Astazi Romania implineste 94 de ani! Comparand-o cu alte tari ... e tinerica tara noastra.
Am fost intrebata de ce nu am plecat din tara si de ce inca mai vreau sa stau aici. Am fost acuzata de mandrie ... cica banii se castiga cu umilinta. Sunt patrioata? Cred ca da. Mi-am dorit sa plec? Da. Cel mai mult a fost anul trecut de Craciun. Pusese stapanire pe mine un sentiment de sila, lehamite, dezamagire cruntaaa ... Mi-am zis ca imi fac bagajul si plec ... Insa n-am plecat. Sunt tot aici. Tot in tinerica Romanie.
Ma doare insa cand imi e vorbita tara de rau. E vorbita de cei ce au plecat insa si de cei de aici. Ma intreb insa ... nu cumva e o boala nationala nemultumirea asta? E drept ca multe s-au schimbat, multe in rau. E mult mai multa violenta, ura, dispret, incultura, mojicie. Da, e adevarat. Insa ... unde nu e asa?
Spatiul balcanic e unul al supravietuitorilor! Nu am luptat! Nu ne-am afirmat! Nu am vrut sa cucerim lumea! Suntem niste .... Niste ce? Ca sa supravietuiesti trebuie sa lupti! Din tara asta au plecat oameni instruiti, inca avem cu ce ne mandri. Aici, altii si-au intins nervii la maxim cu noi sa invatam, scriem, citim, conexam doua sau trei informatii. Aici am invatat sa visam ... in alb-negru sau color.
Nu spun ca nu e mai verde iarba in ograda altora insa ... de ce nu o ingrijim pe a noastra sa fie la fel de verde? De ce vrem capra vecinului si nu avem grija de a noastra sa nu moara de foame? E mai usor? E mai de-a gata?
Am mai spus ca nu imi place politica. Ma simt manipulata si mintita fatis, fara nici o perdea. Ieri dimineata urmaream un clip cu unul dintre foarte cunoscutii "politicieni" acuzand cultele evanghelice ca sunt sataniste. Dispretul creste ca si drojdia in mine indemnandu-ma sa ma imunizez sau sa plec. Insa nu e asta solutia. Peste o sapamana mergem la vot. Insa cati mai vor sa se roage pentru tara noastra? Vrem sau nu, pana murim, suntem romani indiferent de etnie, denominatiune religioasa, statut social, politic, emigrant pe alte plaiuri. Vrem sau nu vrem sa recunoastem ne pasa de tara asta. Vrem sa stim ce e cu ea, despre ea.
Daca ar mai trai Isaia, ar striga ca e nevoie de pocainta oamenilor din tara, e nevoie sa ne intoarcem la Domnul, e nevoie sa ne reevaluam valorile si sa ne punem increderea in Domnul. Isaia ne-ar chema la rugaciune, la pocainta. El a murit. Mai mult de atat, traia in Iuda si era evreu. Dar eu ce pot face? M-am nascut si traiesc in Romania. E tara mea. Imi pasa de ea?
"DOAMNE, fie-Ţi milă de noi!
Am fost intrebata de ce nu am plecat din tara si de ce inca mai vreau sa stau aici. Am fost acuzata de mandrie ... cica banii se castiga cu umilinta. Sunt patrioata? Cred ca da. Mi-am dorit sa plec? Da. Cel mai mult a fost anul trecut de Craciun. Pusese stapanire pe mine un sentiment de sila, lehamite, dezamagire cruntaaa ... Mi-am zis ca imi fac bagajul si plec ... Insa n-am plecat. Sunt tot aici. Tot in tinerica Romanie.
Ma doare insa cand imi e vorbita tara de rau. E vorbita de cei ce au plecat insa si de cei de aici. Ma intreb insa ... nu cumva e o boala nationala nemultumirea asta? E drept ca multe s-au schimbat, multe in rau. E mult mai multa violenta, ura, dispret, incultura, mojicie. Da, e adevarat. Insa ... unde nu e asa?
Spatiul balcanic e unul al supravietuitorilor! Nu am luptat! Nu ne-am afirmat! Nu am vrut sa cucerim lumea! Suntem niste .... Niste ce? Ca sa supravietuiesti trebuie sa lupti! Din tara asta au plecat oameni instruiti, inca avem cu ce ne mandri. Aici, altii si-au intins nervii la maxim cu noi sa invatam, scriem, citim, conexam doua sau trei informatii. Aici am invatat sa visam ... in alb-negru sau color.
Nu spun ca nu e mai verde iarba in ograda altora insa ... de ce nu o ingrijim pe a noastra sa fie la fel de verde? De ce vrem capra vecinului si nu avem grija de a noastra sa nu moara de foame? E mai usor? E mai de-a gata?
Am mai spus ca nu imi place politica. Ma simt manipulata si mintita fatis, fara nici o perdea. Ieri dimineata urmaream un clip cu unul dintre foarte cunoscutii "politicieni" acuzand cultele evanghelice ca sunt sataniste. Dispretul creste ca si drojdia in mine indemnandu-ma sa ma imunizez sau sa plec. Insa nu e asta solutia. Peste o sapamana mergem la vot. Insa cati mai vor sa se roage pentru tara noastra? Vrem sau nu, pana murim, suntem romani indiferent de etnie, denominatiune religioasa, statut social, politic, emigrant pe alte plaiuri. Vrem sau nu vrem sa recunoastem ne pasa de tara asta. Vrem sa stim ce e cu ea, despre ea.
Daca ar mai trai Isaia, ar striga ca e nevoie de pocainta oamenilor din tara, e nevoie sa ne intoarcem la Domnul, e nevoie sa ne reevaluam valorile si sa ne punem increderea in Domnul. Isaia ne-ar chema la rugaciune, la pocainta. El a murit. Mai mult de atat, traia in Iuda si era evreu. Dar eu ce pot face? M-am nascut si traiesc in Romania. E tara mea. Imi pasa de ea?
"DOAMNE, fie-Ţi milă de noi!
Noi nădăjduim în Tine!
Fii tăria noastră în fiecare dimineaţă!
Fii izbăvirea noastră în vreme de necaz!" Isaia 33:2 Asta e rugaciunea mea pentru tara in ziua ei aniversara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu