Am luat provocare credintei in serios. Am descoperit insa ceva important: "La vremea îndurării Îţi voi răspunde şi în ziua mântuirii Te voi ajuta". Exista o vreme a indurarii si o zi a mantuirii.
Exista o vreme a indurarii, vreme care nu stiu cand va veni insa Tata stie.
Exista o vreme a indurarii insa daca eu nu cer, nu strig, nu vreau raspunsuri ... ce vreme astept?
Exista o zi a mantuirii, a iesirii din robie, a eliberarii, a salvarii. Insa daca eu nu va vad roaba, sclava, in imposibilitatea de a iesi dintr-o situatie, stare ... ce astept?
Domnul aude ruga mea, plansul meu, cererea mea insa raspunde la "vremea indurarii". Mai mult de atat, El are un plan si raspunde conform lui. Pavel, in 2 Corinteni 6:2 explica profetia data cu peste 700 de ani inainte de Isaia si spune: "Căci El spune: „La vremea îndurării te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat.“Iată că acum este vremea îndurării! Iată că acum este ziua mântuirii!"
In Noul Testament (Brit Chadashah) gasesc de multe ori expresia: la implinirea vremii, cand s-a implinit vremea, cand i-a sosit timpul, cand a sosit ziua. Totul se intampla conform unui plan dinainte stabilit. Nimic nu e la intamplare. Ziua necazului, a plansului, a disperarii, depresiei este stiuta de Tata. Insa si vremea indurarii o stie tot El.
La vremea stabilita, s-a implinit profetia si Isus Christos (Yeshua HaMaschiach) s-a nascut, a trait predicand vestea buna, a facut minuni, S-a lasat batut, scuipat, dispretuit, a dus crucea pe Calvar, a murit. Insa a inviat invingand moartea si puterea mortii, aducand speranta, iertare, mantuire si viata vesnica. Prin El am mantuirea.
Lista mea cu cerinte mari si mici e mare. Uneori ma apuca disperarea pentru ca cerul pare inchis, uneori imi zic ca nici macar El nu mai poate face nimic, apoi imi revin si iar ii spun Tatii despre problemele mea. Vine o vreme cand El raspunde. Dar pana atunci trebuie sa cer, sa bat, sa intreb, sa insist, sa vreau, sa constientizez.
M-as putea scuza rapid ca acest text este pentru Isaia si conationalii vremii lui, ca eu traiesc la vreo 2800 de ani mai tarziu, ca traiesc vremi de har, ca .... Dar Cuvantul Domnului este neschimbat, are aceeasi valabilitate, are aceeasi putere si ce a spus Isaia atunci, e valabil si pentru mine azi.
Invat de aici ca Domnul nu e duhul din lampa lui Aladin care imi implineste mie toate dorintele, nu e pestisorul de aur care face trei vraji si dorintele mele devin realitate. Domnul nu e slujitorul meu. Pamantul nu se invarte in jurul meu. Eu nu sunt buricul pamantului. Eu sunt a Lui! La vremea indurarii ma va asculta si-mi va raspunde, ma va izbavi, ma va elibera, salva, scapa. Pana cand vine vremea indurarii eu strig, bat, cer, intreb, imi intaresc credinta, increderea, ascult, imi curat urechile ca sa fiu sigura ca aud ceea ce trebuie, Il caut, Il strig!
Astept vremea indurarii insa nu stau cu mainile in san asteptand sa imi ploua cu binecuvantari!
Exista o vreme a indurarii, vreme care nu stiu cand va veni insa Tata stie.
Exista o vreme a indurarii insa daca eu nu cer, nu strig, nu vreau raspunsuri ... ce vreme astept?
Exista o zi a mantuirii, a iesirii din robie, a eliberarii, a salvarii. Insa daca eu nu va vad roaba, sclava, in imposibilitatea de a iesi dintr-o situatie, stare ... ce astept?
Domnul aude ruga mea, plansul meu, cererea mea insa raspunde la "vremea indurarii". Mai mult de atat, El are un plan si raspunde conform lui. Pavel, in 2 Corinteni 6:2 explica profetia data cu peste 700 de ani inainte de Isaia si spune: "Căci El spune: „La vremea îndurării te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat.“Iată că acum este vremea îndurării! Iată că acum este ziua mântuirii!"
In Noul Testament (Brit Chadashah) gasesc de multe ori expresia: la implinirea vremii, cand s-a implinit vremea, cand i-a sosit timpul, cand a sosit ziua. Totul se intampla conform unui plan dinainte stabilit. Nimic nu e la intamplare. Ziua necazului, a plansului, a disperarii, depresiei este stiuta de Tata. Insa si vremea indurarii o stie tot El.
La vremea stabilita, s-a implinit profetia si Isus Christos (Yeshua HaMaschiach) s-a nascut, a trait predicand vestea buna, a facut minuni, S-a lasat batut, scuipat, dispretuit, a dus crucea pe Calvar, a murit. Insa a inviat invingand moartea si puterea mortii, aducand speranta, iertare, mantuire si viata vesnica. Prin El am mantuirea.
Lista mea cu cerinte mari si mici e mare. Uneori ma apuca disperarea pentru ca cerul pare inchis, uneori imi zic ca nici macar El nu mai poate face nimic, apoi imi revin si iar ii spun Tatii despre problemele mea. Vine o vreme cand El raspunde. Dar pana atunci trebuie sa cer, sa bat, sa intreb, sa insist, sa vreau, sa constientizez.
M-as putea scuza rapid ca acest text este pentru Isaia si conationalii vremii lui, ca eu traiesc la vreo 2800 de ani mai tarziu, ca traiesc vremi de har, ca .... Dar Cuvantul Domnului este neschimbat, are aceeasi valabilitate, are aceeasi putere si ce a spus Isaia atunci, e valabil si pentru mine azi.
Invat de aici ca Domnul nu e duhul din lampa lui Aladin care imi implineste mie toate dorintele, nu e pestisorul de aur care face trei vraji si dorintele mele devin realitate. Domnul nu e slujitorul meu. Pamantul nu se invarte in jurul meu. Eu nu sunt buricul pamantului. Eu sunt a Lui! La vremea indurarii ma va asculta si-mi va raspunde, ma va izbavi, ma va elibera, salva, scapa. Pana cand vine vremea indurarii eu strig, bat, cer, intreb, imi intaresc credinta, increderea, ascult, imi curat urechile ca sa fiu sigura ca aud ceea ce trebuie, Il caut, Il strig!
Astept vremea indurarii insa nu stau cu mainile in san asteptand sa imi ploua cu binecuvantari!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu