"12 Cine a măsurat apele în palma lui şi cerurile cu lăţimea palmei?
Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură?
Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu o cumpănă?
13 Cine a cercetat Duhul DOMNULUI şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14 Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat?
16 Libanul nu ajunge pentru foc, nici animalele lui pentru arderea de tot.17 Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui; mai puţin decât nimic şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa. " Isaia 40:12-17
14 Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat?
Cine L-a învăţat calea dreptăţii?
Cine L-a învăţat cunoaşterea şi I-a arătat cărarea priceperii?
15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată, sunt considerate ca praful de pe cântar. Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.
16 Libanul nu ajunge pentru foc, nici animalele lui pentru arderea de tot.17 Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui; mai puţin decât nimic şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa. " Isaia 40:12-17
Isaia anunta ca Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov va veni la poporul Sau, li se va arata, Il vor vedea. Le spune si cum sa Il recunoasca. Numai ca ... exista o problema. Ei nu Il cunosc pe Dumnezeul lor. Aveau idoli si in acelasi timp respectau traditia si ritualul iudaic. Era o mixtura religioasa in Iuda, in mintea si in inima lor. Orice le-ar fi spus Isaia trebuia sa treaca prin acest filtru de mixtura si ... efectiv nu aveau cum sa inteleaga si sa priceapa pana nu se lepadau de idoli si de filosofia acestora.
"18 Vai de cei ce trag nedreptatea cu funiile minciunii şi păcatul – cum ar trage frânghiile de la car, 19 de cei ce zic: «Să se grăbească, să-Şi facă repede lucrarea ca s-o vedem! Să se împlinească planul Sfântului lui Israel, ca noi să-l cunoaştem!» 20 Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, întunericul lumină, şi lumina întuneric, amărăciunea dulceaţă, şi dulceaţa amărăciune!" Isaia 5:18-20
"15 Vai de cei ce sapă adânc pentru a-şi ascunde planurile înaintea DOMNULUI, ale căror fapte sunt în întuneric şi care zic: «Nu ne vede nimeni! Nu ştie nimeni ce punem la cale!» 16 Voi priviţi lucrurile pe dos! Oare olarul poate fi considerat ca lutul? Îi va zice oare lucrul făcut celui ce l-a întocmit: «Nu tu m-ai întocmit!»? Sau îi va zice lucrul modelat celui ce l-a modelat: «Eşti fără pricepere!»? " Isaia 29:15-16
Mai mult de atat, nici macar nu voiau sa stie cine este Dumnezeul lor, Sfantul lui Israel "9 Căci ei sunt un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, copii care nu vor să asculte Legea DOMNULUI, 10 care zic văzătorilor: «Să nu mai aveţi vedenii!» şi profeţilor: «Nu ne mai profeţiţi ce este drept! Spuneţi-ne lucruri măgulitoare, profeţiţi-ne iluzii! 11 Părăsiţi calea! Îndepărtaţi-vă de pe cărare şi nu ne mai confruntaţi cu Sfântul lui Israel!»" Isaia 30:9-11
Isaia nu se lasa intimidat de necredinta si lipsa lor de dorinta de a-L cunoaste pe Dumnezeul lor si incepe sa le spune despre El. Nu face intalniri cu unii si altii, nu ii cheama la masa pregatind bucate alese si apoi sa le expuna putin din filosofia lui de viata, nu face spectacole in care cumva este inclusa putina informatie despre Dumnezeu. Nu compune melodii pline de emotii sau cu ritmuri tantrice in care sa se spuna ceva despre Dumnezeul lui. Nu le expune informatii despre Dumnezeu in povesti siropoase sau comico-tragice. Nu, nici vorba de asa ceva. Isaia predica logic, o predica despre natura si caracterul Lui Dumnezeu.
Cine este Dumnezeul care vine si despre care spun profetii? Prima data este prezentat ca Suveran Creator. A creat pamantul in proportii perfecte si necesare pentru mentinerea vietii pe pamant. Apa de pe suprafata pamantului, pamantul si atmosfera au fost create cu precizia necesara ca sa produca gravitatia potrivita si functiile hidrologice ca sa sustina viata pe pamant.
Cu mai bine de 2700 de ani in urma, Isaia spune poporului din Iuda o informatie despre care oamenii de stiinta aveau sa scrie in secolele trecute. "Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură? " Intr-o masura e de fapt "a treia parte". De la geografie stiu ca pe pamant sunt doua parti apa si una cu pamant. Informatia asta Isaia o spune compatriotilor sai. Cum de a stiut el asta? Singurul lucru pe care pot sa il spun e ca i-a fot revelat.
Dumnezeul care vine nu este numai Suveran Creator ci si Omnipotent, Omniscient. El poate masura totul insa nu pote fi masurat. El isi cunoaste creatia insa creatia nu Il poate masura, cantari. Creatorul are o infinita si supranaturala cunoastere. Ma uit la Cel venit de Sus, la Mielul Lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii, la Isus si vad demostrata aceasta putere si cunoastere. Citesc in Noul Testament ca El potoleste furtuna, scoate demoni, invie mortii, citeste ce e in mintile ucenicilor si a celor ce voiau sa Il omoare, prezice viitorul.
Imperiile si-au consolidat armatele, au cucerit noi teritorii bagand groaza in cei luati captivi, si-au faurit planuri de viitor si s-au crezut dumnezei. Au vrut si au crezut ca prin puterea si faima lor Il vor invinge pe Dumnezeu. Isaia insa este ironic la adresa lor si ii compara pe ei, intelepciunea si puterea lor cu o picatura de apa dintr-o galeata.
Nu noi L-am creat pe Dumnezeu ci El ne-a creat pe noi. Daca toata creatia ar fi un templu, lemnele Libanului nu ar fi suficiente pentru foc si taierea tuturor animalelor pentru arderile de tot nu L-ar face pe Dumnezeu dependent de om. Daca Lui Dumnezeu i-ar fi foame, nu ar avea nevoie de ajutorul meu (Psalm 50:3-15). Daca ar avea nevoie de o casa, nu ar avea nevoie de mine, nu ar depinde de mine ca sa o aibe.
"1 „Aşa vorbeşte DOMNUL: «Cerul este tronul Meu, iar pământul este aşternutul picioarelor Mele!
Ce fel de casă Mi-aţi putea zidi voi Mie? Sau unde va fi locul Meu de odihnă?
2 Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri şi aşa au luat fiinţă toate, zice DOMNUL.
2 Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri şi aşa au luat fiinţă toate, zice DOMNUL.
Iată însă omul spre care voi privi: spre cel umil şi smerit în duh, spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu. " (Isaia 66:1-2)
Evreii vremii lui Isaia credeau ca Dumnezeu nu se prea poate descurca fara ei. Ca ... El are nevoie de ei. Nu vreau sa ii judec prea mult si prea tare pentru ca ... filosofia de care sunt inconjurata ma indeamna sa cred acelasi lucru. Insa Dumnezeu nu are nevoie de bunatatea mea, de jertfele mele, de intelepciunea mea, de cladirile mele. El nu depinde de mine. Eu depind de El. Eu am nevoie de El. Eu sunt cea care traieste pentru ca El vrea ca eu sa traiesc. El este Creatorul si eu sunt creatia. El este Domnul si Stapanul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu