Christos vindeca bolnavii si le ierta pacatele. Implinirea deplina a acestei profetii o vom vedea cand Domnul va reveni sa isi ia Mireasa - Biserica.

O bucata de verset m-a framantat zilele astea "DOMNUL, Îşi va arăta măreţia faţă de noi". Comentatorii spun ca implinirea deplina va avea loc in cer, dupa rapire, cand vom fi ACASA, cand Il vom vedea pe Domnul si vom vedea frumusetea Lui.

M-am intrebat de ce vreau sa ma duc in cer. Biblia spune ca ne vom intalni cu sfintii ce au plecat inaintea noastra, vom avea o casa, ne vom plimba pe strazi de aur, vom vedea porti de diamante si alte pietre scumpe ... ne vom intalni cu Isus pe norii cerului si ne va prezenta Tatii. Timpul nu va mai avea unitate de masura, atunci vom intra in viata vesnica. Ce voi face atunci in cer? De ce vreau sa ajung acolo? Sunt curioasa sa vad strazile si portile? Sa vad sfintii? Sa il vad pe tata, bunicii, unchi, matusi, prieteni? 

Mintea mea de acum va fi schimbata, clar voi gandi altfel. Insa cu mintea asta stiu ca vreau sa vad maretia si frumusetea Domnului. Aici ma bucur de sclipiri de frumusete. Il vad manifestat in natura, in oameni. Acolo insa Il voi vedea fata in fata. Acum simt dragostea Lui prin diverse manifestari atunci insa o voi simti din plin si pe deplin. Acum ... inima tanjeste sa Il simta, auda, vada, cunoasca si e constienta ca aici nu e deplin, nu e complet. Dar, vine o zi cand voi ajunge in cer, ACASA si voi vedea maretia Domnului, ma voi minuna de El o vesnicie. 

Jerusalem at night - Jews News