"1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2 Cât despre mine, era să mi se îndoaie picioarele, era cât pe ce să-mi alunece paşii, 3 căci îi invidiam pe cei lăudăroşi când vedeam bunăstarea celor răi. 4 Căci ei n-au parte de remuşcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime. 5 N-au parte de necazul muritorului de rând şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6 De aceea mândria le atârnă de gât ca o podoabă, iar violenţa îi înveleşte ca o manta; 7 li se bulbucă ochii de grăsime, iar imaginaţiile inimii lor întrec măsura; 8 batjocoresc şi vorbesc cu răutate; vorbesc de sus, ameninţând cu asuprire; 9 îşi înalţă gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul.
10 De aceea poporul se întoarce spre ei şi soarbe cuvintele lor ca apa. 11 Ei zic: „Cum să ştie Dumnezeu şi cum ar putea afla Cel Preaînalt?“ 12 Aşa sunt cei răi: liniştiţi pe vecie şi crescând în bogăţie.
13 Într-adevăr, degeaba mi-am curăţit inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie, 14 căci sunt lovit toată ziua şi am parte de pedeapsă în fiecare dimineaţă. 15 Dacă aş zice: „Vreau să pot vorbi şi eu aşa!“, iată că aş trăda neamul fiilor Tăi. 16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, 17 până ce am venit la Sfântul Lăcaş al lui Dumnezeu şi am luat aminte la sfârşitul lor.
18 Într-adevăr, Tu îi aşezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru. 19 Cum sunt pustiiţi într-o clipă! Sunt nimiciţi, sfârşiţi prin lovituri năprasnice. 20 Ca un vis la deşteptare, Stăpâne, aşa le lepezi chipul când Te trezeşti.
21 Când inima-mi era mâhnită şi eram străpuns în adâncul fiinţei mele, 22 eram ca o brută fără pricepere; eram ca dobitoacele înaintea Ta. 23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ţii de mâna dreaptă, 24 mă călăuzeşti cu sfatul Tău şi apoi mă vei lua în slavă. 25 Pe cine am eu în ceruri? În afară de Tine, eu nu îndrăgesc pe nimeni pe pământ. 26 Carnea şi inima mi se prăpădesc, dar Dumnezeu este stânca inimii mele şi moştenirea mea pe vecie.
27 Căci cei ce se despart de Tine vor pieri. Tu-i nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi. 28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu; voi povesti toate isprăvile Tale!" Psalmul 73
2 Cât despre mine, era să mi se îndoaie picioarele, era cât pe ce să-mi alunece paşii, 3 căci îi invidiam pe cei lăudăroşi când vedeam bunăstarea celor răi. 4 Căci ei n-au parte de remuşcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime. 5 N-au parte de necazul muritorului de rând şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6 De aceea mândria le atârnă de gât ca o podoabă, iar violenţa îi înveleşte ca o manta; 7 li se bulbucă ochii de grăsime, iar imaginaţiile inimii lor întrec măsura; 8 batjocoresc şi vorbesc cu răutate; vorbesc de sus, ameninţând cu asuprire; 9 îşi înalţă gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul.
10 De aceea poporul se întoarce spre ei şi soarbe cuvintele lor ca apa. 11 Ei zic: „Cum să ştie Dumnezeu şi cum ar putea afla Cel Preaînalt?“ 12 Aşa sunt cei răi: liniştiţi pe vecie şi crescând în bogăţie.
13 Într-adevăr, degeaba mi-am curăţit inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie, 14 căci sunt lovit toată ziua şi am parte de pedeapsă în fiecare dimineaţă. 15 Dacă aş zice: „Vreau să pot vorbi şi eu aşa!“, iată că aş trăda neamul fiilor Tăi. 16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, 17 până ce am venit la Sfântul Lăcaş al lui Dumnezeu şi am luat aminte la sfârşitul lor.
18 Într-adevăr, Tu îi aşezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru. 19 Cum sunt pustiiţi într-o clipă! Sunt nimiciţi, sfârşiţi prin lovituri năprasnice. 20 Ca un vis la deşteptare, Stăpâne, aşa le lepezi chipul când Te trezeşti.
21 Când inima-mi era mâhnită şi eram străpuns în adâncul fiinţei mele, 22 eram ca o brută fără pricepere; eram ca dobitoacele înaintea Ta. 23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ţii de mâna dreaptă, 24 mă călăuzeşti cu sfatul Tău şi apoi mă vei lua în slavă. 25 Pe cine am eu în ceruri? În afară de Tine, eu nu îndrăgesc pe nimeni pe pământ. 26 Carnea şi inima mi se prăpădesc, dar Dumnezeu este stânca inimii mele şi moştenirea mea pe vecie.
27 Căci cei ce se despart de Tine vor pieri. Tu-i nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi. 28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu; voi povesti toate isprăvile Tale!" Psalmul 73
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu