Ca sa fiu libera, am nevoie cineva care sa ma elibereze. Cineva mai puternic ca mine trebuie sa ma ajute sa scap din plasa, "inchisoarea" in care sunt. Nu pot evada de una singura ...
Povestea Pastelui incepe in Egypt si asta pot citi in cartea Exod. Am mereu tendinta de a-i judeca pe oamenii despre care citesc in Biblie. Ca si cum eu sunt un munte de credinta, nu gresesc. Insa ... daca analizez putin situatia vad ca ei dau dovada de credinta, realizeaza nevoia de libertate. Insa ca eliberarea din sclavie sa vina .. e nevoie de un Eliberator. Si acesta, nu e Moise, ci e Domnul. Pentru ca nici un om nu poate sa nu pacatuiasca, oricat ar incerca sa tina legea data de Domnul ... si pentru ca pacatul se plateste cu moartea, am nevoie de un Eliberator. Si acesta nu e Moise. E nevoie de cineva care are putere asupra mortii, care o poate invinge, care poate plati pentru vinovatia mea. Si plata a facut-o Isus Christos (in evreieste Yeshuach HaMaschiach) la crucea de pe Golgota. A murit si a inviat.
Moise se intorsese in Egypt. Impreuna cu fratele sau Aron avea discutii lungi cu batranii si capii de familie ai lui Israel. Le povestea despre Avraam, Isaac si Iacov. Despre cum l-a chemat Dumnezeu pe Avraam si acesta a ascultat si a plecat din casa idolatra a tatalui sau. Cum a fost condus de Dumnezeu, cum a fost binecuvantata ascultarea lui. Apoi le-a mai povestit de Isaac, de Iacov caruia i s-a schimbat numele in Israel, de promisiunile lui Dumnezeu.
Vine din nou Moise la intalnire si le spune sa isi faca rost un miel, sa il tina in casa, pe langa ei vreme de 5 zile (10-14 Nisan) si apoi sa il injunghie si cu sangele curs sa unga tocul usii: stanga, dreapta si deasupra. Sa il pregateasca, sa scoata afara orice aluat dospit, sa isi culeaga ierburi amare si sa se pregateasca de sarbatoare. Insa ... la sarbatoarea asta sa fie imbracati, incaltati si sa manance stand in picioare ca si cum in secunda doi ar pleca intr-o calatorie. Si ei fac asta ... li se acrise robie, bataie, injosire.
Ma uit mai departe si ii vad iesind din Egypt, luandu-si catrafusele, boccelutele si plecand zoriti de egipteni. Au deasupra un nor in timpul zilei si un stalp de foc ce le dadea caldura in timpul noptii. Iar ei merg sub el. Ajung la Marea Rosie. Si aici incep sa carcoteasca ... mhm, mai bine zis sa urle la Moise. Credeau ca Moise e un soi de zeu ce face minuni ... asa ca zeii de piatra ce tocmai ii lasesera in urma.
Am gasit un material (http://www.hebrewroots.net/resources/wordpropdfpej.pdf, pagina 14) cu explicatii despre numele locurilor pe unde a trecut Moise si poporul iesit din Egypt. Materialul acesta m-a provocat sa imi amintesc ca mai mereu uit un lucru - povestile Bibliei se desfasoara intr-un perimetru exact, iar locurile unde acestea se petrec sunt foarte importante, au denumiri ce trebuie sa le inteleg si sa le conexez cu celelalte. Pana acum nu am stiut ce inseamna unele denumiri insa ... invat si eu. Citesc Exod 14:1-9 si gasesc acolo niste nume de localitati: Pi-Hahirot, Migdol, mare, Baal-Ţefon. Pi-Hahirot = a imprastia, a desparti. Baal-Ţefon= Baal inseamna sot si Ţefon inseamna rece, in engleza se poate numi Lord of the Nord - Domnul Nordului.
Ramane insa un loc, o localitate importanta aici, si anume Migdol. M-am uitat peste traducerile din limba romana si ... as putea sa stau cu picioarele in apa pana ma usuc ca tot nu gasesc o corelatie. Asa ca ma duc pe unul din site-urile ce ma ajuta pe mine la studiu si gasesc: Migdol = turn, o cetate fortificata la frontiera Egyptului. " [He is] the tower of salvation for his king: and sheweth mercy to his anointed, unto Dawid, and to his seed for evermore." 2 Samuel 22:51
Domnul este Turnul de Salvare. Mica anunta ca va veni Turnul de Salvare (Mica 4:6-8). Migdol sau Migdal Eder (Meeg`dahl Eh`dehr) este o localitate de langa Bethleem pe drumul ce duce la Ierusalim. Este in zona semintiei lui Efrata. Si ... despre Efrata, tot Mica scrie: "„Dar tu, Betleeme Efrata, deşi eşti neînsemnat printre miile lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel Ce va fi Conducător în Israel, Cel a Cărui origine este din vechime, chiar din zilele veşniciei." (Mica 5:2)
Moise e om ca si ei si ... il vad ridicand toiagul deasupra capului si indreptandu-l spre Marea Rosie. Un act de credinta are loc acolo. Poporul trece printre peretii de apa ca pe uscat. Are loc un botez. Ajung pe malul celalalt si peretii se sparg omorand pe Faraon si toata armata venita cu el.
"Credinta e ceva intim!" Alegerile pe care le fac, actiunile si manifestarile mele sunt publice si astea sunt facute pe baza credintei mele. Deci cum pot sa spun ca e intima credinta mea cand modul meu de manifestare si actiune e public?
Povestea Pastelui incepe in Egypt si asta pot citi in cartea Exod. Am mereu tendinta de a-i judeca pe oamenii despre care citesc in Biblie. Ca si cum eu sunt un munte de credinta, nu gresesc. Insa ... daca analizez putin situatia vad ca ei dau dovada de credinta, realizeaza nevoia de libertate. Insa ca eliberarea din sclavie sa vina .. e nevoie de un Eliberator. Si acesta, nu e Moise, ci e Domnul. Pentru ca nici un om nu poate sa nu pacatuiasca, oricat ar incerca sa tina legea data de Domnul ... si pentru ca pacatul se plateste cu moartea, am nevoie de un Eliberator. Si acesta nu e Moise. E nevoie de cineva care are putere asupra mortii, care o poate invinge, care poate plati pentru vinovatia mea. Si plata a facut-o Isus Christos (in evreieste Yeshuach HaMaschiach) la crucea de pe Golgota. A murit si a inviat.
Moise se intorsese in Egypt. Impreuna cu fratele sau Aron avea discutii lungi cu batranii si capii de familie ai lui Israel. Le povestea despre Avraam, Isaac si Iacov. Despre cum l-a chemat Dumnezeu pe Avraam si acesta a ascultat si a plecat din casa idolatra a tatalui sau. Cum a fost condus de Dumnezeu, cum a fost binecuvantata ascultarea lui. Apoi le-a mai povestit de Isaac, de Iacov caruia i s-a schimbat numele in Israel, de promisiunile lui Dumnezeu.
Vine din nou Moise la intalnire si le spune sa isi faca rost un miel, sa il tina in casa, pe langa ei vreme de 5 zile (10-14 Nisan) si apoi sa il injunghie si cu sangele curs sa unga tocul usii: stanga, dreapta si deasupra. Sa il pregateasca, sa scoata afara orice aluat dospit, sa isi culeaga ierburi amare si sa se pregateasca de sarbatoare. Insa ... la sarbatoarea asta sa fie imbracati, incaltati si sa manance stand in picioare ca si cum in secunda doi ar pleca intr-o calatorie. Si ei fac asta ... li se acrise robie, bataie, injosire.
Ma uit mai departe si ii vad iesind din Egypt, luandu-si catrafusele, boccelutele si plecand zoriti de egipteni. Au deasupra un nor in timpul zilei si un stalp de foc ce le dadea caldura in timpul noptii. Iar ei merg sub el. Ajung la Marea Rosie. Si aici incep sa carcoteasca ... mhm, mai bine zis sa urle la Moise. Credeau ca Moise e un soi de zeu ce face minuni ... asa ca zeii de piatra ce tocmai ii lasesera in urma.
Am gasit un material (http://www.hebrewroots.net/resources/wordpropdfpej.pdf, pagina 14) cu explicatii despre numele locurilor pe unde a trecut Moise si poporul iesit din Egypt. Materialul acesta m-a provocat sa imi amintesc ca mai mereu uit un lucru - povestile Bibliei se desfasoara intr-un perimetru exact, iar locurile unde acestea se petrec sunt foarte importante, au denumiri ce trebuie sa le inteleg si sa le conexez cu celelalte. Pana acum nu am stiut ce inseamna unele denumiri insa ... invat si eu. Citesc Exod 14:1-9 si gasesc acolo niste nume de localitati: Pi-Hahirot, Migdol, mare, Baal-Ţefon. Pi-Hahirot = a imprastia, a desparti. Baal-Ţefon= Baal inseamna sot si Ţefon inseamna rece, in engleza se poate numi Lord of the Nord - Domnul Nordului.
Ramane insa un loc, o localitate importanta aici, si anume Migdol. M-am uitat peste traducerile din limba romana si ... as putea sa stau cu picioarele in apa pana ma usuc ca tot nu gasesc o corelatie. Asa ca ma duc pe unul din site-urile ce ma ajuta pe mine la studiu si gasesc: Migdol = turn, o cetate fortificata la frontiera Egyptului. " [He is] the tower of salvation for his king: and sheweth mercy to his anointed, unto Dawid, and to his seed for evermore." 2 Samuel 22:51
Domnul este Turnul de Salvare. Mica anunta ca va veni Turnul de Salvare (Mica 4:6-8). Migdol sau Migdal Eder (Meeg`dahl Eh`dehr) este o localitate de langa Bethleem pe drumul ce duce la Ierusalim. Este in zona semintiei lui Efrata. Si ... despre Efrata, tot Mica scrie: "„Dar tu, Betleeme Efrata, deşi eşti neînsemnat printre miile lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel Ce va fi Conducător în Israel, Cel a Cărui origine este din vechime, chiar din zilele veşniciei." (Mica 5:2)
Moise e om ca si ei si ... il vad ridicand toiagul deasupra capului si indreptandu-l spre Marea Rosie. Un act de credinta are loc acolo. Poporul trece printre peretii de apa ca pe uscat. Are loc un botez. Ajung pe malul celalalt si peretii se sparg omorand pe Faraon si toata armata venita cu el.
"Credinta e ceva intim!" Alegerile pe care le fac, actiunile si manifestarile mele sunt publice si astea sunt facute pe baza credintei mele. Deci cum pot sa spun ca e intima credinta mea cand modul meu de manifestare si actiune e public?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu